Enforcement of final judicial salary increases and their inclusion as permanent allowances for pension calculation despite subsequent legislative reclassification
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Ministry of Justice, thereby upholding the appellate court's decision in favor of a group of judges from the Ploieşi Court of Appeal who prevailed in their administrative challenge. The dispute centered on the failure of the Ministry of Justice and the Ploieşi Court of Appeal to issue reclassification orders and pay additional rights retroactively from January 1, 2010, to reflect salary increases established by prior final judgments concerning the 2007 salary hikes under Government Emergency Ordinance No. 10/2007. The Court determined that the lower instances correctly applied the law, ruling that the pre-existing final judgments of the Brăşov Court of Appeal and Prahova County Court, which had already awarded these salary increases, possessed the force of res judicata and remained enforceable; the Ministry could not invoke later legislative interpretations or the absence of a prior administrative challenge to the 2010 classification order to negate these judicially granted rights. The decisive legal basis included Article 2(2) and Article 52 of Law No. 554/2004 on administrative contentious, the principle of the authority of res judicata, and the interpretative doctrine that judicially awarded salary increases constitute a permanent component of the "held allowance" to be considered for future service pension calculations, as reinforced by High Court Decision No. 23/2015.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 496 din C. proc. civ; Enforcement of final judicial salary increases and their inclusion as permanent allowances for pension calculation despite subsequent legislative reclassification: The dispute centered on the failure of the Ministry of Justice and the Ploieşi Court of Appeal to issue reclassification orders and pay additional rights retroactively from January 1, 2010, to reflect salary increases established by prior final judgments concerning the 2007 salary hikes under Government Emergency Ordinance No. 10/2007. The Court determined that the lower instances correctly applied the law, ruling that the pre-existing final judgments of the Brăşov Court of Appeal and Prahova County Court, which had already awarded these salary increases, possessed the force of res judicata and remained enforceable; the Ministry could not invoke later legislative interpretations or the absence of a prior administrative challenge to the 2010 classification order to negate these judicially granted rights. The decisive legal basis included Article 2(2) and Article 52 of Law No. 554/2004 on administrative contentious, the principle of the authority of res judicata, and the interpretative doctrine that judicially awarded salary increases constitute a permanent component of the "held allowance" to be considered for future service pension calculations, as reinforced by High Court Decision No. 23/2015.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, providing the statutory basis for dismissing the appeal as unfounded.
Procedural rule applied in the dispositive regarding the resolution of the appeal and the final status of the decision.
Full text
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., judecători în cadrul Curţii de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti, au solicitat:
- obligarea primului pârât la emiterea Ordinelor prin care să se efectueze reîncadrarea reclamanţilor începând cu 01.01.2010 cu o indemnizaţie majorată, ţinându-se cont de Decizia nr. 425/R din 20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov prin care le-au fost acordate creşterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, ca urmare a punerii în executare a sentinţei nr. 944 pronunţată la data de 01.04.2013 în dosar nr. x/2012 a Tribunalului Prahova, irevocabilă conform deciziei civile nr. 3637 din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti şi, pe cale de consecinţă,
- obligarea ambelor pârâte la recalcularea şi plata drepturilor ce li se cuvin ca urmare a reîncadrării cu o indemnizaţie majorată, începând cu data de 01.01.2010 şi în continuare pentru viitor, actualizate în raport cu indicele de inflaţie şi acordarea dobânzii legale aferente, începând cu data de 01.01.2010 şi în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală.
1.2. Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 314 din 17 decembrie 2015, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a obligat Ministerul Justiţiei să emită ordinele prin care să se efectueze reîncadrarea reclamanţilor cu o indemnizaţie majorată, începând cu data de 1.01.2010, ţinându-se cont de Decizia nr. 425/R din 20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov, prin care au fost acordate creşterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.
Totodată, a obligat pârâtele să recalculeze şi să plătească drepturile ce se cuvin reclamanţilor, ca urmare a reîncadrării acestora cu indemnizaţia majorată, începând cu data de 1.01.2010 şi în continuare, actualizată cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că indemnizaţia raportat la care a fost aplicat procentul de 15% aferent sporului de doctorat nu cuprinde şi majorarea de 5%, 2%, 11% prevăzută de O.G. 10/2007 acordată conform deciziei nr. 425/R/2010 a Curţii de Apel Braşov şi a sentinţei nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova.
Indemnizaţia de încadrare bruta lunara cu aplicarea creşterilor salariale prevăzuta în Decizia 425/R/2010 pronunţata de Curtea de Apel Braşov este de 7081 RON, suma la care ar fi trebuit sa se aplice prevederile Legii 330/2009 şi ale celorlalte acte normative pe salarizare care i-au urmat începând cu 2011, suma de 7.081 RON fiind calculată în cuprinsul expertizei extrajudiciare întocmita în acest sens. De asemenea, indemnizaţia cuvenită reclamanţilor la data de 01.04.2010 ar trebui să conţină şi creşterile salariale acordate prin dec. civ. nr. 425/R din 20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov.
S-a mai arătat că, atât Decizia nr. 4098 din 05 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, cât şi sentinţa nr. 944 din 01 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Prahova şi Decizia nr. 425/R/20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov, sunt hotărâri judecătoreşti irevocabile, care beneficiază de autoritate de lucru judecat şi care nu mai pot fi reanalizate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei lor, ele trebuind să fie puse în executare de către pârâţi. Aşadar, pretenţiile reclamanţilor cu privire la acordarea sporului prin raportare la indemnizaţia aferentă datei de 01.04.2010 sunt întemeiate.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva sentinţei nr. 314 din 17 decembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat în esenţă, următoarele:
- Ministerul Justiţiei nu a săvârşit niciun exces când a considerat că decizia civilă nr. 425 din 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, cu dispozitivul şi considerentele care îl explică, nu majorează pentru totdeauna indemnizaţia cuvenită. Această poziţie a fost susţinută nu numai de o hotărâre pe care chiar intimaţii reclamanţi au apreciat-o ca fiind neclară, dar şi de interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la aplicabilitatea O.G. nr. 10/2007, decizia publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 22 decembrie 2011 şi în legătură cu care se apreciază că nu are vreo influenţă asupra dosarelor soluţionate definitiv mai înainte de momentul existenţei sale.
- niciuna dintre instanţele care au dat câştig de cauză intimaţilor reclamanţi, sub o formă sau alta, nu a obligat să se modifice baza indemnizaţiilor, ci a acordat drepturi pentru perioade limitate de timp, determinate de înseşi instanţele de judecată. Între a aplica ce s-ar putea deduce dintr-o obligaţie fixată de instanţă şi a aplica dispoziţiile legale în baza cărora se stabilesc indemnizaţiile judecătorilor (şi care nu au fost apreciate ca fiind greşit aplicate), Ministerul Justiţiei a ales să aplice cu bună credinţă legea şi în acelaşi timp să execute hotărârile judecătoreşti întocmai şi pentru perioadele la care se referă.
- în mod greşit instanţa de fond şi-a întemeiat decizia pe raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert PP., aceasta nefiind o probă administrată în cadrul procesului, pentru ceea ce avea de soluţionat instanţa şi totodată o probă care nu-i priveşte pe reclamanţi, fiind întocmită la cererea unui singur reclamant, pentru o altă situaţie, în scopul de a se verifica modalitatea de acordare a sporului de doctorat, ca urmare a emiterii O.M.J. nr. 1363/C din 04.04.2014.
2.2. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:
- punctul de vedere al Ministrului Justiţiei nu poate fi primit întrucât acordarea creşterilor salariale din anul 2007, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2001 s-a menţinut şi în anii următori, 2008 şi 2009, nefiind emis nici un act normativ care să impună tăierea din indemnizaţie a acestor creşteri salariale. Această situaţie de fapt rezultă şi din considerentele sentinţei nr. 944/105/2012 pronunţată în dosar nr. x/2012 al Tribunalului Prahova rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 3637 din data de 19 noiembrie 2013.
- este ilogic a constata că ai o indemnizaţie majorată în anul 2007, după care 2008, 2009 nu mai ai, dar ai în 2010, raportat la cuantumul indemnizaţiei care trebuia să fie deja majorată la 31 decembrie 2009.
- nu exista posibilitatea de a contesta Ordinul MJ nr. 459/2010, prin care s-a stabilit încadrarea potrivit Legii nr. 330/2009, începând cu data de 01.01.2010, câtă vreme, la data emiterii lui, nu existau hotărârile judecătoreşti a căror punere în executare s-a solicitat, acestea fiind emise de abia în aprilie 2010, respectiv aprilie 2013, dar având efect retroactiv.
- neemiterea ordinului de reîncadrare afectează, foarte mult, indemnizaţiile care, deşi sunt calculate scriptic potrivit Legii nr. 284/2010, ca lege unică de salarizare, plata efectivă se face la nivelul drepturilor avute la data de 31.12.2010, deoarece prin acte normative succesive, în fiecare an s-a prorogat aplicarea Legii nr. 284/2010, fiind menţinută în plată indemnizaţia cuvenită la nivelul anului 2010.
- în ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că instanţa a ţinut cont de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert PP., aflat pe lista experţilor judiciari ai Ministerului Justiţiei, care a concluzionat că indemnizaţia la care s-a raportat Ministerul Justiţiei la stabilirea unui spor, nu conţine majorările acordate prin decizia civilă nr. 425/R/20.04.2010 pronunţată în dosar nr. x/2007 al Curţii de Apel Braşov şi sentinţa civilă nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 3637 din 19.11.2013, să se constate că aceste apărări nu au fost formulate în faţa instanţei de fond.
2.3. Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
2.4. Totodată, completul de filtru, prin încheierea de şedinţă din 16 februarie 2017, a admis în principiu recursul formulat şi, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în şedinţa din data de 30 martie 2017, dispunând citarea părţilor.
3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
3.1. Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte a constatat, în esenţă, următoarele:
Intimaţii-reclamanţi au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva Ministerului Justiţiei şi a Curţii de Apel Ploieşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea primului pârât la emiterea Ordinelor prin care să se efectueze reîncadrarea reclamanţilor începând cu 01.01.2010 cu o indemnizaţie majorată, ţinându-se cont de Decizia nr. 425/R din 20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov prin care le-au fost acordate creşterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, ca urmare a punerii în executare a sentinţei nr. 944 pronunţată la data de 01.04.2013 în dosar nr. x/2012 a Tribunalului Prahova, irevocabilă conform deciziei civile nr. 3637 din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti şi, pe cale de consecinţă, precum şi obligarea ambelor pârâte la recalcularea şi plata drepturilor ce li se cuvin ca urmare a reîncadrării cu o indemnizaţie majorată, începând cu data de 01.01.2010 şi în continuare pentru viitor, actualizate în raport cu indicele de inflaţie şi acordarea dobânzii legale aferentă, începând cu data de 01.01.2010 şi în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală.
Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a obligat Ministerul Justiţiei să emită ordinele prin care să se efectueze reîncadrarea reclamanţilor cu o indemnizaţie majorată, începând cu data de 1.01.2010, ţinându-se cont de Decizia nr. 425/R din 20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov, prin care au fost acordate creşterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.
De asemenea, prima instanţă a obligat ambele pârâte să recalculeze şi să plătească drepturile ce se cuvin reclamanţilor, ca urmare a reîncadrării acestora cu indemnizaţia majorată, începând cu data de 1.01.2010 şi în continuare, actualizată cu dobânda legală aferentă până la achitarea integrală.
3.2. Ministerul Justiţiei a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.
Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale.
Astfel, obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) şi (8) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins au a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate.
Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecvent cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Iniţial, prin Decizia nr. 425 din 20 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a admis recursul declarat de reclamanţii E., LL., MM., QQ., RR., SS., TT., K., FF., W., D., KK., J., BB., F., G., Z., DD., CC., A., GG., V., C., UU., VV., AA., Q., EE., N., B., T., M., P., O., WW., XX., L., YY., X., Y., U., I., II., JJ., NN., S., R., H., HH., ZZ. - moştenitoarea defunctului AAA., OO. - moştenitor al defunctului AAA. şi BBB. - moştenitoare a defunctului AAA. împotriva sentinţei civile nr. 1137 din 11 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova pe care a modificat-o în tot în sensul că:
A fost respinsă excepta lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii mai sus menţionaţi împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti.
Au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Ploieşti să acorde creşterile salariale pentru anul 2007 prevăzute de art. I din O.G. nr. 10/2001 în trei etape, după cum urmează:
- cu 5% începând cu data de 01.01.2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006,
- cu 2 % începând cu 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007,
- cu 11% începând cu data de 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda de la data când trebuiau acordate şi până la plata efectivă.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile de bani necesare plăţii drepturilor de mai sus.
A fost respinsă acţiunea reclamanţilor mai sus indicaţi în contradictoriu cu pârâtul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În aceste condiţii, judecătorii din sentinţa menţionată, aveau în patrimoniul lor, dreptul la creşterile salariale de la momentul de timp prevăzut de hotărârea judecătorească şi care este identic cu cel prevăzut de actele normative care îl reglementau.
Că este aşa, rezultă şi din considerentele sentinţei nr. 944/2013 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 3637 din 19 noiembrie 2013, prin care s-a arătat că "având în vedere dispoziţiile acestui text legal, se impunea ca reîncadrarea reclamanţilor, pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010 să se efectueze prin luarea în considerare a indemnizaţiilor de încadrare brute lunare acordate până la 31 decembrie 2009, acestea incluzând creşterile salariale stabilite prin decizia civilă nr. 425/R<FONT style="BACKGROUND-COLOR: #ffffff"> din </FONT>20.04.2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosar nr. x/2007 şi sentinţa civilă nr. 1537 din 30 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosar nr. x/2007. "
De asemenea, şi în decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 3637 din 19 noiembrie 2013 s-a arătat:
" în consecinţă cum prin hotărârea mai sus-menţionată, în anul 2010 s-a recunoscut, cu caracter retroactiv, în favoarea recurenţilor - reclamanţi dreptul de a beneficia de creşterile salariale pentru anul 2007 prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, rezultă că indemnizaţia de încadrare a recurenţilor - reclamanţi la data de 1 decembrie 2009 include şi aceste creşteri salariale, recunoscute prin hotărâre judecătorească".
În raport cu aceste considerente, instanţa a dispus reîncadrarea reclamanţilor începând cu data de 1.01.2010 cu o indemnizaţie majorată, prin luarea în considerare a Deciziei nr. 425/R din 20.04.2010, fiind evident faptul că sintagma "pentru anul 2007" nu se referă la acordarea despăgubirilor doar în acel an, ci la acordarea creşterilor salariale din anul 2007, întrucât erau majorări succesive în procente bine determinate şi la date expres prevăzute de lege pe parcursul anului 2007.
Nu poate fi reţinută în cauză incidenţa Deciziei nr. 25 din 14 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii întrucât decizia civilă nr. 425/R din 20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov a fost pronunţată anterior, iar potrivit dispoziţiilor art. 3307 alin. (2) şi (4) din C. proc. civ. de la 1865, decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese, dezlegarea dată problemelor de drept judecate fiind obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
Or, Decizia 425/R din 20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov nu a fost anulată printr-o altă hotărâre judecătorească ori prin vreun act normativ ulterior, deoarece, atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit printr-o hotărâre judecătorească, legiuitorul a făcut-o prin legiferarea expresă.
Cu alte cuvinte, pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare.
În consecinţă, această hotărâre irevocabilă trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv şi permanent, lună de lună.
Cu privire la susţinerea autorităţii recurente, potrivit căreia Ordinul MJ nr. 459/2010 nu a fost anulat, se constată că intimaţii-reclamanţi se aflau în imposibilitatea de a contesta acest act administrativ la data emiterii sale, întrucât la acel moment nu erau pronunţate hotărârile judecătoreşti invocate în prezenta acţiune.
Este adevărat că prin sentinţa nr. 944 din 01 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova s-a dispus reîncadrarea reclamanţilor începând cu 01.01.2010 cu o indemnizaţie majorată, prin luarea în considerare a Deciziei nr. 425/R din 20.04.2010 a Curţii de Apel Braşov, însă recurentul-pârât s-a limitat doar la plata eşalonată a unor drepturi fără a emite un ordin care să ateste situaţia corectă a indemnizaţiei cuvenite.
Or, noţiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ", nu se confundă cu noţiunea de "interes" în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în procesul civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acţiunii). Stabilirea existenţei unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.
Intimaţii-reclamanţi au justificat un interes legitim, ce necesită a fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ, inclusiv prin aceea că la data determinării pensiei de serviciu trebuie avută în vedere, ca bază de calcul, indemnizaţia stabilită prin ordin al ministrului, nefiind luate în considerare creanţele încasate eşalonat, cu titlu retroactiv.
În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care prin Decizia nr. 23/2015 a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:
" În interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor".
Nefondată este şi critica privind faptul că prima instanţă a ţinut cont de raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul PP., având în vedere că prin acest înscris intimaţii-reclamanţi au arătat cum că reîncadrarea nu a fost efectuată potrivit sentinţelor analizate mai sus. Or, această situaţie de fapt rezultă din actele dosarului şi chiar din punctul de vedere al Ministerului Justiţiei.
3.3. În concluzie, pentru considerentele prezentate mai sus, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 314 din 17 decembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 314 din 17 decembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2017.