Holiday voucher claim by police union assigned to Bucharest Tribunal on union-seat venue.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Second Administrative and Fiscal Litigation Section, where the plaintiffs (special-status public servants, police and customs officers, acting through their national union) sought holiday voucher compensation for 2013–2015 against several police inspectorates. The case involved an administrative litigation claim under Article 109 of Law No. 188/1999 and Article 10(3) of Law No. 554/2004; both tribunals had declined territorial competence, disagreeing on whether the union or its individual members determined venue. Relying on the binding interpretation in Decision No. 1/2013 (concerning Article 269(2) of the Labour Code and Article 28(2) of Law No. 54/2003), the Court held that the union, as the active claimant suing on behalf of its members, could validly choose the court at its own seat in Bucharest, so the Bucharest Tribunal prevails and must hear the case at first instance; the ruling is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 117 din Legea nr. 188/1999, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 517 alin. (4) din C. proc. civ; Holiday voucher claim by police union assigned to Bucharest Tribunal on union-seat venue: The case involved an administrative litigation claim under Article 109 of Law No. 188/1999 and Article 10(3) of Law No. 554/2004; both tribunals had declined territorial competence, disagreeing on whether the union or its individual members determined venue. Relying on the binding interpretation in Decision No. 1/2013 (concerning Article 269(2) of the Labour Code and Article 28(2) of Law No. 54/2003), the Court held that the union, as the active claimant suing on behalf of its members, could validly choose the court at its own seat in Bucharest, so the Bucharest Tribunal prevails and must hear the case at first instance; the ruling is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for settling the negative conflict of jurisdiction by designating the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii, funcţionari publici cu statut special, A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor FF., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Sălaj, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa Năsăud şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj, obligarea pârâţilor să le acorde o despăgubire echivalentă cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanţă aferente perioadei 2013-2015, în sumă de 6 salarii minime brute pe ţară garantate în plată/an, în cuantum pentru fiecare an, astfel cum s-a reglementat prin acte normative speciale, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 258/2017 din 17 ianuarie 2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "FF.", în numele reclamanţilor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, fiind irelevant în cauză faptul că Sindicatul are sediul în Bucureşti, câtă vreme nu este parte în cauză.
Instanţa a reţinut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, care prevăd că sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, precum şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanţa a reţinut că nu este aplicabilă cauzei Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciind că problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, dispoziţii care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale.
Instanţa a apreciat că, deşi a fost indicat în acţiune un sediu ales al reclamanţilor în Bucureşti, competenţa teritorială nu este determinată de domiciliul ales al justiţiabilului, ci de cel efectiv şi constatând că domiciliile reclamanţilor, cât şi sediul pârâtului IPJ sunt în Cluj, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
2.2. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinţa civilă nr. 2084/2017 din 12 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că Sindicatul, care a formulat acţiunea în numele membrilor de sindicat, are calitatea de parte reclamantă în dosar, iar în privinţa competenţei materiuale de soluţionare a cauzei a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, instanţa a constatat că dispoziţiile legii privind statutul funcţionarilor publici se completează cu cele din legislaţia muncii, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999, iar, în această materie, a fost pronunţată Decizia nr. 1/2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care se aplică ori de câte ori sindicatul, căruia îi este recunoscută calitatea procesuală activă, este cel care introduce acţiunea, chiar şi în numele membrilor săi.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces".
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că, în cauză, acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "FF.", în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcţionari publici cu statut special indicaţi în cererea introductivă, şi sunt aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, aşa cum corect au reţinut şi instanţele sesizate, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:
" Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".
În cauză, se reţine că cererea dedusă judecăţii a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "FF.", în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003.
Aşa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. "
Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "FF." are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Bucureşti.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A. şi alţii prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor FF., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Sălaj, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Bistriţa Năsăud şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 mai 2017.