Jurisdiction for challenging military material liability imputation determinations under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Dolj Court of First Instance, specifically its Administrative and Fiscal Section, effectively ruling that the first-instance court was materially competent while the Court of Appeal was not. The dispute arose from a taxpayer's challenge to an administrative decision imputing material liability for a minor sum (approximately 208 RON) issued by a local military authority, where the Court of Appeal and the Court of First Instance had reciprocally declined jurisdiction. The decisive legal basis was the interpretation of Law No. 554/2004 and Government Ordinance No. 121/1998, wherein the ICCJ determined that jurisdiction is determined by the rank of the public authority issuing the challenged administrative act (a local authority) rather than subsequent administrative-jurisdictional proceedings, and confirmed that the constitutional challenge to the requirement of exhausting administrative remedies (as per Constitutional Court Decision No. 34/2016) did not alter the substantive jurisdictional assignment under Article 10 of Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 6 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Jurisdiction for challenging military material liability imputation determinations under Law 554/2004: The dispute arose from a taxpayer's challenge to an administrative decision imputing material liability for a minor sum (approximately 208 RON) issued by a local military authority, where the Court of Appeal and the Court of First Instance had reciprocally declined jurisdiction. The decisive legal basis was the interpretation of Law No. 554/2004 and Government Ordinance No. 121/1998, wherein the ICCJ determined that jurisdiction is determined by the rank of the public authority issuing the challenged administrative act (a local authority) rather than subsequent administrative-jurisdictional proceedings, and confirmed that the constitutional challenge to the requirement of exhausting administrative remedies (as per Constitutional Court Decision No. 34/2016) did not alter the substantive jurisdictional assignment under Article 10 of Law No. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the court's authority to resolve the negative conflict of jurisdiction and determine the competent court in the dispositive.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.11.2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Unitatea Militară B., contestaţie împotriva Deciziei de imputare nr. A-272 din 15 ianuarie 2016 privind stabilirea răspunderii materiale pentru suma de 208,88 RON, prejudiciul fiind creat la Unitatea Militară C. Craiova.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 107/2017 din 15 februarie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt incidente cauzei dispoziţiile art. 10 alin. (1) prima teză, coroborate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamantul solicitând anularea unui act emis de o autoritate publică locală, motiv pentru care determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei se face în raport de rangul autorităţii sau instituţiei publice emitente.
2.2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 1402/2017 din 23 martie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că decizia atacată în cauza de faţă a fost emisă în temeiul O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.
A constatat instanţa că, anterior învestirii instanţei, împotriva deciziei de imputare au fost exercitate căile de atac administrativ-jurisdicţionale reglementate de art. 30 şi urm. din O.G. nr. 121/1998, procedura fiind finalizată prin Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 31/CJI 1687/2016 emisă de MAI-Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, act administrativ-jurisdicţional cu caracter definitiv. Instanţa a reţinut că dispoziţiile legii speciale nu prevăd, în mod explicit, care este instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată de persoanele interesate, norma legală în discuţie fiind una de trimitere la dreptul comun în materie, respectiv la Legea contenciosului administrativ.
Instanţa a constatat instanţa că, deşi angajarea răspunderii materiale a reclamantului se face prin decizia de impunere, competenţa instanţei este determinată de rangul autorităţii emitente a deciziei cu caracter definitiv în sistemul administrativ, neavând relevanţă actul menţionat de reclamant în contestaţie, ci stadiul procedurii administrativ-jurisdicţionale la care a apelat petentul.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune ce are ca obiect anularea Deciziei de imputare nr. A-272 din 15 ianuarie 2016 emisă de Unitatea Militară B., privind stabilirea răspunderii materiale, pentru suma de 208,88 RON, şi restituirea sumelor încasate cu titlu de impunere.
Ca atare, având în vedere natura juridică a deciziei de imputare, care este un act administrativ tipic, în cauza dedusă judecăţii sunt aplicabile dispoziţiile art. 30, art. 43 din O.G. nr. 121/1998 coroborate cu dispoziţiile art. 6 şi art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.
Astfel, dispoziţiile invocate prevăd:"Art. 30 - (1) Persoana care consideră că imputarea sau reţinerea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii, precum şi cea care, după ce a semnat un angajament de plată, constată că în realitate nu datorează, parţial sau total, suma pretinsă de unitate poate face contestaţie, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare sau de la data semnării angajamentului de plată. (2) Contestaţiile se depun la unitatea care are în evidenţă debitul şi se soluţionează de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă privind paguba pentru care s-a semnat angajamentul de plată. (3) Verificarea temeiniciei contestaţiei poate fi făcută de persoana prevăzută la alin. (2) sau de o comisie de soluţionare a contestaţiei, numită de aceasta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative.(4) Hotărârea asupra contestaţiei se pronunţă în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia şi se comunică în scris, în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare, unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celui în cauză".
" Art. 43 - În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac*), persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii". Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 34/2016 publicată în M.Of. nr. 286 din 15 aprilie 2016 s-a constatat că sintagma "după epuizarea acestor căi de atac" este neconstituţională.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite", iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) "Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională.
Astfel, Înalta Curte reţine că pentru stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale", aceasta întrucât dispoziţiile speciale prevăzute de O.G. nr. 121/1998 nu stabilesc o anume instanţă, ci fac trimitere la "instanţa judecătorească competentă". De asemenea, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 554/2004 fac trimitere la instanţa de contencios administrativ, iar instanţa competentă este stabilită conform dispoziţiilor art. 10 din lege.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Înalta Curte are în vedere, la stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, faptul că obiectul cauzei de faţă priveşte un act administrativ emis de o autoritate locală, respectiv anularea Deciziei de imputare nr. A-272 din 15 ianuarie 2016 emisă de Unitatea Militară B.
Înalta Curte reţine că reclamantul nu a atacat actul administrativ-jurisdicţional emis în urma procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 31-39 din O.G. nr. 121/1998, act emis de comisia de jurisdicţie a imputaţiilor, aşa cum în mod greşit a reţinut tribunalul, ci decizia de imputare emisă de autoritatea locală. De altfel, această procedură administrativ-jurisdicţională a făcut obiectul analizei Curţii Constituţionale, care prin decizia nr. 34/2016 a constatat că sintagma "după epuizarea acestor căi de atac" din cuprinsul art. 43 din O.G. nr. 121/1998 este neconstituţională.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va soluţiona conflictul negativ de competenţă ivit în favoarea Tribunalului Dolj. O.G. nr. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999, care stabileşte o procedură administrativ-jurisdicţională specială referitoare la răspunderea materială a militarilor, nu este, sub aspectele criticate, neconstituţională, atâta vreme cât art. 43 prevede că, "În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii. "
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - U.M. B. în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2017.