Appeal against dismissal of administrative land ownership challenge as time-barred dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Romano-Catolică Crasna prin Episcopia Romano-Catolică Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, S.C. A. S.A., S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 17 noiembrie 2000 emis de Ministerul Industriilor şi Comerţului, prin care în mod nelegal s-a acordat către S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A. suprafaţa de teren de 581 mp, cu care aceştia s-au intabulat în C.F. Crasna, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Sălaj a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Cluj prin sentinţa nr. 230 din 13 februarie 2015 cu motivarea că actul contestat este emis de Ministerul Economiei, autoritatea centrală şi, în baza art. 10 teza I din Legea nr. 554/2004, competenţa aparţine Curţii de Apel Cluj, având în vedere şi prevederile art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/33/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 245 din 28 aprilie 2015 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii, a respins ca tardivă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolice Crasna, prin Episcopia Romano-Catolică Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, S.C. A. S.A. Bucureşti, S.C. B. S.A., S.C. B. - S.A. - S.C. C. S.A.

În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta are calitatea de terţ faţă de actul a cărei anulare o solicită, fiind aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar acţiunea este tardivă faţă de data înscrierii în C.F., dar şi faţă de data formulării cererii de retrocedare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 245 din 28 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Parohia Romano - Catolică Crasna, prin Episcopia Romano - Catolică Oradea, invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a criticat soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii pentru că a fost dată cu interpretarea greşită a prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 şi a solicitat să se constate că aceasta a depus acţiunea cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, respectiv în termenul de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

S-a spus că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi că nu se poate calcula termenul de 1 an de la data luării la cunoştinţă despre existenţa actului iar această dată ar echivala cu data înscrierii în cartea funciară pentru că textul face referire la "data luării la cunoştinţă".

Recurenta a făcut referire la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 797/2007 şi se poate aprecia că, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acţiunii pentru terţul vătămat într-un act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoştinţă a actului vătămător.

Referitor la speţă, principiul opozabilităţii faţă de terţi a înscrierilor în cartea funciară este consacrat de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, însă nu se poate pune semnul egalităţii între conţinutul juridic al noţiunii de opozabilitate erga omnes a dreptului reclamantului pentru care au fost efectuate formalităţile de publicitate imobiliară şi luarea la cunoştinţă, de către terţi a existenţei actului administrativ individual ce a fost înscris în cartea funciară, aşa cum susţine instanţa de fond. Momentul în care terţii iau cunoştinţă de existenţa unui act administrativ vătămător este legat de elemente extrinseci, de fapte sau acte survenite ulterior, cărora judecătorul le poate da semnificaţia cuvenită în raport cu circumstanţele cauzei şi păstrând un just echilibru între interesele părţilor în litigiu.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că a reţinut că reclamanta ar fi indicat în cererea de chemare în judecată că ar fi luat cunoştinţă despre problemele de carte funciară la data formulării cererii de retrocedare, or, nu s-a susţinut acest aspect, ci a învederat faptul că, urmare a solicitărilor Comisiei Speciale de Retrocedare, s-a procedat la verificări privitoare la înscrierile de carte funciară şi astfel a luat cunoştinţă despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17.11.2000 emis de Ministerul Industriilor şi Comerţului, prin care s-a acordat către S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A. suprafaţa de teren de 581 m.p. ce a fost intabulat în CF Crasna.

S-a solicitat admiterea recursului, în principal, casarea în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj pentru a proceda la soluţionarea fondului pricinii, iar, în subsidiar, în măsura în care cauza va fi reţinută spre rejudecare, admiterea pe fond a acţiunii şi să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 17.11.2000 emis de Ministerul Industriilor şi Comerţului.

Intimata Societatea "A." S.A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dar a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.

Intimata S.C. B. S.A. - Sucursala Zalău a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. c) Noul C. proc. civ., iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

Recurenta Parohia Romano-Catolică Crasna a formulat răspuns la întâmpinările formulate de intimate.

Intimatul Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului a depus note de şedinţă şi practica judiciară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii recursului, iar prin încheierea din 15 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal raportul a fost comunicat părţilor. Intimatele S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.A. - S.C. C. S.A. au depus puncte de vedere la raport, iar reclamanta a formulat concluzii scrise.

Prin încheierea din 2.02.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Crasna şi s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 28.04.2017 cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

Având în vedere prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

" Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", se va analiza, cu prioritate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. A. S.A. Bucureşti.

Această excepţie a fost invocată având în vedere H.G. nr. 1342/2011 şi H.G. nr. 675/2007, prin care S.C. A. S.A. Bucureşti a fost reorganizată

Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între pârât şi cel ce va fi obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.

În speţă, această intimată are calitate procesuală pasivă având în vedere că în certificatul de atestare a dreptului de proprietate contestat în cauză se precizează expres că suprafaţa de teren este în proprietatea S.C. A. S.A., iar faptul că ulterior au existat acte prin care s-a dispus reorganizarea, nu conduce la concluzia că nu ar mai avea calitate procesuală pasivă.

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii reclamantei Parohia Româno-Catolică Crasna în constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x din 17.11.2000 emis de Ministerul Industriilor şi Comerţului prin care s-a atestat dreptul de proprietate al S.C. S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A. pentru suprafaţa de 581 m.p. intabulat în CF Crasna.

Reclamanta a formulat, în baza O.G. nr. 94/2000 cerere către Comisia Specială de Retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România prin care a solicitat restituirea imobilului înscris în CF Crasna ce a avut destinaţia de şcoală romano-catolică şi în urma verificărilor efectuate în cartea funciară a luat la cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis pe numele S.C. A. S.A.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca prescrisă considerând că reclamanta este terţ în raport cu actul administrativ contestat, iar termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ este cel prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv un an de la data luării la cunoştinţă, deoarece faţă de reclamantă nu există obligaţia comunicării actului, iar condiţia luării la cunoştinţă despre existenţa actului a fost îndeplinită odată cu înscrierea în cartea funciară (19.12.2000).

S-a spus că şi în situaţia în care s-ar considera că luarea la cunoştinţă despre emiterea actului administrativ ar fi data de 28.02.2003, adică data la are a formulat cererea de retrocedare în baza O.G. nr. 94/2000, acţiunea este tardivă.

Criticile recurentei sunt nefondate, chiar dacă numai parţial, dar soluţia instanţei de fond în privinţa excepţiei tardivităţii acţiunii este legală.

Aşa cum rezultă din probele depuse la dosar certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în favoarea S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A. a fost transcris în Cartea funciară la 19.12.2000, iar reclamanta este un terţ faţă de acest act, problema ce urmează a fi tranşată în prezentul recurs este data de la care se calculează termenul pentru introducerea acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ, recurenta - reclamantă fiind un terţ faţă de actul atacat.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul de introducere a acţiunii pentru terţul vătămat într-un act administrativ adresat altui subiect de drept curge de la data luării la cunoştinţă a actului vătămător.

Referitor la speţă, principiul opozabilităţii faţă de terţi a înscrisurilor în cartea funciară, este consacrat de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 şi chiar dacă nu poate pune semnul egalităţii între conţinutul juridic al noţiunii de opozabilitate erga omnes a dreptului reclamantului pentru care au fost efectuate formalităţile de publicitate imobiliară şi luarea la cunoştinţă, de către terţi despre existenţa actului administrativ individual ce a fost înscris în C.F., aşa cum susţine instanţa de fond, totuşi trebuie recunoscut faptul că înscrierea în cartea funciară dă naştere unor prezumţii, în sensul că un subiect de drept diligent putea lua la cunoştinţă, cu minim efort, de existenţa actului în baza căruia s-au efectuat formalităţile de publicitate imobiliară.

Un act administrativ individual, cum este cazul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, se comunică numai beneficiarului său şi, din acel moment, al comunicării către beneficiar, se produc efectele juridice legate de caracterul său obligatoriu şi executoriu ex officio.

Momentul în care terţii iau cunoştinţă de existenţa unui act administrativ vătămător este legat de elemente extrinseci, de acte sau fapte survenite ulterior, cărora judecătorul le poate da semnificaţia cuvenită, în raport cu circumstanţele cauzei şi păstrând un just echilibru între interesele părţilor în litigiu.

În speţă, în raport de probele administrate, pot fi stabilite elemente care ar putea confirma că reclamantul a avut cunoştinţă de existenţa actului administrativ considerat vătămător cu mult înainte de 1 an de la data introducerii acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ, respectiv 21.10.2014, chiar dacă nu se poate considera că a luat la cunoştinţă de la momentul înscrierii în cartea funciară, ca urmare a efectului erga omnes.

Pot fi considerate ca fiind asemenea elemente chiar probele depuse de reclamantă, respectiv "Memoriu tehnic" întocmit la 20.02.2013 la solicitarea acesteia în care se precizează că "numărul topografic 80/3/1/2 are o suprafaţă de 581 m.p. conform măsurătorilor, suprafaţă care se regăseşte şi în CF , pe care se află două construcţii conform schiţei de intabulare având încheierea nr. 2436/2000" .

De asemenea, recurenta-reclamantă a solicitat Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sălaj - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Şimleul Silvanei eliberarea unui extras de carte funciară pentru informare, extras ce i-a fost emis la 31.10.2012 . Din analiza acestui extras rezultă că pentru acel imobil figura înscris în cartea funciară ca proprietar S.C. S.C. A. S.A. - S.C. C. S.A.

Toate acestea dovedesc faptul că recurenta-reclamantă a luat la cunoştinţă de existenţa actului contestat în prezenta cauză cu mai mult de 1 an de la data introducerii acţiunii fie că se consideră data de 20.07.2013 sau 31.10.2012, acţiunea a fost formulată tardiv, în raport de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acţiunea a fost formulată la 21.10.2014.

Fiind un terţ faţă de actul a cărui anulare o solicită nu îi sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, iar termenul pentru introducerea acţiunii nu se calculează de la data când i s-a răspuns la plângerea prealabilă ci sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, respectiv termenul de 1 an care curge de la data luării la cunoştinţă, termen ce nu a fost respectat în cauză.

De aceea, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat având în vedere că soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor legale şi nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aşa cum susţine recurenta.

În baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 451 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta la plata sumei de 447,80 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia Romano-Catolică Crasna, prin Episcopia Romano-Catolică Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 245/2015 din 28 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 447,80 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2017.