Whether beneficiary insolvency during contract validity constitutes a contractual breach triggering objective recovery of EU rural development funds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2014, reclamanta S.C A. S.A. Bistriţa, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P), a solicitat instanţei anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şl de stabilire a creanţelor bugetare din 31.07.2013, comunicat sub nr. x din 06 august 2013, a Notificării privind descoperirea unui debit nr. DPP-SRD 4.183 din 07 august 2013, înregistrată la A.P.D.R.P. sub numărul de ieşire 25270 din 09 august 2013, a Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată de A., înregistrate la A.P.D.R.P. sub nr. 29217 din 16 septembrie 2013, precum şi suspendarea până la soluţionarea prezentei acţiuni, a efectelor actelor administrative atacate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 522 din 07 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de către reclamanta S.C A. S.A. Bistriţa, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, s-a anulat Decizia nr. 31408 din 03 octombrie 2013 emisă de pârâtă, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 06.08.2013 şi Notificarea înregistrată sub nr. 25.270 din 09.08.2013.

S-a luat act că reclamanta a renunţat la judecarea cererii de suspendare a efectelor actelor administrative mai sus menţionate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că textul de lege pe marginea căruia părţile litigante au exprimat interpretări divergente şi care prezintă o importanţă majoră în economia cauzei se regăseşte în art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate în privinţa acestui text de lege, prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013, Curtea Constituţională a interpretat dispoziţiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul în care acestea stabilesc două obligaţii principale în sarcina autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene. În opinia Curţii Constituţionale, prima obligaţie a autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene este aceea ca, de îndată ce s-a luat la cunoştinţă de hotărârea judecătorească prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, să înceapă activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvenţă reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora. A doua obligaţie a autorităţilor competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din neregulile constatate, fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli, şi fiind evident că nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă la intrarea în insolvenţă.

Curtea şi-a însuşit această modalitate de interpretare a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 şi a achiesat la susţinerea reclamantei că simpla intrare în insolvenţă a beneficiarului finanţării nerambursabile nu constituie prin sine însăşi o neregulă în sensul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, ci obligă doar la iniţierea unei activităţi de control pentru descoperirea unor eventuale nereguli.

Pornind de la interpretarea dată inclusiv de Curtea Constituţională în Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013, Curtea a analizat Raportul privind cauzele şi împrejurările care au determinat apariţia stării de insolvenţă a reclamantei S.C. A. S.A. întocmit de administratorul judiciar în dosarul de insolvenţă nr. 3365/112/2013 al Tribunalului Bistriţa Năsăud şi a constatat că insolvenţa debitoarei a fost generată de un complex de factori obiectivi care au condus la diminuarea lichidităţilor societăţii şi la necesitatea finanţării activităţii prin accesarea unor credite bancare care au generat costuri financiare suplimentare şi au plasat societatea reclamantă pe pierderi.

În contextul în care reclamantei nu îi este imputabilă apariţia stării de insolvenţă lipseşte cu desăvârşire cerinţa vinovăţiei, cerinţă esenţială pentru angajarea oricărei forme de răspunde juridică. Cum O.U.G. nr. 66/2011 nu consacră o răspundere obiectivă, ci una subiectivă, neregula sesizată de echipa de control, constând în simpla intrare a reclamantei în insolvenţă, nu poate conduce la sancţionarea reclamantei. Pârâta nu a individualizat alte nereguli în sarcina reclamantei în cuprinsul actului contestat.

În speţă, fapta reţinută în sarcina reclamantei, constând în declanşarea procedurii insolvenţei, nu reprezintă o neregulă întrucât aceasta nu îndeplineşte nici condiţia prejudicierii bugetului UE/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, proiectul fiind finalizat în conformitate cu condiţiile impuse în contractul de finanţare.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuita formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii, arătându-se că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare şi interpretare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea finanţării nerambursabile prin FEADR.

Se critică de către recurentă soluţia de admitere a acţiunii formulate de reclamantă motivată de instanţa de fond pe lipsa de vinovăţie a reclamantei în ceea ce priveşte intrarea sa în insolvenţă apreciază ca singură regulă care nu poate determina în sine sancţionarea reclamantei. Se apreciază de instanţa de fond că în ceea ce priveşte pe reclamantă lipseşte o cerinţă esenţială pentru angajarea oricărei forme de răspundere juridică deoarece O.U.G. nr. 66/2011 nu consacră o răspundere obiectivă ci una subiectivă.

În cadrul recursului se artă că prima instanţă a apreciat greşit asupra respectării de către intimată a clauzelor contractului de finanţare din 13 mai 2005 şi asupra existenţei neregulii astfel cum este definită prin O.U.G. nr. 66/2011. În cauză intrarea în insolvenţă a intimatei a avut loc la data de 30.04.2013, în perioada de valabilitate a contractului de finanţare şi ea reprezintă o schimbare a situaţiei financiare a proiectului asumat de beneficiarul fondurilor europene neavând relevanţă în ceea ce priveşte existenţa nereguli şi a obligaţiei europene de recuperare existenţa sau nu a culpei în declanşarea acestei proceduri.

Intrarea în stare de insolvenţă a debitorului reprezintă un criteriu de declarare ca neeligibil a acestuia şi ca urmare se declanşează procedurile de constituire şi recuperare de debit.

Totodată, culpa nerespectării Criteriului General de Eligibilitatea E.G. 5 (conform Cererii de Finanţare, în care este prevăzut expres faptul că beneficiarul nu trebuie să înregistreze pierderi financiare şi datorii restante la bugetul de stat şi bugetele locale), revine în integralitate beneficiarului finanţării prin FEADR - S.C A. S.R.L. în acest sens consimţind debitoarea prin semnarea contractului de finanţare potrivit cu care:

" beneficiarul este singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea proiectului".

La data intrării sub incidenţa legii insolvenţei debitorul este obligat să notifice A.P.D.P.R. pe întreaga durată a contractului de finanţare ce se compune conform art. 2 din contractul cadru de finanţare astfel: din durata de execuţie care poate fi de până la 2 ani de la data semnării contractului de finanţare şi din durata de monitorizare care este de 5 ani, obligaţie inserată în art. 3 "Obligaţii" din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanţare.

Astfel, la data intrării în stare de insolvenţă, beneficiarul S.C. A. S.R.L. nu mai respectă regulile de finanţare impuse prin FEADR, respectiv nu mai îndeplineşte unul dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie care trebuie menţinut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv acela de a nu fi în stare de insolvenţă.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 26.04.2017 recursul a fost admis în principiu conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de recurs apreciază că soluţia de admitere a acţiunii este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile respectiv a dispoziţiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, precum şi a prevederilor contractului de finanţare din 13.05.2009 încheiat între APDRP în calitate de autoritate contractantă şi intimata în calitate de beneficiar. Contractul de finanţare a avut ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 15.015.200 RON realizarea proiectului intitulat "Înfiinţare hală industrială de răcire cu atmosferă regularizată" în cadrul firmei pomicole Petriş-jud. Bistriţa Năsăud.

Fapt de necontestat, în perioada de valabilitate a contractului de finanţare din 13.05.2009 intimata-reclamantă a intrat în insolvenţă din data de 30.04.2013, aspect contestat în cadrul proceduri de verificare privind menţinerea eligibilităţii proiectului.

În baza art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene a început procedura de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare plecând de la situaţia premisă necontestată intrarea în insolvenţă a intimatei în perioada de valabilitate a contractului . Curtea apreciază în raport de actele depuse şi faţă de dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 342 din 24 septembrie 2013 că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 în ceea ce priveşte existenţa neregulilor şi a interpretat eronat obligaţiile intimatei asumate prin contractul de finanţare.

Nelegalitatea constatată de recurenta-pârâtă în cadrul procedurii de verificare demarate obligatoriu în baza art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 au fost stabilite în baza art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 respectiv apreciază că proiectul nu mai respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile şi pentru faptul că indicatorii/obiectivelor proiectelor finanţate din fonduri europene nu au fost realizate integral sau au fost realizaţi parţial.

Prima instanţă a plecat de la două premise greşite care au determinat soluţia nelegală de admitere a acţiunii aceea că starea de insolvenţă a reprezentat de plano o neregulă şi că este singulară şi că pe de altă parte în cauză reclamanta-intimată a avut vreo culpă în ceea ce priveşte intrarea sa în insolvenţă, în lipsa culpei apreciindu-se că nu poate fi antrenată răspunderea reclamantei-intimate.

În opinia Curţii ambele premise sunt greşite.

În primul intrarea în insolvenţă a reclamantei în calitate de beneficiar nu a reprezentat de plano o neregulă, iar în cauză răspunderea reclamantei reprezintă o răspundere obiectivă, contractuală pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanţare şi a obligaţiilor asumate de beneficiar pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare. Starea de solvabilitate a reclamantei a reprezentat un criteriu de eligibilitate a cererii de finanţare în lipsa acestuia finanţarea nefiind aprobată. Reclamanta avea obligaţia respectării acestui criteriu de eligibilitate pe toată durata contractului de finanţare, în calitate de beneficiar având obligaţia să nu intre în stare de insolvenţă.

Intrarea în stare de insolvenţă a debitorului reprezintă un criteriu de declarare ca neeligibil a acestuia şi ca urmare se declanşează procedurile de constituire şi recuperare de debit.

Totodată, culpa nerespectării Criteriului General de Eligibilitatea E.G. 5 (conform Cererii de Finanţare, în care este prevăzut expres faptul că beneficiarul nu trebuie să înregistreze pierderi financiare şi datorii restante la bugetul de stat şi bugetele locale), revine în integralitate beneficiarului finanţării prin FEADR - S.C A. S.R.L. în acest sens consimţind debitoarea prin semnarea contractului de finanţare potrivit cu care:

" beneficiarul este singurul răspunzător în faţa Autorităţii Contractante pentru implementarea proiectului".

La data intrării sub incidenţa legii insolvenţei debitorul este obligat să notifice A.P.D.P.R. pe întreaga durată a contractului de finanţare ce se compune conform art. 2 din contractul cadru de finanţare astfel: din durata de execuţie care poate fi de până la 2 ani de la data semnării contractului de finanţare şi din durata de monitorizare care este de 5 ani, obligaţie inserată în art. 3 "Obligaţii" din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanţare.

Astfel, la data intrării în stare de insolvenţă, beneficiarul S.C. A. S.R.L. nu mai respectă regulile de finanţare impuse prin FEADR, respectiv nu mai îndeplineşte unul dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie care trebuie menţinut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, respectiv acela de a nu fi în stare de insolvenţă.

În cauză deschiderea procedurii insolvenţei a reprezentat o schimbare a situaţiei financiare a proiectului asumat de beneficiarul fondurilor europene şi în fapt o neregulă în sensul dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 şi aceasta indiferent de existenţa unei culpe delictuale a reclamantei. Nerespectarea clauzelor contractuale de finanţare care implică menţiunea eligibilităţii proiectului reprezintă în mod obiectiv care atrage răspunderea beneficiarului proiectului şi obligaţia de recuperare a prejudiciului produs pentru nerespectarea clauzelor contractului de finanţare, reclamanta având obligaţia să respecte toate criteriile de eligibilitate şi să nu intre în stare de insolvenţă pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare.

Neregula, aşa cum este definită această noţiune de legiuitor, în Ordonanţa de Urgenţă nr. 66/2011, reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;

Intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri prin FEADR, precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat prin FEADR (achiziţionate, construite, modernizate) reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabil şi în consecinţă în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza va respinge ca nefondată acţiunea reclamantei, menţinând ca legale şi temeinice actele constatate

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 522 din 07 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de S.C. A. S.A. prin Administrator Judiciar B. Filiala Sibiu, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2017.