Negative conflict of jurisdiction over non-pecuniary fiscal annulment of local authority decisions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată la data de 23.08.2016 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 emisă de D.G.R.F.P. Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 şi anularea Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 emisă de pârâta A.J.F.P. Arad . De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să pronunţe o soluţie pe fond asupra contestaţiei depuse în conformitate cu art. 216 C. proc. fisc., cu privire la Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscal FN din 17.04.2015.

Prin sentinţa nr. 2421/PI din data de 16 noiembrie 2016, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, având ca obiect - anulare act administrativ.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat că potrivit art. 205 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, baza de impunere şi impozitul sau contribuţia stabilită prin decizia de impunere se contestă numai împreună, iar conform art. 88 lit. e) din acelaşi act normativ sunt asimilate deciziilor de impunere şi deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.

Din contestaţia formulată pe cale administrativă, rezultă că reclamanta a contestat atât decizia de impunere, cât şi decizia de nemodificare a bazei de impunere, cele două acte administrativ-fiscale fiind emise ca urmare a întocmirii raportului de inspecţie fiscale, iar prin decizia emisă de organele fiscala s-au dispus soluţii cu privire la ambele acte administrativ fiscale.

În condiţiile în care, decizia de impunere are în vedere obligaţii fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 8.173.073 RON, iar cele două decizii se contestă împreună, s-a apreciat că revine Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 51 din data de 14 februarie 2017 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale material, a declinat în favoarea Tribunalului Timiş competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a constatat că obiectul dedus judecăţii în prezenta cauză nu vizează anularea deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 8.173.073 RON, reclamanta contestând exclusiv Decizia nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 emisă de D.G.R.F.P. Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 şi Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 emisă de pârâta A.J.F.P. Arad.

Având în vedere şi precizarea expresă a reclamantei referitoare la obiectul cauzei, aceasta învederând şi faptul că Decizia de impunere F136 din 15 aprilie 2015 privind obligaţiile fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 8.173.073 RON formează obiectul altui dosar, curtea de apel a apreciat că acţiunea, deşi vizează acte administrativ-fiscale, este neevaluabilă în bani, astfel încât, raportat la obiectul acţiunii şi rangul autorităţii emitente, competenţa revine secţiei de contencios administrativ din cadrul tribunalului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 emisă de D.G.R.F.P. Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 şi, pe cale de consecinţă, anularea Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 emisă de pârâta A.J.F.P. Arad. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să pronunţe o soluţie pe fond asupra contestaţiei depuse conform art. 216 C. proc. fisc. cu privire la Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală FN din 17.04.2015.

Prin Decizia nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 D.G.R.F.P. Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 a respins ca lipsită de interes contestaţia formulată împotriva Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 emisă de pârâta A.J.F.P. Arad şi a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscal FN din 17.04.2015, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală.

În faţa Curţii de Apel Timişoara, la termenul din data de 14.02.2017, reclamanta a precizat expres că deciziile menţionate în acţiune au fost contestate "raportat la măsurile impuse în cadrul inspecţiei fiscale şi nu raportat la valoare", iar acţiunea în anulare a deciziei de impunere nr. F136 din 15 aprilie 2015 privind obligaţii fiscale stabilite suplimentar în cuantum de 8.173.073 RON formează obiectul unui alt dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ se stabileşte, aşadar, în raport de două criterii: - criteriul valoric în cazul litigiilor privind taxe, impozite, contribuţii şi datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora; - criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice, în celelalte cazuri.

Înalta Curte constată că acţiunea reclamantei, formulată în condiţiile mai sus expuse, este o acţiune în anularea unor acte administrativ-fiscale, care are însă caracter neevaluabil în bani, întrucât actele contestate nu stabilesc în sarcina societăţii taxe, impozite ş.a., iar pentru determinarea competenţei materiale în prezenta cauză va fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii publice pârâte.

Cum decizia nr. 1047/80 din 29 februarie 2016 a fost emisă de D.G.R.F.P. Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2, iar decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. F-AR 137 din 15 aprilie 2015 de pârâta A.J.F.P. Arad, prin raportare la calitatea emitentelor de autorităţi publice locale, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 şi art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Serviciul Soluţionare Contestaţii 2 şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2017.