Judicial reassignment: Discretionary authority of the Superior Council of Magistrature in balancing institutional needs against magistrate's transfer request

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 ianuarie 2017, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1265 din data de 27 octombrie 2016, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să admită cererea sa şi să dispună numirea în funcţia de judecător, în principal, la Judecătoria Turda, iar în subsidiar, la Judecătoria Zalău sau Judecătoria Dej.

În motivare, contestatorul a învederat că prin hotărârea contestată a fost respinsă cererea sa de eliberare din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău şi de numire în funcţia de judecător la instanţele sus-menţionate, hotărârea fiind emisă cu exces de putere, în condiţiile în care, a fost argumentată deficitar şi insuficient.

Contestatorul face referire la criteriile prevăzute la art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 şi apreciază că îndeplineşte aceste criterii, respectiv, vechime, posturi vacante la instanţe, volum de activitate şi avizele instanţelor implicate, precizând că hotărârea contestată este nemotivată în raport de criteriile respective şi contravine dispoziţiilor legale care trebuie avute la soluţionarea cererii de numire în funcţia de judecător.

Contestatorul arată că unul dintre argumentele reţinute de intimat pentru a justifica respingerea cererii, a fost cel referitor la vechimea sa şi precizează că intimatul nu are dreptul de a motiva respingerea cererii în raport de acest criteriu, întrucât ar încălca un drept prevăzut de lege.

Totodată, susţine că intimatul nu a ţinut cont de avizele favorabile comunicate de parchetul şi instanţele judecătoreşti implicate în procedura de numire, apreciind că, deşi aceste avize au un caracter consultativ, acestea trebuie avute în vedere alături de restul criteriilor prevăzute de Regulament.

În opinia contestatorului, este evidentă puterea discreţionară a intimatului, care a respins cererea formulată fără o motivare concretă şi detaliată, acest exces de putere conducând la încălcarea şi restrângerea drepturilor legitime ale magistraţilor.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată, şi art. 22 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, conferă numai o vocaţie pentru numirea procurorilor în funcţia de judecător şi a judecătorilor în funcţia de procuror, iar nu un drept, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile formulate de solicitanţi.

Intimatul a susţinut că, având în vedere necesitatea unei bune organizări şi funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat în mod legal şi temeinic cu privire la cererea contestatorului, asigurându-se astfel buna funcţionare a unităţii de parchet implicate, şi anume, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău.

Prin urmare, a fost respectată procedura prevăzută de lege, la acel moment apreciindu-se că nu este oportună admiterea cererii contestatorului, hotărârea atacată fiind emisă în limitele competenţei prevăzute de lege şi motivată corespunzător.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 1265 din 27 octombrie 2016 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi în raport de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2016, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinite condiţiile legale în vederea numirii în funcţia de judecător a contestatorului A., procuror la Parchetul de pe Judecătoria Zalău.

Prin Hotărârea nr. 1265 din 27 octombrie 2016, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, contestată în prezenta cauză, a fost respinsă cererea formulată de domnul procuror A., de eliberare din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău şi numire în funcţia de judecător la Judecătoria Cluj Napoca, Judecătoria Zalău, Judecătoria Turda sau Judecătoria Dej.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

" (1) La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege. "

Procedura care trebuie urmată conform acestor dispoziţii legale, este prevăzută la art. 22 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 (denumit în continuare Regulament).

Potrivit art. 23 alin. (11) din Regulamentul menţionat:

" La soluţionarea cererilor prevăzute la art. 22 alin. (1) pot fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcţia de judecător sau procuror; vechimea la instanţa sau parchetul de la care provine solicitantul; vechimea în gradul aferent instanţei, respectiv parchetului la care se solicită numirea. "

Prevederile legale şi regulamentare redate anterior, având un caracter supletiv, conferă numai o vocaţie pentru numirea din funcţia de judecător în cea de procuror şi respectiv, din funcţia de procuror în cea de judecător, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună cu privire la cererile respective, în raport de toate elementele de fapt, în vederea asigurării unui echilibru între interesul general, reprezentat de funcţionarea în bune condiţii a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor implicate în procedură, şi interesele de ordin profesional şi personal ale magistratului care solicită aprobarea cererii.

În aplicarea normelor regulamentare mai sus enunţate, în cauză, prin Hotărârea nr. 1021 din 25 octombrie 2016, secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinite condiţiile legale în vederea numirii în funcţia de judecător a contestatorului A., în sensul că are gradul corespunzător instanţei la care solicită numirea şi nu se afla în niciun caz de interdicţie legală pentru numire.

Examinarea cererii contestatorului de eliberare din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău şi numire în funcţia de judecător, s-a realizat prin prisma criteriilor obiective prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 alin. (11) din Regulament, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii având în vedere, atât situaţia posturilor de judecător vacante, disponibile pentru sesiunea octombrie 2016 şi încărcătura cauzelor pe judecător şi pe schemă, înregistrate în primul semestru al anului 2016 la instanţele la care s-a solicitat numirea în funcţia de judecător, comparativ cu media naţională, cât şi situaţia posturilor de procuror ocupate la parchetul unde funcţionează contestatorul, şi încărcătura dosarelor pe procuror şi pe schemă, faţă de media naţională.

Astfel, potrivit datelor comunicate de către direcţia de specialitate, la data de 25.10.2016, la Judecătoria Cluj Napoca nu existau posturi de judecător vacante disponibile pentru sesiunea octombrie 2016, de numire din funcţia de procuror în funcţia de judecător, la Judecătoria Zalău şi la Judecătoria Turda existau câte 1 post de judecător vacant disponibil, iar la Judecătoria Dej existau 2 posturi de judecător vacante disponibile. La instanţele la care existau posturi de judecător vacante disponibile, s-a constatat că încărcătura cauzelor pe judecător şi pe schemă, erau situate sub media naţională, respectiv, în apropierea acesteia.

La Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău toate cele 6 posturi prevăzute în schemă erau ocupate, la această unitate de parchet în primul semestru al anului 2016, înregistrându-se o încărcătură de 884 de dosare/procuror, comparativ cu media naţională de 1234 dosare şi o încărcătură pe schemă de 737 de dosare, în timp ce media naţională a fost de 999 dosare.

Menţiunile din cuprinsul hotărârii contestate la punctele de vedere exprimate de parchetul şi de instanţele implicate în procedura de ocupare a funcţiei de judecător, s-a realizat în condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (3) din Regulament, pentru a se aprecia asupra oportunităţii cererii formulate de contestator, fără însă ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluţiei.

În condiţiile arătate, prin hotărârea contestată, în mod justificat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de domnul procuror A., având în vedere la adoptarea soluţiei, necesitatea unei bune organizări şi funcţionări a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor implicate în procedură, în scopul asigurării, în primul rând, a bunei funcţionări a unităţii de parchet la care funcţionează contestatorul, ţinând seama de specializarea şi de vechimea contestatorului, precum şi de necesităţile privind resursele umane la nivelul instanţelor la care s-a solicitat numirea.

Totodată, au fost luate în considerare posibilităţile efective de ocupare de posturilor vacante de judecător la instanţele la care existau posturi disponibile, în contextul în care, posturile vacante de la judecătorii sunt vizate de candidaţii care au promovat concursurile de admitere în magistratură, de judecătorii stagiari care au promovat examenul de capacitate, precum şi de judecătorii definitivi care formulează cereri de transfer.

În circumstanţele date, soluţia adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este motivată cu respectarea criteriilor legale şi nu poate fi apreciată ca fiind discreţionară, constatându-se că motivele invocate de către intimat în respingerea cererii formulate de contestator, au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reţine existenţa unor elemente de exces de putere, de natură a afecta legalitatea hotărârii ce formează obiectul prezentei contestaţii.

Considerentele deciziei nr. 721/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, redate fragmentar în motivarea contestaţiei, nu pot justifica o altă interpretare a prevederilor legale şi regulamentare incidente în cauză şi nu sunt de natură a infirma legalitatea hotărârii contestate, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale respectivei cauze, neputându-se vorbi de persoane aflate în situaţii identice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1265 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1265 din 27 octombrie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2017.