Material error versus judicial error in contestation against appeal filing date

Asupra contestaţiei în anulare ce face obiectul prezentei cauze;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 martie 2012, sub nr. de dosar nr. x/2012, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a formulat cerere de anulare a Deciziei de impunere nr. 37 din 04.04.2011, emisă de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (denumită în continuare A.N.A.F. - D.G.A.M.C.), a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 04.04.2011, care a stat la baza Deciziei de impunere nr. 37 din 04.04.2011, respectiv a secţiunilor III.9, III.10 şi III.11 ale acestuia, precum şi a Deciziei nr. 384 din 28.09.2011 privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă, solicitând şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1900 din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosar nr. x/2012, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (DGAMC-ANAF). În consecinţă, instanţa a dispus anularea parţială a actelor administrative, respectiv Decizia de impunere nr. 37 din 04.04.2011 emisă de ANAF-DGAMC, Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 04.04.2011, care a stat la baza Deciziei de impunere nr. 37 din 04.04.2011, cu privire la secţiunile III.9 şi III.11 ale acestuia şi Decizia nr. 384 din 28 septembrie 2011, emisă de pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1900 din data de 26.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B. Bucureşti, şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 2608 din data de 13 octombrie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat următoarea soluţie:

- Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 1900 din 26 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

- Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar B. Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţei civile, cu nr. 1900, din 26 iunie 2015, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal,

- Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că, admiţând în parte acţiunea reclamantei, dispune anularea parţială a actelor administrative, respectiv: (i) Decizia de impunere nr. 37 din 04.04.2011 emisă de ANAF-DGAMC, (ii) Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 04.04.2011 şi (iii) Decizia nr. 384 din 28 septembrie 2011 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor pentru sumele de:

- 4.114.044 RON impozit pe profit, plus 4.042.210 RON dobânzi/majorări şi penalităţi de întârziere aferente;

- 316.211 RON impozit pe profit, plus 237.158 RON dobânzi/majorări şi penalităţi de întârziere aferente,

- menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Pentru a respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (potrivit încheierii de şedinţă din data de 23.09.2015, care face parte integrantă din decizia nr. 2608 din 13 octombrie 2016), Înalta Curte a avut în vedere ca acesta este tardiv, în esenţă, pe considerentul că, în raport de data comunicării sentinţei recurate (14 octombrie 2015) recursul expediat prin poştă, la 3 noiembrie 2015, apare ca fiind promovat cu depăşirea termenului de recurs prevăzut de lege, documentele adiţionale depuse de recurenta ANAF (un tichet de recomandată) nefăcând dovada că pretinsele operaţiuni ar fi fost efectuate în legătură cu dosarul cauzei.

5. Calea extraordinară de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2608 din 13 octombrie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2012, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat contestaţie în anulare la data de 24 februarie 2017, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă A. S.A., solicitând anularea deciziei, rejudecarea recursului, sau admiterea acestuia, modificarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., contestatoarea învederează că hotărârea atacată este rezultatul unor erori materiale, instanţa reţinând în mod eronat că recursul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este depus peste termenul de 15 zile, respingându-l, astfel, ca tardiv formulat.

Sentinţa civilă nr. 1900 din 26 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată contestatoarei la data de 15.10.2015, astfel încât ultima zi pentru declararea recursului era data de 02.11.2015. Tichetul privind corespondenţa recomandată probează că plicul conţinând recursul declarat de contestatoare a fost înregistrat la oficiul poştal în data de 02.11.2015.

Astfel arată contestatoarea, în mod eronat instanţa de recurs a reţinut că recursul a fost depus la data de 04.11.2015, data poştei fiind 02.11.2015. Mai mult, recursul a fost înregistrat la instanţa de fond la data de 03.11.2015, nefiind posibilă, aşadar, depunerea recursului la data de 04.11.2015.

Contestatoarea a anexat cererii sale, în copie, tichetul privind corespondenţa recomandată la care a făcut referire, precum şi extras de pe portalul instanţelor de judecată privitor la dosar nr. x/2012.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 martie 2017 intimata A. S.A. a solicitat:

- Respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare, întrucât eroarea materială invocată de contestatoare reprezintă, în realitate, o eroare de judecată;

- Respingerea contestaţiei în anulare ca tardiv formulată, fiind depăşit termenul de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoştinţă de hotărâre;

- Respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a deciziei civile nr. 2608 din data de 13 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;

- Pe fond, în cazul rejudecării recursului, se solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 1900 din 26 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

7. Probatoriile administrate în cauză.

La termenul de judecată din data de 03.05.2017, Înalta Curte a încuviinţat pentru contestatoare proba cu înscrisuri, în condiţiile arătate prin partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente şi a probatoriilor administrate în cauză, Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocate de intimata A. S.A., iar cât priveşte contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, o va respinge ca nefondată, pentru următoarele considerente.

II.1. Referitor la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare

Intimata A. S.A. a invocat, în susţinerea excepţiei, prevederile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că, în raport de data luării la cunoştinţă, de către contestatoare, de soluţia instanţei de recurs, termenul de 15 zile este depăşit. În opinia intimatei, data luării la cunoştinţă este aceeaşi cu data pronunţării soluţiei (13 octombrie 2015), iar contestaţia a fost expediată de contestatoare abia la data de 24 februarie 2017.

Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865:

" Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. "

Aşadar, textul procedural instituie un termen de 15 zile înăuntrul căruia trebuie formulată contestaţia în anulare, termen care începe să curgă de la momentul subiectiv la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre. Asupra acestui moment intimata a exprimat opinia că el coincide cu data pronunţării soluţiei, opinie pe care Înalta Curte nu o poate primi.

Soluţia pronunţată de instanţa de judecată este consemnată în minuta întocmită potrivit art. 258 C. proc. civ., şi cuprinde doar dispozitivul hotărârii, respectiv rezultatul deliberărilor. Argumentele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorului sunt cuprinse în motivarea hotărârii, ce se poate face, potrivit art. 264 C. proc. civ., într-un termen (de recomandare) de 30 de zile de la pronunţare.

Prin urmare, cunoaşterea soluţiei (minutei) nu echivalează cu cunoaşterea hotărârii, minuta consemnând, pe scurt, rezultatul deliberărilor, părţile fiind în imposibilitatea de a cunoaşte eventualele greşeli materiale pe care instanţa le-a săvârşit cu ocazia judecării recursului şi care ar putea constitui fundamentul unei contestaţii în anulare. După motivarea hotărârii şi, eventual, comunicarea acesteia către părţi, acestea pot formula calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, având posibilitatea de a se raporta în concret la argumentele instanţei de judecată.

Aşadar, chiar dacă soluţia a fost cunoscută de contestatoare la data de 13 octombrie 2015 (data pronunţării deciziei nr. 2608 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), termenul de 15 zile nu se poate calcula de la acest moment, la acea dată nefiind aduse la cunoştinţă şi motivele hotărârii.

De altfel, textul art. 319 alin. (2) C. proc. civ. se referă la momentul luării la cunoştinţă de "hotărâre", făcând trimitere, astfel, la prevederile art. 261 C. proc. civ., şi nu la "soluţie", "minută" ori "dispozitiv", care se circumscriu prevederilor art. 258 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în cauza de faţă Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu era supusă niciunei căi de atac, fiind irevocabilă, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (3) C. proc. civ., nu se comunică părţilor, caz în care contestaţia în anulare nu trebuie introdusă la mai mult de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României care, prin decizia nr. 184 din 08 mai 2003, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., a statuat că:

" …faţă de împrejurările că hotărârile irevocabile nu se comunică, în cazul acelora care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, art. 319 alin. (2) C. proc. civ. instituie două termene pentru exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, şi anume un termen subiectiv de 15 zile, care începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, şi un termen obiectiv de un an, care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. "

Înalta Curte reţine că hotărârea atacată a rămas irevocabilă la data de 13 octombrie 2016, iar contestaţia în anulare a fost adresată instanţei la data de 24 februarie 2017. Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă data exactă la care contestatoarea ANAF a luat cunoştinţă, efectiv, de cuprinsul deciziei civile nr. 2608 din 13 octombrie 2016, astfel încât nu pot fi efectuate verificări sub aspectul tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, din perspectiva termenul de 15 zile stabilit de art. 319 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, singurul termen verificabil este termenul maxim de un an care curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, înăuntrul căruia contestatoarea putea promova calea extraordinară de atac, termen care a fost respectat în prezenta cauză.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată respectat termenul legal de depunere a contestaţiei în anulare şi respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, invocată de intimata A. S.A., ca neîntemeiată.

II.2. Referitor la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare

În susţinerea excepţiei, intimata A. S.A. a apreciat contestaţia în anulare ca fiind inadmisibilă întrucât motivul invocat (existenţa unei greşeli materiale), astfel cum este dezvoltat de către contestatoare, vizează, în fapt, o greşeală de judecată a instanţei de recurs, care nu poate fi analizată pe calea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte va respinge această excepţie ca neîntemeiată, reţinând că argumentele invocate în susţinerea ei ţin de fondul contestaţiei în anulare. Pentru ca o cerere adresată instanţei de judecată să fie considerată inadmisibilă, trebuie să-i lipsească (să nu îndeplinească) una dintre condiţiile necesare promovării sale, potrivit temeiului de drept în baza căruia este formulată.

Dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pe care contestatoarea şi-a fondat cererea, oferă posibilitatea părţilor de a formula contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, pentru motivele indicate în text. Din analiza contestaţiei rezultă că aceasta a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 2608 din 13 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosar nr. x/2012, în calea de atac a recursului, iar motivele invocate se raportează la existenţa unei pretinse greşeli materiale a instanţei de recurs, fiind indicate şi aspectele asupra cărora ar fi purtat această eroare, potrivit art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Aşadar, cererea contestatoarei se încadrează în condiţiile prevăzute de textul de lege, iar temeinicia sau netemeinicia motivelor invocate, respectiv constatarea existenţei unei greşeli materiale, ţine de analiza contestaţiei în fond, şi nu constituie un aspect de inadmisibilitate al cererii, care să tindă la respingerea acesteia fără antamarea fondului cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.

II.3. Referitor la fondul contestaţiei în anulare

Contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a apreciat că hotărârea pronunţată în recurs este rezultatul unei erori materiale, întrucât nu s-a observat data corecta a trimiterii poştale ce cuprindea cererea de recurs, instanţa reţinând o altă dată decât cea înscrisă pe plic şi în tichetul de corespondenţă recomandată, aflate la dosarul cauzei.

În dovedirea motivelor contestaţiei în anulare, contestatoarea a depus la dosar o copie a tichetului de recomandată, precum şi o adeverinţă eliberată de Oficiul Poştal Bucureşti 5, făcând trimitere şi la plicul aflat la fila 44 din dosarul instanţei de recurs.

Înalta Curte constată că înscrisurile pe care contestatoarea şi-a întemeiat cererea au fost depuse în dosarul de recurs, fiind analizate sub aspectul conţinutului cu ocazia punerii în discuţie a excepţiei tardivităţii formulării recursului, conform încheierii de şedinţă din data de 23 septembrie 2016 . Instanţa de recurs a analizat şi plicul ce a conţinut cererea de recurs, şi tichetul de corespondenţă recomandată, reţinând, pe larg, neconcordanţele între acestea şi arătând motivele pentru care singura dată ce poate fi reţinută, fără dubiu, ca reprezentând data formulării recursului, este data de 03.11.2015, la o zi după împlinirea termenului de recurs.

În ceea ce priveşte adeverinţa eliberată de Oficiul Poştal, aceasta nu poate constitui temei al admiterii contestaţiei în anulare, înscrisul nefiind prezentat instanţei de recurs, astfel încât nu poate susţine incidenţa unei eventuale erori materiale. Analiza cazului de contestaţie în anulare pe motivul existenţei unor greşeli materiale vizează acte şi situaţii pe care instanţa de recurs le-a avut la dispoziţie şi le-a putut analiza la momentul soluţionării cauzei, şi nu aspecte, probe sau înscrisuri depuse ulterior de partea interesată.

Noţiunea de "greşeală materială", stipulată de dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate.

Or, aspectul invocat prin contestaţia în anulare (stabilirea datei formulării cererii de recurs de către contestatoare) a fost analizat şi dezlegat de instanţa de recurs pe baza înscrisurilor existente la dosar, iar repunerea acestuia în discuţie urmăreşte reanalizarea probelor administrate cu privire la tardivitatea căii de atac, constituind un veritabil "recurs la recurs".

Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei nr. 2608 din 13 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosar nr. x/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia în anulare formulată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva deciziei nr. 2608 din 13 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosar nr. x/2012, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2017.