Non-resident EU company’s VAT refund claim upheld; tax authority ordered to repay EUR 648,572 for 2008.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.01.2012, sub nr. x/2/2012, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila şi Dircţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, anularea Deciziilor D.G.F.P. Brăila nr. 21564/218 din 15 februarie 2011 şi nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011; obligarea D.G.F.P.M.B. la soluţionarea cererilor de rambursare a TVA nr. 21564 din 05 mai 2008 şi nr. 34309 din 03 iulie 2009 şi, prin urmare, obligarea acestora la rambursarea sumei totale de 879.739 RON, compusa din suma de 648.572 RON corespunzătoare anului 2007, şi respectiv de 231.167 RON corespunzătoare anului 2008 cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generala a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte capetele de cerere privind anularea Deciziei DGFP Brăila nr. 21564/218 din 15 februarie 2011 şi obligarea DGFPMB la soluţionarea cererii de rambursare a TVA nr. 21564 din 05 mai 2008, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generala a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în esenţă, întrucât deciziile nr. 21564/218 din 15 februarie 2011 şi nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011 au fost emise de DGFP Brăila, învederând, de asemenea, faptul că cererile de rambursare a TVA nr. 21564 din 05 mai 2008 şi nr. 34309 din 03 iulie 2009 au fost soluţionate de către DGFP Brăila prin Deciziile nr. 21564/218 din 15 februarie 2011 şi nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011, întrucât potrivit OMFP nr. 2696 din 16 noiembrie 2010 competenta de soluţionare a acestor cereri de rambursare a fost delegata organului de inspecţie fiscala teritorial şi anume de la nivelul DGFP Judeţul Brăila şi excepţia inadmisibilităţii, în raport de cererea reclamantei de anulare a unor decizii de rambursare TVA nr. 21564/218 din 15 februarie 2011 şi nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011 şi obligare la soluţionarea cererilor de rambursare a TVA nr. 21564 din 05 mai 2008 şi nr. 34309 din 03 iulie 2009, cu consecinţa rambursării TVA-ului solicitat, întrucât împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestaţie in procedura prealabila, ce s-a finalizat prin emiterea unor decizii de soluţionare a contestaţiilor de către Direcţia Generala a Finanţelor Publice Brăila, care sunt definitive in sistemul cailor administrative de atac şi a căror anulare putea fi solicitata la instanţa de contencios administrativ competenta, in termen de 6 luni de la comunicarea acestora, conform dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 1060 din 29 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 232 din 11 iulie 2011 de soluţionare a contestaţiei emisă de ANAF - DGFP Brăila şi a Deciziei de rambursare nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011 emisă de ANAF - DGFP Brăila - AIF, formulată de reclamanta B. (fosta A.), în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a D.G.F.P. Brăila) şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele aspecte:

Reclamanta A. a formulat Cererea de rambursare pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, pentru perioada 01.07.2007 - 31.12.2007, înregistrată sub nr. 21564 la data de 08.05.2008 cu numărul de referinţă 203 la pârâta Direcţia Generala a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, prin care a solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 231.167 RON, precum şi Cererea de rambursare pentru persoanele impozabile neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, pentru perioada 01.01.2008 - 31.12.2008, înregistrată sub nr. 34309/3221 la data de 03.07.2009 cu numărul de referinţă 203 la pârâta Direcţia Generala a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, prin care a solicitat rambursarea taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 648.572 RON.

Prin Decizia de rambursare a taxei pe valoarea adăugată pentru persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, nr. 21564/218, emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Brăila la data de 15.02.2011 a fost respinsă cererea de rambursare a TVA pentru perioada 01.07.2007 - 31.12.2007, în cuantum de 231.167 RON, în integralitate.

Prin Decizia de rambursare a taxei pe valoarea adăugată pentru persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, nr. 343309/3221, emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila la data de 18.02.2011 a fost respinsă cererea de rambursare a TVA pentru perioada 01.01.2008 - 31.12.2008, în cuantum 648.572 RON, în integralitate.

Împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată pentru persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, nr. 21564/218, emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila la data de 15.02.2011 reclamanta a formulat contestaţie înregistrată la pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila sub nr. 13480 la data de 17.06.2011, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 231 din data de 11.07.2011.

Împotriva Deciziei de rambursare a taxei pe valoarea adăugată pentru persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, nr. 343309/3221, emisă de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila la data de 18.02.2011 reclamanta a formulat contestaţie înregistrată la pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Brăila sub nr. 13480 la data de 17.06.2011, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 232 din data de 11.07.2011.

Prin sentinţa nr. 4451 din 2 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a capetelor de cerere având ca obiect anularea Deciziei DGFP Brăila nr. 21564/218 din 15 februarie 2011 şi, respectiv, obligarea DGFPM Bucureşti la soluţionarea cererii de rambursare a TVA pentru anul 2008, nr. 34309 din 03 iulie 2009, în cuantum de 231.167 RON, disjungând aceste capete de cerere privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Brăila şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi declinându-le în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia nr. 1818 din 08 aprilie 2014 pronunţată de ÎCCJ-SCAF în dosar nr. x/2012 s-a reţinut că prima instanţă, respingând ca inadmisibile capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Brăila nr. 34.309/3221 din 18 februarie 2011 şi, respectiv, obligarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti la soluţionarea cererii de rambursare a TVA pentru anul 2008, în cuantum de 648.572 RON, practic nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, impunându-se sub acest aspect, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar sub aspectul disjungerii acţiunii şi admiterii excepţiei de necompetenţă privind capetele de cerere având ca obiect anularea Deciziei DGFP Brăila nr. 21564/218 din 15 februarie 2011 şi, respectiv, obligarea DGFPM Bucureşti la soluţionarea cererii de rambursare a TVA pentru anul 2008, nr. 34309 din 03 iulie 2009, în cuantum de 231.167 RON, sentinţa nu poate fi reformată, nemaifiind susceptibilă de recurs,

Prin urmare, în fond după casare, s-a reţinut că prin Decizia de rambursare a TVA nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011, organul de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. Judeţul Brăila - Activitatea de Inspecţie Fiscală a respins la rambursare T.V.A. solicitată in sumă de 648.572 RON motivat de faptul că nu au fost prezentate documente prin care să se facă dovada că persoanele fizice înscrise în anexele la facturile prezentate sunt angajate sau sunt administratori ai societăţilor beneficiare ale serviciilor de management prestate de A. Olanda, cât şi faptul că aceştia au beneficiat de serviciile de transport in interesul activităţilor economice ale şi societăţilor angajatoare, precum şi că nu au fost prezentate documente justificative constând in comenzi cu detaliile transporturilor.

S-a constatat că motivul refuzului de rambursare a fost, potrivit motivării în fapt a Deciziei de impunere nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011 emisă de ANAF-DGFPJ Brăila -AIF, neprezentarea documentelor prin care să se facă dovada că persoanele fizice înscrise în facturile prezentate sunt angajate sau administratori ale societăţilor beneficiare ale serviciilor de management prestate de A., precum şi faptul că aceştia au beneficiat de serviciile de transport în interesul activităţilor economice ale societăţilor angajatoare şi a documentelor justificative constând în comenzi cu detaliile transporturilor.

Cererea de rambursare a TVA aferentă perioadei 01.01.2008-31.12.2008, înregistrată cu nr. 34309/3221 din 03 iulie 2009, a avut ca obiect restituirea TVA-ului aferent dintr-un număr de 13 facturi, reprezentând servicii de transport aerian efectuate de operatorul de transport aerian, E. S.A., anexate cererii de decont, iar pentru aceste facturi, organul fiscal, prin adresa nr. 34209/A din 22.02.2009 a solicitat, în temeiul art. 49 alin. (6) din H.G. nr. 44/2004 potrivit cărora "organele fiscale competente pot solicita persoanei impozabile să prezinte informaţii suplimentare necesare pentru a stabili dacă o cerere de rambursare este justificată", documente de plată, din care să rezulte efectuarea plăţii TVA, Contractul nr. x din 17 decembrie 2009, precum şi alte documente şi comenzi care au stat la baza emiterii facturilor anexate, deconturi de deplasare ale persoanelor fizice care apar în facturile aferente serviciilor de transport, documente din care să rezulte activitatea desfăşurată în beneficiul contribuabilului de la locul de plecare la locul de sosire.

Din analiza actelor de la dosar a rezultat că facturile au fost emise pe numele societăţii A., pentru deplasarea unor persoane fizice, menţionate în tabele anexate, pentru diverse destinaţii din ţară sau străinătate, fără ca reclamanta să depună documente din care să rezulte scopul acelor deplasări, respectiv dacă deplasarea acelor persoane fizice s-a efectuat în interesul societăţii, împrejurare din care trebuia să rezulte din referate de necesitate, ordine de deplasare în care să se menţioneze scopul de plasării (întâlnire de afaceri, seminar, inspecţii la faţa locului, etc.)

S-a reţinut că majoritatea erau facturi pentru zboruri, charter sau elicopter, pe numele C., însă nu există nici un document justificativ anexat, care să menţioneze scopul călătoriei, astfel încât să se facă distincţie între călătoria în numele societăţii şi pentru susţinerea intereselor acesteia, în scop de afaceri şi în interes propriu ca persoană fizică.

De asemenea, s-a constatat că reclamanta nu a adus documente justificative din care să rezulte că transporturile aeriene efectuate de persoanele fizice menţionate în anexele la facturile depuse o dată cu decontul s-au efectuat în interesul societăţii, reclamanta având obligaţia să facă un minim de dovadă în acest sens, neputându-se prezuma că dacă factura a fost emisă de către societate, zborurile respective au fost efectuate de către acele persoane, exclusiv în scopul realizării veniturilor de către societate, în contextul în care nu există nici un document din care să rezulte scopul deplasărilor.

Prin urmare, s-a constatat că în mod corect au apreciat organele fiscale că, atât timp cât A. Olanda nu a fost in măsură să probeze, cu documente justificative, necesitatea deplasărilor efectuate, chiar mai mult afirmând, prin contestaţia depusă la organele fiscale, că "detaliile transportului/comenzile se efectuau fie electronic, prin e-mail, fie telefonic, iar copiile comenzilor electronice sunt dificil de obţinut datorită vechimii acestora şi a faptului că persoanele implicate nu mai lucrează demult in cadrul grupului Rompetrol", în mod corect şi legal organul de inspecţie fiscală a respins rambursarea T.V.A. aferentă serviciilor nejustificate.

Împotriva sentinţei nr. 1060 din 29 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs B. (fostă A.).

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, reclamanta B. (fostă A.) a arătat următoarele:

- Consideră recurenta că este evidentă nelegalitatea condiţionării restituirii TVA aferenta achiziţiilor de transport de persoane de demonstrarea unei relaţii de angajare sau de administrare dintre persoanele fizice care au fost beneficiarii direcţi ai serviciilor de transport achiziţionate şi clienţii societăţii.

Din punct de vedere al dreptului de deducere a TVA, în speţa de rambursare a TVA, trebuie demonstrat că serviciile de transport au beneficiat recurentei ca persoana juridică impozabilă, şi nu unor persoane fizice. Este evident că serviciile pe care aceasta le presta sunt efectuate prin intermediul unor persoane fizice, dar ceea ce contează în materie de TVA este dacă pentru prestarea serviciilor de management recurenta a achiziţionat serviciile de transport.

Potrivit alin. (6) al punctului 49 din Normele de aplicare a titlului VI Codul fiscal - "organele fiscale competente nu îi pot impune persoanei impozabile ce solicită rambursarea conform art. 1472 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, nici o altă obligaţie în plus faţă de cele prevăzute la alin. (5).

- Instanţa în mod nelegal a ignorat situaţia reală de drept şi construieşte, dubiu care "nu poate profita reclamantei..."., deturnând atenţia de la situaţia de fapt dedusă judecăţii în scopul de a arăta netemeinicia cererii, mai precis a presupusei insuficiente argumentări/probări a cererii de restituire TVA, ceea ce este nepermis şi nelegal ca o instanţa să ignore principiul disponibilităţii şi a aplicării corecte a legii.

Prin crearea unui dubiu pe care paratele nu l-au avut atunci când au solicitat documente inaplicabile speţei tocmai pentru că nu aveau vreun dubiu cu privire la uzul în interes personal sau al afacerii, instanţa creează o situaţie de drept diferită de cea dedusa judecăţii.

Se arată de către recurentă că majoritatea TVA solicitat la rambursare, mai precis suma de 628,375.12 RON, adică 98,89% din suma de 648,572.00 RON solicitată a fi restituită este aferenta abonamentului la linia charter conform unui contract care precizează scopul deplasărilor ca fiind în interesul societăţii achizitoare de servicii de transport şi nu unor deplasări efective care sa ridice dubiul uzului in interes personal; mai mult, jurisprudenţa recentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), clarifica faptul ca plătitorii de TVA care achiziţionează servicii, cum ar fi, de exemplu, servicii de consultanţă în baza unui abonament (servicii "on-call"), au dreptul să deducă TVA, şi că numărul documentelor justificative necesare fiind redus în comparaţie cu alte tipuri de contracte - a se vedea cazul C-463/14 Asparuhovo Lake Investment Company OOD (ALIC).

Se arată că pentru deplasările efective s-au furnizat informaţii suficiente pentru discriminarea între un scop personal şi unul de afaceri al deplasărilor: fie zborurile priveau mai multe persoane care nu sunt legate prin relaţii personale ci prin relaţii de afaceri şi de serviciu, fie deplasările unei singure persoane, în persoana reprezentantului societăţii dl. C., aveau loc către localităţi şi în perioade care nu ridicau dubiul unei deplasări în scop personal de recreere sau turistice;

- legile in vigoare nu impun formalizarea in documente standard a relaţiilor de afaceri şi/sau de serviciu cum ar fi «referate de necesitate» şi «ordine de serviciu»;

- instanţa nici măcar nu a înţeles ca nu s-a solicitat TVA aferent deplasărilor în străinătate pentru care a găsit, în mod inevitabil, informaţii în documentele depuse la dosar cu privire la serviciile de transport achiziţionate de către recurentă şi care includeau şi deplasarea dintr-o locaţie în alta a reprezentantului societăţii, domnul C.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele următoare:

- În fapt, potrivit Deciziei nr. 232 din 11 iulie 2011 privind soluţionarea contestaţiei formulate de A. Olanda împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 34309 din 18 februarie 2011 pentru persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene s-a stabilit respingerea la rambursare a TVA solicitată în sumă de 648.572 RON pentru perioada 01.08.2008-31.12.2008.

Motivele care au condus la respingerea la rambursare a taxei pe valoarea adăugată, înscrise în Decizia nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011 au fost:

- neprezentarea documentelor prin care să se facă dovada că persoanele fizice înscrise în anexele la facturile prezentate sunt angajate sau administratori ale societăţilor beneficiare ale serviciilor de management prestate de A. Olanda, precum şi faptul că aceştia au beneficiat de serviciile de transport în interesul activităţilor economice ale societăţilor angajatoare,

- neprezentarea în termenul stabilit prin adresa din 22.02.2010 a documentelor justificative constând în comenzi cu detaliile transporturilor.

S-au solicitat şi alte documente care au stat la baza emiterii facturilor anexate cererii de rambursare, deconturi de deplasare pentru persoanele fizice care apar în facturile aferente serviciilor de transport din care să rezulte persoanele beneficiare ale serviciilor aferente facturilor pe care nu este făcută nicio menţiune în acest sens, documente din care să rezulte că activitatea desfăşurată este în beneficiul contribuabilului nerezident, precum şi locul de plecare şi de sosire a transportului aferent facturilor pe care nu este menţionat, precum şi documente .justificative care au stat la baza întocmirii facturilor pe care s-a menţionat "contravaloare servicii neefectuate".

Recurenta A. Olanda a dat curs solicitărilor pârâtei şi, prin adresa înregistrată sub nr. 28085 din 20 aprilie 2010, la care a ataşat documente, după cum urmează: contractele din 04 aprilie 2007, din 14 mai 2007 şi din 17 decembrie 2007, traduse legalizat, extrase de cont prin care s-a evidenţiat plata facturilor inclusiv a T.V.A. solicitată la rambursare pentru anul 2008, centralizator plăţi şi copii facturi cu anexe, menţionând faptul că facturile de transport aerian intern au fost emise în baza contractelor anexate, documente ce reprezintă în accepţiunea acesteia justificări pentru plata "serviciilor comandate şi neefectuate pentru situaţiile în care nu s-au efectuat numărul minim de ore de zbor contractate", cu referire la facturile care au indicaţia "contravaloare servicii neefectuate".

S-a menţionat şi faptul că persoana beneficiară a serviciilor de transport intern de persoane a fost A. Olanda, în calitatea sa de prestator de servicii de management efectuate către entităţile din grupul Rompetrol.

În drept

În conformitate cu dispoziţiile art. 147<SUP>2</SUP> din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 147<SUP>2</SUP> - "(1) în condiţiile stabilite prin norme: a) persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de T.V.A. în România, stabilită în alt stat membru poate solicita rambursarea taxei achitate;(...)".

Prevederile pct. 49 alin. (4) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul cărora:

" (4) Rambursarea taxei prevăzute la alin. (1) se acordă persoanei impozabile prevăzute la alin. (3) in măsura in care bunurile şi serviciile achiziţionate sau importate in România, pentru care s-a achitat taxa, sunt utilizate de către persoana impozabilă pentru:

a) operaţiuni aferente activităţii sale economice pentru care persoana impozabilă ar fi fost îndreptăţită să deducă taxa dacă aceste operaţiuni ar fi fost efectuate in România (...)".

Înalta Curte constată că este relevantă în cauză jurisprudenţa CJUE - respectiv Cauza C-463/14 din 3 septembrie 2015 privind pe D. având ca obiect o decizie preliminară privind Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată - Directiva 2006/112/CE - Art. 24 alin. (1), art. 25 lit. b), art. 62 alin. (2), art. 63, art. 64 alin. (1) - Noţiunea de "prestare servicii" - contract de abonament privind prestarea de servicii de consultanţă - Fapt generator al taxei - Necesitatea dovedirii prestării efective a serviciilor .

S-a statuat astfel în hotărârea CJUE enunţată mai sus următoarele:

1) Articolul 24 alin. (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că noţiunea "prestare de servicii" cuprinde contractele de abonament privind prestarea de servicii de consultanţă unei întreprinderi, în special de natură juridică, comercială şi financiară, în cadrul cărora prestatorul s-a pus la dispoziţia beneficiarului pe durata contractului.

2) în ceea ce priveşte contractele de abonament privind prestarea de servicii de consultanţă precum cele în discuţie în litigiul principal, art. 62 alin. (2), art. 63 şi art. 64 alin. (1) din Directiva TVA trebuie interpretate în sensul că faptul generator al taxei şi exigibilitatea acesteia intervin la expirarea perioadei pentru care s-a convenit plata, fără să prezinte importanţă dacă beneficiarul a apelat efectiv sau cat de des a apelat la serviciile prestatorului.

Înalta Curte apreciază că raţionamentul şi cele statuate în această hotărâre se aplică "mutatis mutandis", la speţa de faţă.

Astfel, conform CJUE, noţiunea de prestare de servicii cuprinde contractele de abonament privind prestarea de servicii în cadrul cărora prestatorul (E. SA) s-a spus la dispoziţia beneficiarului (A.) pe durata contractului (un nr. determinat de ore).

De asemenea, se reţine că nu prezintă importanţă dacă beneficiarul (A.) a apelat efectiv sau cât de des a apelat la serviciile prestatorului (E. SA). Această împrejurare prezintă relevanţă în ceea ce priveşte neîndeplinirea în opinia DGFP Galaţi de către reclamanta-recurentă a condiţiei de a justifica cu documente de ce serviciile de transport contracte nu au mai fost efectuate.

Potrivit art. 25 lit. b) din Directiva TVA 2006/112/CE, "o prestare de servicii poate consta, între altele, în una din următoarele operaţiuni: …b) obligaţia de a se abţine de la o acţiune sau situaţie sau de a tolera o acţiune sau o situaţie".

Prin urmare, neefectuarea unei prestaţii o perioadă de timp nu este în măsură să anuleze efectele prezumtive ale contractului de abonament pentru prestarea de servicii, în scopul desfăşurării activităţii economice a beneficiarului.

" În ceea ce priveşte modalităţile de executare a acestor servicii, prestatorii au declarat că părţile nu au intenţionat să constate în mod formal, pe bază de documente, comanda şi furnizarea serviciilor menţionate. Sarcinile şi problemele curente erau examinate în cadrul reuniunilor, prin telefon sau prin e-mail. Persoanele responsabile în mod concret de executarea serviciilor respective au precizat că persoana responsabilă de comunicarea cu clientul le atribuia, prin mijloace de comunicare electronică, diferitele sarcini care trebuiau efectuate pentru ALIC". (par. 21 Hot. CJUE C-463/2015)

Situaţia este similară cu speţa de faţă unde intimata-pârâtă a motivat respingerea cererii de rambursare pentru neprezentarea documentelor justificative privind deconturile de deplasare pentru persoanele fizice care apar în facturile aferente transporturilor, iar reclamanta-recurentă a arătat că detaliile transportului, comenzile, se făceau fie electronic prin e-mail, fie telefonic, copiile comenzilor electronice fiind greu de obţinut, fiind persoane care nu îşi mai desfăşoară activitatea la societatea reclamantă.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (2) Constituţia României, "au prioritate prevederile comunitare şi dezlegările CJUE în procedura cererilor preliminare, conform art. 267 din TFUE sunt obligatorii pentru instanţele naţionale europene".

Rezultă prin urmare şi acest motiv de respingere a contestaţiei cererii de rambursare apare ca nefondat, şi în dezacord cu prevederile Directivei TVA şi a efectelor obligatorii ale dezlegărilor CJUE făcute pe calea procedurii cererii preliminare.

Din facturile emise, se observă că persoana beneficiară a prestării serviciilor este societatea reclamantă şi nu o anumită persoană fizică, aceste persoane fizice erau reprezentantele societăţii care utilizau acest mijloc de transport în scopul gestionării şi efectuării managementului către entităţile societăţii, această activitate fiind implicit legată de prestarea de servicii de transport - prin contractele de abonament indicate de reclamanta-recurentă pentru diferitele perioade de timp.

Rezultă din cele arătate mai sus că agenţii fiscali au impus condiţii nerealiste nefavorabile pentru dovedirea realităţii operaţiunilor fără să fie conţinute în prevederile legale incidente rambursării TVA.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În conformitate cu art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul, declarat de B. (fostă A.) împotriva sentinţei nr. 1060 din 29 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, se va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii şi anulării deciziei nr. 232 din 11.07.2011 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a D.G.F.P. Brăila) şi a deciziei de rambursare a TVA nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011 emisă de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a D.G.F.P. Brăila).

Se va obliga Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a D.G.F.P. Brăila) să soluţioneze cererea de rambursare a TVA nr. 34309 din 03 iulie 2009, în sensul rambursării către reclamantă a sumei de 648.572, reprezentând TVA aferent anului 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. (fostă A.) împotriva sentinţei nr. 1060 din 29 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a D.G.F.P. Brăila) şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucuresti.

Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea.

Anulează decizia nr. 232 din 11.07.2011 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a D.G.F.P. Brăila) şi decizia de rambursare a TVA nr. 34309/3221 din 18 februarie 2011 emisă de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a D.G.F.P. Brăila).

Obligă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a D.G.F.P. Brăila) să soluţioneze cererea de rambursare a TVA nr. 34309 din 03 iulie 2009, în sensul rambursării către reclamantă a sumei de 648.572, reprezentând TVA aferent anului 2008.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2017.