Conflict of jurisdiction over cessation of creator union pension allowance: social security versus administrative competence

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată la data de 09 august 2016, sub nr. x/85/2016, la Tribunalul Sibiu, reclamanţii A., B., C. şi D., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale:

- anularea Deciziilor nr. 611147, 50435, 82496, 82499 emise la data de 05.01.2016 de către Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale cu consecinţa menţinerii în plată a indemnizaţiei acordate în baza art. 1, alin. (1) din Legea nr. 8/2006 în cuantumul aferent lunii ianuarie 2016;

- obligarea pârâtelor la plata retroactivă a indemnizaţiei lunare în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, în cuantumul aferent lunii ianuarie 2016 şi în continuare pentru fiecare lună până la plata efectivă, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadentă până la plata efectivă;

- obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente indemnizaţiilor datorate de la data scadenţei acestora până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 1162 din data de 19 decembrie 2016 Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată în cauză şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de contestatorii A., B., C. şi D., prin mandatar avocat E., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială din Cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea instanţei competente, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că pârâta Casa de Pensii Sectorială se înfiinţează în subordinea sau în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, ca structură cu personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti şi a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscal, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede astfel".

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 52 din data de 8 martie 2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, - Completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă ivit.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că este întemeiată excepţia necompetenţei sale materiale, prin raportarea obiectului judecăţii la dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 8/2006, potrivit cărora dispoziţiile referitoare la dreptul şi plata indemnizaţiei se aplică şi pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat, în timp ce prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică şi jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător şi indemnizaţiei stabilite pentru pensionarii sistemului pensiilor militare de stat care sunt membrii ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane de utilitate publică.

Astfel, în temeiul normei speciale de trimitere, având în vedere statutul reclamanţilor, acela de pensionari ai sistemului pensiilor militare de stat, statut dobândit începând cu data de 01.01.2016, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 223/2015, devin incidente prevederile legale care reglementează jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale. Potrivit normei instituite de art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar potrivit prevederilor art. 101 litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor la pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.

Reclamanţii au înţeles să învestească instanţa cu un litigiu referitor la încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, în calitate de pensionari ai sistemului pensiilor militare de stat, indemnizaţie care are natura juridică a unui drept conex pensiei având în vedere calculul cuantumului indemnizaţiei care, conform alin. (2) al aceleiaşi norme, reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau aflată în plată la data solicitării, iar prin raportare la dispoziţiile speciale anterior evocate, curtea de apel a apreciat că este irelevant rangul autorităţii publice emitente a deciziilor contestate, acestea având un caracter individual.

În speţă, ne aflăm în prezenţa unor acte administrative vătămătoare pentru reclamanţi, reprezentate de deciziile privind încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, acte care, potrivit principiului simetriei juridice pot fi supuse controlului judiciar, în temeiul art. 100 şi art. 101 din Legea nr. 223/2015, tribunalului ca instanţă de fond.

S-a mai reţinut că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006, normă specială care stabileşte competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece obiectul litigiului pendinte nu este reprezentat de o contestaţie privind punerea în plată a deciziei referitoare la indemnizaţia lunară prevăzută de art. 1 din lege, ci este reprezentat de anularea deciziei de încetare a plăţii indemnizaţiei, obiect care se circumscrie, conform raţiunilor anterior expuse, competenţei instanţei specializate în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale din cadrul tribunalului de la domiciliul reclamanţilor, în temeiul art. 102 din Legea nr. 223/2015.

Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanţii A., B., C. şi D., au solicitat anularea Deciziilor nr. 611147, 50435, 82496, 82499 emise de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, privind încetarea plăţii indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006 şi obligarea pârâtelor la plata drepturilor băneşti din pensie sistate începând cu luna ianuarie 2016 şi a dobânzii legale aferente.

Din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 8/2006, Înalta Curte constată că acest act normativ special instituie o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, reglementează procedura pe care persoanele solicitante trebuie să o urmeze şi conferă caselor teritoriale de pensii competenţa de a emite decizii de stabilire şi de punere în plată a acestei indemnizaţii.

Actul normativ are în cuprinsul său două texte atributive de competenţă . Pe de o parte, art. 5 alin. (4) se referă la condiţiile de promovare a contestaţiilor împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor la indemnizaţie, arătând că "decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condiţiile Legii nr. 554/2004".

Pe de altă parte, art. 9 din lege statuează că "prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică şi jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător şi indemnizaţiei stabilite în condiţiile prezentei legi". Acest din urmă text este cel care trebuie avut în vedere la stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Astfel, textul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006 se referă la condiţiile de promovare a contestaţiei împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la indemnizaţie.

Este adevărat că, aplicând principiul simetriei, în mod corespunzător şi împotriva deciziei de încetare la plată a drepturilor ar trebui aplicate aceleaşi reguli, însă acest principiu devine aplicabil doar în ipoteza în care nu există normă contrară.

Or, în speţă, în ceea ce priveşte încetarea plăţii indemnizaţiei, există menţiune expresă, potrivit căreia se aplică jurisdicţia din domeniul pensiilor din sistemul public şi alte drepturi de asigurări sociale.

Fiind folosit termenul de jurisdicţie, Înalta Curte reţine că acesta include şi normele privind competenţa materială, astfel încât pentru contestaţiile referitoare la încetarea plăţii indemnizaţiei, în ceea ce priveşte competenţa materială, sunt aplicabile dispoziţiile art. 152 - 154 din Legea nr. 263/2010.

Potrivit textelor menţionate, jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile în materie de asigurări sociale, astfel încât, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia I civilă, complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2017.