Municipality's appeal rejected; €44,332.70 agricultural subsidy recovery upheld on overpayment.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 februarie 2015, urmare a declinării competenţei de soluţionare cauzei prin sentinţa civilă nr. 744 din 16 ianuarie 2015 pronunţată de Judecătoria Buzău, secţia civilă, în dosar nr. x/2014, reclamanta Primăria Comunei Săhăteni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 5.03.2014, privind cererea de plată din 19 mai 2009 depusă de reclamantă, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 12333 din 28 mai 2014 formulată de reclamantă.

1.2 Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 78 din 2 aprilie 2015, pronunţată în dosar nr. x/2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria Comunei Săhăteni, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

2. Calea de atac exercitată

2.1 Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Primăria comunei Săhăteni, judeţ Buzău, prin primar, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs formulat, s-a susţinut că actele administrative emise în privinţa recurentei-reclamante au fost greşit menţinute prin hotărârea primei instanţe, în contextul stării de fapt existente şi a dispoziţiilor legale aplicabile.

S-a arătat că soluţia instanţei avea la bază o evaluare greşită şi incompletă a probelor administrate, actele depuse la dosarul cauzei, cu referire la ortoplanuri şi inventarierea efectuată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013, confirmând deţinerea de către reclamantă a întregii suprafeţe de păşune ce fusese declarată în cererea de plată directă pe suprafaţă, formulată în cadrul campaniei agricole din anul 2009.

Sub acest aspect, s-a arătat că reclamanta avea în administrare o suprafaţă totală de 270,48 ha păşune, conform înscrisurilor mai sus menţionate, situaţie în care, chiar dacă nu exista un titlu de proprietate, nu se putea reţine în caz încălcarea prevederilor art. 7 lit. c) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, în condiţiile în care deţinerea de către reclamantă a respectivei suprafeţe de teren constituie un fapt real şi de necontestat.

Or, dacă suprafaţa de păşune menţionată în cererea de acordare a sprijinului financiar se aflase în realitate la dispoziţia reclamantei, încă din anul 1992 şi până în prezent, nu se poate reţine ca reclamanta să fi formulat declaraţii nereale, incomplete sau nevalabile în cadrul cererii de plată adresată intimatei, în baza prevederilor O.U.G. nr. 125/2006.

S-a mai arătat că cererea de plată şi documentaţia aferentă au fost verificate de către intimata A.P.I.A. - Centrul judeţean Buzău, iar prin procesul-verbal din 03.06.2010 s-a constatat concordanţa datelor furnizate cu cele existente în evidenţele speciale.

Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa anulării actelor administrative contestate.

2.2 Apărările intimatei

Prin întâmpinarea intimatei Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.), s-a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, invocându-se, în esenţă, acelaşi apărări cu cele formulate şi la judecata în fond.

S-a arătat că dispoziţiile art. 7 lit. c) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006 au fost corect interpretate şi aplicate în cauză, prima instanţă reţinând, în mod întemeiat şi în acord cu probatoriile administrate, că reclamanta Primăria comunei Săhăteni nu făcuse dovada dreptului de folosinţă şi dovada utilizării suprafeţelor declarate în cererea de plată directă pe suprafaţă adresată A.P.I.A. - Centrul judeţean Buzău, în baza căreia a solicitat şi obţinut sprijin financiar aferent campaniei agricole 2010.

S-a menţionat că neregularitatea reţinută în sarcina reclamantei constă în faptul declarării unor suprafeţe de terenuri mai mari decât cele deţinute în mod legal, ceea ce a determinat acordarea unui sprijin financiar nejustificat, raportat la suprafaţa de păşune deţinută în realitate.

În concret, cererea de plată depusă la A.P.I.A. a fost formulată pentru suprafaţa de 223,05 ha păşune, iar suprafaţa confirmată la plată, după verificările efectuate de Direcţia Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol dn cadrul A.P.I.A., era de 127,96 ha, rezultând o diferenţă mai mare decât toleranţa permisă de 20% şi mai mică decât 50%, ceea ce a determinat excluderea reclamantei de la plata sprijinului financiar, prin obligarea acesteia la rambursarea sumei primite în mod necuvenit.

Sub aspect probatoriu, s-a constatat că documentele de proprietate în baza cărora au fost determinate suprafeţele de păşune pentru care se solicitase sprijin financiar în campania agricolă 2009 erau reprezentate de Anexa 16 şi Ordinul prefectului Buzău, ca înscrisuri care atestă terenurile aflate în proprietatea comunei Săhăteni, prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, la care s-a adăugat şi planurile topografice de la nivelul comunei Săhăteni.

Conform actelor menţionate, reclamanta deţinea în administrare suprafaţa totală de 341 ha islaz comunal, înscrisă în documentul Tabel nominal cu reconstituirea islazurilor comunale conform prevederilor legii şi care vor fi date în administrarea primăriilor ce constituie Anexa 16 la Legea fondului funciar nr. 18/1991, din care 213 ha teren arabil şi 128 ha pajişti, precum şi suprafaţa de 80,83 ha teren agricol, din care 80,63 ha teren arabil şi 0,20 ha păşune, potrivit Protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului nr. 171459/13.12.2005 întocmit de Agenţia Domeniilor Statului din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

Verificările ulterioare, efectuate în cadrul investigaţiei derulate de DLAF, au stabilit că suprafaţa de păşune aflată la dispoziţia reclamantei ce putea fi reţinută ca fiind în folosinţa acesteia era cea rezultând din însumarea suprafeţelor mai sus menţionate, şi anume suprafaţa totală de 128,20 ha.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate - corespunzător concluziilor echipei de control a DLAF, că în cererea unică de plată pe suprafaţă a reclamantei au fost menţionate suprafeţe indicate ca reprezentând pajişti permanente (223,05 ha) care nu aveau corespondent în suprafaţa totală de pajişte deţinută în conformitate cu actele menţionate (128,20 ha) şi în absenţa unui inventar al domeniului public şi/sau privat realizat la nivelul instituţiei care să ateste în mod legal suprafeţele de teren deţinute şi utilizate de către reclamantă, precum şi categoria de folosinţă a respectivelor suprafeţe.

2.3 Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 ianuarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 24 martie 2017, fixând termen de judecată la data de 19 mai 2017.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată şi cazul de casare invocat, după reevaluarea probatoriului administrat şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul recurentei-reclamante Primăria comunei Săhăteni este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Rezultă din actele dosarului că actele administrative emise în cauză vizează rambursarea sprijinului financiar de care a beneficiat recurenta-reclamantă, în valoare de 44.332,70 RON, în baza cererii de plată nr. BZ-30683 din 19.05.2009, aprobată iniţial de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Buzău, prin Decizia de plată nr. 3485606 din 01.06.2010.

Cererea de plată mai sus menţionată a fost formulată în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă (SAPS), măsură de sprijin aferentă campaniei agricole 2009, de care reclamanta a beneficiat în baza declaraţiei privind deţinerea şi utilizarea unei suprafeţe agricole de 223,05 ha păşune.

Ulterior efectuării plăţii pentru suprafaţa determinată la plată de 202,78 ha, menţionată în Decizia de plată din 01.06.2010, s-a constatat că suprafaţa totală de păşune (pajişte permanentă) aflată la dispoziţia şi în folosinţa recurentei-reclamante era mai mică decât cea care fusese declarată şi aprobată la plată, rezultând o diferenţă în minus de 74,58 ha, adică o suprafaţă de 128,20 ha faţă de suprafaţa de 202,78 ha, avută în vedere conform solicitării recurentei-reclamante, rezultând că aceasta obţinuse pe nedrept sprijinul financiar gestionat de A.P.I.A. în campania 2009.

Aspectele constatate în legătură cu acordarea sprijinului financiar în cadrul schemei de plată unică pe suprafaţă au fost semnalate prin Nota de control nr. x/2013 din 23.12.2013 întocmită de Departamentul pentru Luptă Antifraudă - DLAF, acţiune de control declanşată în baza sesizării Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti din data de 12.06.2013 emisă în lucrarea nr. x/P/2013, referitoare la obţinerea şi utilizarea fondurilor europene aferente sprijinului financiar pentru campaniile 2009-2011.

Ca urmare, subsecvent reinstrumentării dosarului privind cererea de plată aferentă campaniei agricole 2009, s-a întocmit de către intimată procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 05.03.2014 prin care a fost prevăzută în sarcina recurentei-reclamante obligaţia de restituire a sprijinului financiar încasat în mod necuvenit.

Actul administrativ mai sus menţionat face referire la documentele şi evidenţele care atestă suprafeţele de terenuri aflate în folosinţa recurentei-reclamante, precum şi suprafaţa deţinută ca păşune şi în legătură cu care se putea formula valabil cererea de plată în cadrul sprijinului financiar prevăzut de O.U.G. nr. 125/2006.

De asemenea, raportat la aspectele de fapt constatate, a fost reţinută încălcarea în cauză a prevederilor art. 7 alin. (1) lit. c), e) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare.

Contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare privind pe recurenta-reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 12333 din 28.05.2014 emisă de autoritatea pârâtă.

Actele administrative mai sus menţionate au fost contestate în justiţie, invocându-se în esenţă greşita interpretare a dispoziţiilor legale relevante, cât şi evaluarea necorespunzătoare a probatoriilor cauzei.

Prin sentinţa fondului, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, cu motivarea că înscrisurile prezentate, şi anume inventarierea terenurilor agricole şi anexele aferente, operaţiune realizată în procedura reconstituirii dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013, listă de inventariere neînsoţită însă de o documentaţie specifică, nu determină o altă stare de fapt decât cea reţinută prin actele administrative contestate.

Pe baza aspectelor invocate în întâmpinare, s-a reţinut că suprafaţa deţinută de Consiliul local al comunei Săhăteni nu putea fi determinată cu exactitate, întrucât, începând cu anul 1990 şi până în prezent, derularea procedurii privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 implicase punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti, ceea ce a avut drept consecinţă diminuarea suprafeţelor deţinute iniţial.

S-a arătat de către instanţă că suprafaţa de teren aflată la dispoziţia recurentei-reclamante urmează a fi cunoscută cu exactitate după aplicarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în contextul în care se stabilise că la nivelul consiliului local nu fusese ţinută şi nu exista o evidenţă clară în privinţa terenurilor.

În aprecierea Înaltei Curţi soluţia instanţei de fond este corectă, critica şi susţinerile din recurs fiind neîntemeiate.

Invocând măsurătorile şi constatările din cadrul operaţiunilor de inventariere a terenurilor, efectuate în aplicarea Legii nr. 165/2013, în conformitate cu care pe raza comunei Săhăteni există o suprafaţă de 270,48 ha păşune, aflată la dispoziţia recurentei-reclamante încă din anul 1992, se solicită să se constate ca fiind lipsită de relevanţă juridică, sub aspectul ce interesează, împrejurarea că nu există un titlu de proprietate, în condiţiile în care recurenta-reclamanta administrează în realitate respectiva suprafaţă de teren.

Chestiunea invocată nu poate fi însă analizată în afara cadrului normativ aplicabil.

Dispoziţia de la art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare, prevede:

" Beneficiarii plăţilor directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafaţă pot fi persoanele fizice şi/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari sau altele asemenea. "

Conform art. 5 alin. (3) din acelaşi act normativ, "suprafaţa agricolă eligibilă poate avea următoarele categorii de folosinţă:

a) teren arabil - terenul cultivat pentru producţie cu cereale pentru boabe, plante leguminoase pentru boabe ...;

b) pajişti permanente - păşuni şi fâneţe - terenul utilizat pentru păşunatul animalelor sau pentru producerea de furaje;

De asemenea, prevederile art. 7 alin. (1) lit. c) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006 menţionează:

" Pentru a beneficia de acordarea de plăţi în cadrul schemelor de plată unică pe suprafaţă, solicitanţii trebuie să fie înscrişi în Registrul fermierilor, administrat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăţilor la termen şi să îndeplinească următoarele condiţii generale:

c) să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;

f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă şi să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;

Rezultă din cuprinsul textelor de lege enunţate că sprijinul financiar în cadrul schemei de plată unice pe suprafaţă nu poate fi acordat decât acelor producători agricoli care exploatează un teren agricol.

Dovada exploatării terenului agricol presupune atât prezentarea documentelor care conferă exercitarea dreptului de folosinţă, cât şi a elementelor care confirmă faptul utilizării efective a terenului, interesând deopotrivă titlul în temeiul căruia s-a constituit dreptul de folosinţă invocat, cât şi faptul material al deţinerii terenului.

Or, în speţă, înscrisurile invocate în probaţiune nu demonstrează deţinerea de către recurenta-reclamantă a pretinsului drept de folosinţă asupra suprafeţei de păşune menţionată în cererea de plată, dar nici utilizarea efectivă a respectivului teren, în campania agricolă 2009.

Se reţine în acest sens că recurenta-reclamantă nu a prezentat niciun document care să ateste deţinerea dreptului de folosinţă asupra suprafeţei de 202,78 ha păşune, avută în vedere la soluţionarea cererii de acordare a sprijinului financiar.

De asemenea, nu au fost aduse dovezi din care să rezulte faptul exploatării efective a susmenţionatului teren.

Dimpotrivă, actele şi lucrările dosarului confirmă concluzia autorităţii intimate, în sensul că suprafaţa de păşune a comunei Săhăteni, judeţ Buzău, însumează 128,20 ha, rezultată din suprafaţa de 128 ha păşune, menţionată în Tabelul nominal constituind Anexa nr. 16 la Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, şi suprafaţa de 0,20 ha păşune, menţionată în Ordinul prefectului judeţului Buzău nr. 360 din 13.10.2005 privind restituirea în proprietatea privată a comunei Săhăteni a suprafeţei totale de 81,43 ha teren, aflată în administrarea ADS.

Aceste documente au fost depuse şi la dosarul cererii de plată, fiind confirmate şi de alte înregistrări şi acte doveditoare.

Astfel, în Registrul agricol, vol. I, tip. IV, poziţia 01, comuna Săhăteni figurează cu o suprafaţă de 341 ha, din care 213 ha teren arabil şi 128 ha pajişti, în această ultimă categorie de folosinţă a terenului agricol fiind inclusă şi suprafaţa de păşune, conform distincţiei de la art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 125/2006.

Rezultă, aşadar, că suprafaţa totală de 341 ha islaz comunal, din care 128 ha pajişti (păşune şi fâneaţă), înscrisă în Anexa 16 la Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, corespunde înregistrărilor din Registrul agricol.

Tot astfel, suprafaţa de 0,20 ha păşune, înscrisă în Ordinul prefectului mai sus arătat, este corespunzătoare menţiunilor înscrise în Protocolul de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă din domeniul privat al statului nr. 171459 din 13.12.2005 întocmit de Agenţia Domeniilor Statului.

Prin urmare, lista cuprinzând inventarierea terenurilor agricole şi anexele aferente, întocmită în cadrul procedurii privind reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013, listă de inventariere neînsoţită de o documentaţie specifică, adică de acele înscrisuri/documente care să justifice legala deţinere a dreptului de folosinţă asupra suprafeţei de 202,78 ha păşune, avută în vedere la soluţionarea cererii de acordare a sprijinului financiar, nu schimbă cu nimic datele esenţiale ale cauzei şi nici nu influenţează astfel legalitatea actelor administrative supuse controlului instanţei.

Nu a fost depusă nicio dovadă privind schimbarea categoriei de folosinţă a unor terenuri, în sensul majorării suprafeţelor de păşune situate pe raza comunei Săhăteni.

De asemenea, nu poate fi omisă nici împrejurarea că, în perioada 2009-2011, comuna Săhăteni a încheiat o serie de contracte prin care a fost dată în arendă suprafaţă de 67,48 ha, ceea ce a diminuat semnificativ suprafaţa agricolă eligibilă.

La aceasta se adaugă şi faptul că la nivelul Primăriei comunei Săhăteni nu a fost întocmit un inventar al domeniului public şi/sau privat în care să fie atestată suprafaţa islazului comunal şi nici un alt document din care să rezulte ce suprafeţe de teren au fost deţinute şi/sau utilizate de respectiva unitate administrativă locală, suprafaţa iniţială de teren deţinută de aceasta fiind diminuată prin restituirile de proprietate dispuse în baza unor hotărâri judecătoreşti.

Ca urmare, nu se poate concluziona nici în sensul că recurenta-reclamantă ar fi utilizat suprafaţa de păşune menţionată în cererea de acordare a ajutorului financiar.

În consecinţă, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate sub toate aspectele invocate, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Primăria Comunei Săhăteni prin Primar împotriva sentinţei nr. 78 din 2 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2017.