Public procurement revision rejected as inadmissible and time-barred; appeal dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12 aprilie 2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta S.C. A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti şi S.C. B. S.A. & S.C. C. S.A., revizuire împotriva deciziei civile nr. 1351 din 09 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x/2015, solicitând admiterea cererii de revizuire şi, pe cale de consecinţa: (i) anularea în parte a deciziei civile nr. 1351 din 09 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, în privinţa respingerii plângerii Municipiului Bucureşti; (ii) anularea Deciziei CNSC nr. 1997/C4/2129 din 20 noiembrie 2015; (iii) menţinerea, ca temeinic şi legal, a rezultatului Procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică de lucrări "Extinderea staţiei de epurare a apelor uzate" şi construcţia incineratorului de nămol, prin care oferta S.C. A. S.A. a fost declarată câştigătoare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia civilă nr. 3732 din 29 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a decis următoarele:

- admite excepţia tardivităţii cererii completatoare şi respinge cererea completatoare, ca tardiv formulată;

- respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. , în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti şi S.C. B. S.A. & S.C. C. S.A., ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 3732 din 29 iunie 2016 a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.A., prin S.C. D. S.A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă consideră că au fost încălcate normele procedurale de desfăşurare a judecăţii în soluţionarea revizuirii, instanţa de fond punând în discuţie, în mod greşit, admisibilitatea "în principiu" a cererii de revizuire şi excepţia inadmisibilităţii revizuirii invocată de intimată. Întrucât motivul revizuirii îl reprezenta contrarietatea de hotărâri, prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de fond trebuia să dea cuvântul asupra admisibilităţii cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., neexistând o procedură cu privire la discutarea admisibilităţii "în principiu".

Recurenta-revizuentă apreciază că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialităţii, a principiului oralităţii şi a dreptului la un proces echitabil.

În opinia sa, încălcarea principiului dreptului la apărare s-a materializat prin faptul că nu i s-a acordat cuvântul pe toate aspectele pe care ulterior s-a pronunţat instanţa de fond, precum şi prin aceea că s-a creat şi menţinut o confuzie în privinţa argumentelor puse în discuţie pentru "admisibilitatea în principiu" a căii de atac şi pentru excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de B.

A mai susţinut revizuenta că principiul contradictorialităţii şi cel al oralităţii au fost, deopotrivă, încălcate, prin faptul că prima instanţă nu a dat cuvântul părţilor pe toate aspectele pe care s-a pronunţat, ceea ce conduce, în opinia sa, la nulitatea hotărârii pronunţate în aceste condiţii.

Mai susţine recurenta că, în mod greşit, a fost admisă excepţia tardivităţii cererii de revizuire, arătând că notele de şedinţă intitulate "Completare a cererii de revizuire" cuprind o detaliere a motivelor cererii de revizuire în raport cu apariţia, pe parcursul soluţionării revizuirii, a considerentelor deciziei civile nr. 1351 din 09 martie 2016, astfel că notele respective nu conţin temeiuri noi ale cererii de revizuire, ci doar argumente suplimentare formulate prin raportare la considerentele deciziei supuse revizuirii.

Recurenta-revizuentă mai afirmă că hotărârea recurată este nelegală şi în ceea ce priveşte reţinerea inadmisibilităţii revizuirii, fiind pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, precum şi în ceea ce priveşte pretinsa imposibilitate de revizuire raportat la existenţa unei decizii a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Se susţine că deciziile C.N.S.C. sunt asimilate hotărârilor judecătoreşti prin prisma efectelor erga omnes pe care le produc, pronunţând decizii care sunt executorii, obligatorii şi beneficiază de efectul autorităţii de lucru judecat. Această susţinere este confirmată şi de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, care asimilează instanţelor de judecată organele administrativ jurisdicţionale care întrunesc elementele prevăzute de art. 267 TFUE.

Recurenta-revizuentă prezintă şi critici privitoare la reţinerea instanţei de fond sub aspectul inexistenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între Decizia nr. 1795, pe de-o parte, şi decizia civilă nr. 1351 din 09 martie 2016 şi decizia C.N.S.C. nr. 1997/2015, pe de altă parte.

Hotărârea de fond este criticată şi sub aspectul constatărilor instanţei de judecată în sensul că hotărârile supuse revizuirii nu sunt potrivnice, precum şi în ceea ce priveşte constatarea că revizuirea este inadmisibilă, motivat de faptul că autoritatea de lucru judecat a fost invocată în faţa celei de-a doua instanţe.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26.10.2016, intimata S.C. B. S.A. & S.C. C. S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prezentând contraargumentele la criticile de nelegalitate ale hotărârii de fond invocate de recurenta-revizuentă prin recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 08 martie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului, urmând a fi pusă în discuţie, în şedinţă publică, cererea de renunţare la judecata cererii de revizuire, formulată de recurenta-revizuentă la data de 27.10.2016 şi 13.01.2017, şi asupra căreia a înţeles să revină la data de 25.01.2017.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03 mai 2017 Înalta Curte, deliberând asupra cererii de renunţate la judecată a apreciat că aceasta nu produce efecte juridice, pentru motivele învederate în cuprinsul încheierii de şedinţă, instanţa trecând la soluţionarea recursului cu care a fost investită.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.A., prin S.C. D. S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Un prim motiv de casare invocat de către recurenta-revizuentă îl reprezintă cel reglementat de prevederile art. 488, pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind reclamată, în situaţia de faţă, încălcarea, de către prima instanţă, a principiilor referitoare la dreptul la apărare, contradictorialitatea, oralitatea şi dreptul la un proces echitabil.

Fără a relua amplele argumente ale recurentei-revizuente formulate în sprijinul acestui motiv de casare, reţine instanţa de control judiciar că, în opinia titularei căii de atac pendinte, determinant în dinamica soluţionării cererii de revizuire a fost aspectul legat de acordarea cuvântului părţilor asupra admisibilităţii în principiu a căii extraordinare de atac declarate în cauză, în condiţiile în care instanţa competentă s-a pronunţat asupra revizuirii în tot, fără a da posibilitatea părţilor interesate să pună concluzii pe toate chestiunile ce au primit dezlegare în soluţia recurată.

Prin decizia civilă nr. 3732 din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, după punerea în discuţia părţilor, la termenul de dezbateri din 15.06.2016, a admisibilităţii cererii de revizuire, precum şi a excepţiei de inadmisibilitate invocate de B., prin prisma argumentelor formulate de această parte cu privire la finele de neprimire al căii extraordinare de atac, precum şi a excepţiilor de tardivitate, respectiv nulitate a cererii de completare a revizuirii declarate în cauză.

Potrivit prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., " dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. "

Sintagma "admisibilitate în principiu" nu poate reprezenta o trunchiere a modului de soluţionare a unei cereri de revizuire, distinctă de cea a admisibilităţii la care se referă dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., fiind vorba, în realitate, de o unică verificare a instanţei de control asupra condiţiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de normele legale.

A pretinde că acordarea cuvântului asupra admisibilităţii în principiu şi cu privire la excepţia inadmisibilităţii revizuirii, invocată de una dintre părţile adverse, a condus la încălcarea dreptului la apărare şi a celorlalte garanţii care definesc un proces echitabil, prin lipsirea de posibilitatea de a expune toate argumentele avute în vedere în conturarea punctului de vedere al revizuientei, nu se confirmă în cauză, după cum se relevă din practicaua deciziei ce formează obiectul căii de atac pendinte.

Totodată, se observă că, în vederea discutării admisibilităţii cererii de revizuire, titulara căii de atac a depus la dosar concluzii scrise privind admisibilitatea cererii de revizuire, inventariind toate condiţiile cerute de art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., precum şi în referire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie invocată de B. prin întâmpinare, excepţia de tardivitate şi cea a nulităţii cererii completatoare a căii de atac declarate în cauză, depusă la termenul din 15.06.2016.

În atare condiţii, se reţine netemeinicia motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., nefiind reliefată nicio încălcare a vreunei reguli de procedură în cauză, susceptibilă de a atrage nulitatea hotărârii pronunţate în atare condiţii. Garanţiile procesuale legate de dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, astfel cum au fost definite în cuprinsul art. 13 alin. (3) C. proc. civ. şi în cel al art. 6 CEDO au fost respectate în privinţa părţii titulare a căii de atac declarate, acesteia fiindu-i conferită posibilitatea de a expune toate argumentele sale privind admisibilitatea cererii de revizuire formulate, precum şi de a aduce contraargumentele necesare în combaterea excepţiei inadmisibilităţii invocate de intimata B.

Subsumat aceluiaşi motiv de casare a invocat recurenta greşita soluţionare de către prima instanţă, în sensul admiterii, a excepţiei tardivităţii cererii de completare a motivelor de revizuire.

Cererea de completare a revizuirii a fost depusă de A. la data de 15.06.2016, iar potrivit prevederilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., "revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înlăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii. "

În raport de aceste dispoziţii legale, se reţine că cererea completatoare depusă la data de 15.06.2016 este tardivă, cât timp revizuirea are ca obiect o decizie definitivă ce a fost pronunţată la data de 09.03.2016, iar potrivit prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. "

Decăderea din dreptul de a completa motivele de revizuire peste termenul prevăzut de norma legală anterior citată operează şi în situaţia în care partea interesată aduce precizări la argumentele expuse anterior în motivarea cererii de revizuire, ori detaliază cele cuprinse în cererea iniţială, nefiind permisă completarea peste termenul de o lună a susţinerilor în fapt şi în drept arătate în cererea depusă iniţial, în interiorul acestui termen.

Distincţia pe care o face recurenta-revizuentă nu poate fi primită, căci nu este necesar ca cererea de completare să vizeze motive noi de revizuire, în condiţiile în care textul de lege prevede sancţiunea decăderii din termenul de o lună pentru orice cerere de motivare a revizuirii, ceea ce implică întreaga detaliere în fapt şi în drept a motivelor iniţial antamate.

Prin urmare, în deplin acord cu judecătorul fondului, reţine Înalta Curte că în mod corect a fost respinsă cererea completatoare a revizuirii, depusă la data de 15.06.2016, ca fiind tardivă.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., se impune o sistematizare a criticilor recurentei-revizuente, în raport de condiţiile care au condus la adoptarea soluţiei de inadmisibilitate a cererii de revizuire, a căror existenţă este contestată în calea de atac a recursului pendinte.

Un prim aspect sesizat de recurenta-revizuenta A. este cel legat de pretinsa nelegalitate a hotărârii date în calea de atac a revizuirii, prin care s-a reţinut inadmisibilitatea căii extraordinare de atac pentru faptul că una dintre hotărârile potrivnice este o decizie a Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor.

Hotărârile ce au fost avute în vedere de revizuenta A. în calea de atac declarată sunt decizia CNSC nr. 1795/201 C9/1700, 1786/2014 din data de 17.06.2014 şi decizia nr. 1351 din 09 martie 2016 a CAB, prima instanţă arătând că revizuirea vizează exclusiv hotărârile judecătoreşti, considerent pentru care este inadmisibilă atunci când tinde la asimilarea deciziilor/actelor unor organisme cu atribuţii administrativ jurisdicţionale unor hotărâri judecătoreşti.

Contrar celor reţinute de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, Înalta Curte are în vedere jurisprudenţa CJUE, în sensul în care, prin hotărârea pronunţată de instanţa de drept european în cauza C-203/2014, la parag. (17), se arată că "în ceea ce priveşte, în primul rând, aprecierea calităţii de "instanţă", în sensul articolului 267 TFUE, a organului de trimitere, aspect care ţine exclusiv de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente precum originea legală a organismului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenţei sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organismul în cauză a normelor de drept, precum şi independenţa acestuia (a se vedea în special Hotărârea Vaassen‑Göbbels, 61/65, EU:C:1966:39, şi Hotărârea Umweltanwalt von Kärnten, C‑205/08, EU:C:2009:767, punctul 35 şi jurisprudenţa citată). Prin urmare, trebuie arătat că, deşi, astfel cum rezultă din decizia de trimitere, Tribunal Català de Contractes del Sector Públic (Tribunalul Catalan pentru Contracte de Achiziţii publice) ar fi considerat, în dreptul spaniol, drept un organ administrativ, acest aspect nu ar fi, în sine, determinant în vederea acestei aprecieri. "

Efectuând acelaşi examen al condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească un organism cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale pentru a putea fi considerat "instanţă" în câmpul de aplicare a legislaţiei achiziţiilor publice, reiese că sunt respectate aceste cerinţe de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, iar deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor formulate pe parcursul unei proceduri de achiziţie publică intră în sfera hotărârilor judecătoreşti care pot fi examinate în calea de atac extraordinară a revizuirii.

Prin urmare, această condiţie cerută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este îndeplinită în cauză.

Sub un alt aspect, a reţinut instanţa de revizuire că nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi, existând diferenţe de substanţă atât din punctul de vedere al obiectului, dar şi din punctul de vedere al cauzei.

Opinia recurentei-revizuente, de evaluare a obiectului şi cauzei acţiunii în raport de întreaga procedură a achiziţiei publice în cadrul căreia s-au constituit cele două dosare distincte, nu poate fi împărtăşită de către instanţa de control judiciar.

Din perspectiva analizei obiectului fiecărui dosar dintre cele supuse atenţiei pentru verificarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se relevă că actele contestate în cuprinsul acestora sunt diferite, un prim dosar vizând raportul procedurii nr. 1193 din 28 aprilie 2014, iar celălalt raportul procedurii nr. DPA 1940 din 12 octombrie 2015, în etape distincte ale achiziţiei publice ce a generat respectivele plângeri, fapt ce determină invocarea unor temeiuri de drept diferite, din cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006.

Examinarea obiectului celor două dosare nu s-a limitat doar la compararea actelor atacate, astfel cum acreditează recurenta această idee, ci s-a analizat efectiv ce s-a soluţionat în cuprinsul fiecărei plângeri din cele supuse atenţiei în calea extraordinară de atac a revizuirii.

În acest sens, a arătat instanţa de revizuire că, în examenul de legalitate realizat în cuprinsul deciziei nr. 1795/201 C9/1700, 1786/2014 din data de 17.06.2014, Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor a stabilit faptul că autoritatea contractantă trebuie să ceară clarificări ofertantului A. cu privire la costul zero RON propus pentru evacuarea cenuşii din electrofiltre în cadrul tabelului OPEX, că, după primul răspuns ce va fi dat de A., autoritatea contractantă va trebui să treacă la reevaluare, iar în funcţie de răspunsul dat, vor fi posibile două soluţii, respectiv, fie declararea ofertei ca neconforme în ipoteza în care prin răspuns se modifică costul iniţial (în temeiul art. 79 alin. (2), preambul, teza I din H.G. nr. 925/2006), fie încadrarea costului zero în ipoteza abaterilor tehnice minore (în temeiul art. 79, alin. (2), lit. a) din H.G. nr. 925/2006).

Prin decizia nr. 1351 din 09 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, luând în considerare chestiunile litigioase tranşate anterior în căile de atac uzitate în diferitele etape ale procedurii de achiziţie publică, instanţa învestită cu plângerea împotriva deciziei CNSC nr. 1997/C4/2129 din 20 noiembrie 2015, prin care s-a anulat în parte raportul procedurii nr. DPA 1940 din 12 octombrie 2015, a menţinut această soluţie, făcând distincţie între calitatea OPEX de a fi parte din propunerea tehnică (reţinând că oferta nu poate fi declarată neconformă din această perspectivă, pentru încălcarea cerinţelor caietului de sarcini) şi calitatea OPEX de a fi factor de evaluare (reţinând că, încălcându-se documentaţia de atribuire la elaborarea acestui factor de evaluare, consecinţa o reprezintă acordarea unui punctaj de zero puncte la acest factor).

În consecinţă, Înalta Curte reţine, în deplin acord cu prima instanţă, că obiectul cererii şi scopul fiecărei plângeri sunt diferite, astfel că nu există în situaţia factuală reliefată o identitate asupra acestor elemente.

Totodată, mai reţine instanţa de control judiciar că nu este îndeplinită în cauză cerinţa de a fi două hotărâri potrivnice, modul de soluţionare a celor două cauze fiind unul în care statuările primei decizii au fost valorificate în cea de-a doua, fără a exista o contradicţie între dispozitivele celor două hotărâri, ce ar putea conduce la imposibilitatea aducerii la îndeplinire a măsurilor stabilite în deciziile supuse examinării prin invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Soluţia primei instanţe a mai fost criticată pentru reţinerea caracterului inadmisibil al cererii de revizuire, motivat de faptul că autoritatea de lucru judecat a fost invocată în faţa celei de-a doua instanţe.

Recurenta-revizuentă a susţinut că, deşi a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prin plângerea incidentă formulată împotriva deciziei CNSC nr. 1997/2015, această plângere a fost respinsă la inadmisibilă prin încheierea interlocutorie din data de 18.02.2016 pronunţată în dosar nr. x/2015, astfel că excepţia a rămas nesoluţionată.

Verificând aceste susţineri, observă Înalta Curte că, prin plângerea incidentală depusă de A. în dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a CAF, partea a invocat faptul că, în mod cu totul nepermis, CNSC a înţeles să repună în discuţie aspectele de fapt reţinute prin decizia nr. 1795/2014 şi decizia CAB nr. 8725/2014, reapreciind asupra legalităţii solicitării de clarificări şi lămuririi încadrării în categoria abaterilor tehnice minore, considerente asupra cărora CNSC s-a pronunţat deja prin decizia anterioară.

În privinţa statuărilor cuprinse în decizia nr. 1795 a CNSC, a reţinut instanţa învestită cu soluţionarea plângerilor din cuprinsul dosar nr. x/2015 că "toate discuţiile din prezenta cauză referitoare la apartenenţa sau neapartenenţa la caietul de sarcini a costului de 135 RON/tonă pentru evacuarea cenuşii din electrofiltre sunt absolut inutile, din moment ce, indiferent dacă acest cost face parte sau nu din caietul de sarcini, CNSC a stabilit definitiv că nu se poate reţine o încălcare a caietului de sarcini de către oferta S.C. A. S.A.(...)Desigur, unele constatări şi dezlegări ale Consiliului pot părea contradictorii sau nefireşti, însă, raportat la faptul că niciuna din părţi nu a contestat această decizie, nici măcar în ceea ce priveşte considerentele ei, toate aceste dezlegări au rămas definitive şi sunt obligatorii atât pentru părţi, cât şi pentru organele jurisdicţionale ce se vor pronunţa ulterior asupra licitaţiei (CNSC sau instanţe). "

În referire la decizia nr. 8725 din 24 noiembrie 2014 a CAB, s-a reţinut prin hotărârea ce a format obiectul revizuirii că au fost avute în vedere dezlegările obligatorii statuate prin decizia precedentă, prin care s-a anulat în parte raportul procedurii nr. DPA 2026 din 21 iulie 2014 şi s-a dispus obligarea autorităţii contractante la reevaluarea ofertei Asocierii A. şi la stabilirea ofertei câştigătoare.

În acest sens, a arătat instanţa învestită cu soluţionarea plângerilor formulate împotriva deciziei CNSC nr. 1997/C4/2129 din 20.11.2015 că, la pronunţarea acestei decizii, Consiliul a avut în vedere, în mare, aceleaşi argumente ca cele ale instanţei, în sensul că a făcut distincţie între calitatea OPEX de a fi parte din propunerea tehnică şi cea de a fi factor de evaluare, fapt pentru care a dispus în sensul stabilit anterior prin decizia nr. 8725 din 24.11.2014, anulând în parte raportul procedurii nr. DPA 1940 din 12 octombrie 2015 (în partea dedicată acordării punctajelor pentru factorii de evaluare şi stabilirea ofertei câştigătoare) şi obligând autoritatea contractantă la continuarea procedurii de atribuire prin reevaluarea ofertei S.C. A. S.A., în termen de 15 zile.

În atare condiţii, nu se poate reţine că instanţa învestită cu soluţionarea plângerilor formulate împotriva deciziei CNSC nr. 1997/C4/2129 din 20.11.2015 nu a luat în considerare aspectele dezlegate prin decizia nr. 1795/2014 şi decizia CAB nr. 8725/2014, cât timp soluţia pronunţată în dosar nr. x/2015 s-a fundamentat pe statuările cu caracter definitiv ale hotărârilor anterior pronunţate în achiziţia publică derulată pentru "extinderea staţiei de epurare a apelor uzate şi construcţia incineratorului de nămol".

Prin urmare, analizând efectele deciziei CNSC nr. 1795/201 C9/1700 1789, puterea de lucru judecat a acestei hotărâri a fost avută în vedere de instanţa învestită în cadrul dosar nr. x/2015, fapt ce conduce la reţinerea caracterului inadmisibil al revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, nefiind întrunite în mod cumulativ toate cerinţele pe care temeiul juridic invocat de revizuentă le reclamă, reţine Înalta Curte că este nefondat recursul declarat de A. împotriva soluţiei primei instanţe, de respingere a cerererii de revizuire ca inadmisibilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele arătate, în raport de prevederile art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 488, pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine decizia nr. 3732 din 29 iunie 2016 a CAB, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost pronunţată, prin respingerea recursului declarat revizuenta A. ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A., prin S.C. D. S.A., împotriva deciziei civile nr. 3732 din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 mai 2017.