Recovery of FEADR rural development funds for artificial project fragmentation to circumvent de minimis aid limits and failure to create genuine rural jobs

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.09.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), anularea Deciziei nr. 18397 din 04 iunie 2014 precum şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 08.04.2014, înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 12021 din 09 aprilie 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 83 din data de 16 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a anulat Decizia nr. 18397 din 04 iunie 2014 şi procesul-verbal de constatare nereguli şi stabilire creanţe bugetare din data de 08.04.2014.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea căii de atac şi casarea hotărârii, iar în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-au formulat, în esenţă, următoarele critici:

hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 346/2004, Regulamentului nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008 şi a Ghidului solicitantului în ceea ce priveşte condiţiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.

instanţa de fond a încălcat normele de drept sus-menţionate, apreciind că "pârâta nu a dovedit, nu a argumentat incidenţa în cauză a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004" şi nereţinând faptul că domnul B. este reprezentant legal şi administrator la două societăţi beneficiare de fonduri nerambursabile prin Program FEADR Măsura 312.

În mod eronat a fost reţinută şi incidenţa dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, făcându-se abstracţie de prevederile art. 5 alin. (1) din acelaşi regulament, potrivit cărora "în cazul efectuării unei plăţi necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă acesteia, calculată în conformitate cu alin. (2)".

- recurenta apreciază că este neîntemeiată reţinerea instanţei în sensul că procesul-verbal contestat a fost emis la 3 ani de la data ultimei plăţi, întrucât la acel moment beneficiarul se afla în perioada de monitorizare a contractului, iar obligaţia de a respecta criteriile de eligibilitate care au fost avute în vedere la momentul selectării este impusă pe toată durata de implementare a proiectului, cât şi în perioada de monitorizare.

o altă critică adusă sentinţei instanţei de fond vizează greşita reţinere a respectării criteriului de selecţie S2 - Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiţi, în condiţiile în care la momentul depunerii cererii de finanţare, pentru a demonstra îndeplinirea acestui criteriu de selecţie beneficiara şi-a asumat obligaţia de a crea un număr de 8 locuri de muncă. Proiectul nu şi-a menţinut eligibilitatea, întrucât, prin angajarea cu program redus a unor persoane care erau deja angajate, nu se poate concluziona că în speţă s-au creat locuri de muncă în mediul rural.

instanţa de fond nu a motivat şi nu a făcut nicio referire la neregula constatată de pârâtă cu privire la depăşirea de către beneficiar a regulii de minimis stabilită prin actele normative în materie.

Administratorul B. nu a declarat faptul că mai administrează şi S.C. A. S.R.L., societate beneficiară de fonduri prin Program FEADR pe aceeaşi măsură, rezultând clar că a existat o coordonare deliberată, o fracţionare artificială a investiţiei, cu scopul clar de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală.

- în ceea ce priveşte reţinerea în speţă, de către instanţa de fond, a Hotărârii CJ.U.E. în cauza C434/12 Slanceva, în sensul că proiectul a fost finalizat, recurenta apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât raportarea nu trebuie să se facă doar la finalitatea proiectului, ci din contră, se urmăreşte modul în care se finalizează acesta, în cazul reclamantei constatându-se neîndeplinirea obligaţiilor asumate.

4. Apărările intimatei S.C. A. SRL

Prin întâmpinarea depusă la data de 20.05.2015 intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat arătând că soluţia instanţei de fond este legală.

În mod corect prima instanţă a reţinut că Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale nu a dovedit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, reclamanta fiind o întreprindere autonomă.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20.07.2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din data de 24.11.2016 completul filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, astfel că în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru soluţionare, în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, sentinţa atacată fiind afectată de interpretarea şi aplicarea greşită a normelor naţionale şi europene la situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

Intimata-reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 18397 din 4 iunie 2014, prin care Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) a respins contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatarea neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 8.04.2014, înregistrată la APDRP sub nr. 12021 din 9 aprilie 2014.

Prin procesul-verbal susmenţionat, autoritatea recurentă a dispus încetarea contractului de finanţare C312M020953700116 din 28 iunie 2010 şi recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil, în cuantum de 528.485,40 RON fără TVA.

Pentru a dispuse această măsură autoritatea publică a stabilit că "beneficiarul finanţării nerambursabile nu a respectat angajamentele asumate prin semnarea cererii de finanţare şi a contractului de finanţare …", întrucât societatea reclamantă a omis să menţioneze participaţiile deţinute ca asociat la alte societăţi comerciale şi, totodată, faptul că angajaţii acesteia au contracte de muncă şi cu alte societăţi.

Soluţionând cauza, Curtea de apel a admis acţiunea şi a anulat actele administrative atacate, reţinând că în cauză devin incidente prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, potrivit cărora "obligaţia de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmarea a unei erori a autorităţii competente sau a unei alte autorităţi şi atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar, în mod rezonabil", fiind îndeplinită şi condiţia prevăzută de paragraful II al textului legal, întrucât procesul-verbal ce constituie titlu de creanţă a fost încheiat la data de 9 aprilie 2014, la aproape 3 ani de zile de la achitarea sumei de 558.015 RON.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această interpretare a instanţei de fond. Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:

Astfel din actele şi documentele aflate la dosar, rezultă că între APDRP în calitate de autoritate contractantă şi societatea reclamantă a fost încheiat contractul de finanţare nr. C312M020953700116 din 28 iunie 2010, prin care a fost acordată o finanţare de 70% din valoarea totală eligibilă pentru realizarea proiectului "Achiziţie de maşini şi echipamente agricole în cadrul S.C. A. S.R.L., pentru prestări de servicii - Peciu Nou, judeţul Timiş".

Urmare a efectuării controlului ex-post, pe teren, la beneficiarul S.C. A. S.R.L., control ce a vizat "verificarea menţinerii eligibilităţii proiectului pentru cofinanţarea comunităţii, în sensul că nu a suferit o modificare substanţială în perioada de valabilitate a contractului, conform prevederilor art. 2(8) din Contractul de Finanţare din 28.06.2010" s-a constatat că dl. B. este reprezentant legal şi administrator la două societăţi beneficiare de fonduri nerambursabile, prin Programul FEADR Măsura 312.

Concret, este administrator şi reprezentant legal al proiectului privind S.C. E. S.R.L., precum şi al proiectului S.C. A. S.R.L. De asemenea, este asociat cu un procent de 28,639% la S.C. C. S.A. (beneficiară fonduri prin Program FEADR M 121) şi asociat şi reprezentant la B.

Legătura evidentă dintre aceste societăţi rezultă şi din faptul că S.C. A. S.R.L. reprezentată prin dl. B., în calitate de administrator şi responsabil legal al proiectului finanţat prin FEADR, prestează servicii către B., unde B. deţine calitatea de asociat şi reprezentant legal, cu un procent de 50% din acţiunile B., întreprindere care are ca activitate principală Cod CAEN 0111 "cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase" şi activitate secundară Cod CAEN 0161 "activităţi auxiliare pentru producţia vegetală".

Prin urmare având în vedere că cele două societăţi au acelaşi asociat, cât şi acelaşi domeniu de activitate, concluzia autorităţii recurente în sensul incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 44 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004 sunt corecte.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Recomandarea Comisiei (CE) nr. 36/2003:

" Întreprinderile care au o astfel de legătură prin intermediul unei persoane fizice sau grup de persoane fizice care acţionează împreună, sunt de asemenea considerate legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activităţi pe acelaşi segment de piaţă sau pe o piaţă adiacentă".

Critica recurentei ce vizează concluzia instanţei de fond, cu privire la respectarea de către reclamantă a criteriului de selecţie S2 este, de asemenea, întemeiată.

Conform adresei Inspecţiei Muncii nr. 13479 din 13 noiembrie 2013, toţi angajaţii societăţii reclamante figurează înregistraţi cu contracte individuale de muncă la S.C. A. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. (angajaţi cu timp parţial de lucru).

Această împrejurare contravine prevederilor din Fişa Tehnică a Măsurii 312 - Motivaţia sprijinului din PNDR 2007-2013:

" sprijinul vizat prin această măsură se adresează microîntreprinderilor, precum şi locuitorilor din spaţiul rural care doresc să desfăşoare o activitate economică devenind antreprenori", măsură ce are ca obiectiv încurajarea spiritului antreprenorial, precum şi crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural.

Astfel, criteriul de selecţie S2 "Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiţie în funcţie de tipul solicitantului", pentru care reclamanta a primit un anumit punctaj în vederea acordării sprijinului financiar prin Programul FEADR, nu a fost respectat pe toată durata contractului şi, în concluzie, proiectul nu şi-a menţinut eligibilitatea.

Indiferent de versiunea Ghidului solicitantului indicat în cuprinsul actelor administrative atacate, intenţia legiuitorului, anume aceea de a crea locuri de muncă în spaţiul rural, nu a fost respectată de societatea comercială reclamantă.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiecţiunilor schemei de ajutor. "

Conform unei jurisprudenţe constante a CJUE, condiţiile care contravin obiectivelor schemei implică prezenţa unui element obiectiv, legat de atingerea finalităţii urmărite de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi a unui element subiectiv, care vizează crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea finanţării, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, concluzia se bazează "nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenta unei coordonări deliberate intre aceste persoane".

În speţă, după cum corect a reţinut instanţa de fond, motivarea actelor administrative contestate şi documentaţia care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că intimata - reclamantă a participat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii pentru a eluda normele în materie şi a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, supusă regulii ajutorului de minimis.

Concluzionând, aşadar, cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorităţii recurente, în sensul nerespectării de către intimata-reclamantă a prevederilor contractului de finanţare, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine că sunt legale actele administrative contestate, prin care a fost dispusă încetarea contractului de finanţare şi recuperarea întregului sprijin financiar nerambursabil, în cuantum de 528.485,40 RON fără TVA, plătit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Pentru motivele expuse, din care rezultă că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 83 din 16 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal .

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2017.