Suspension of administrative enforcement in investment financing: lack of serious doubt on legality after merits judgment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.12.2014, reclamanta Comuna Răsuceni prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea şi suspendarea Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 27.06.2014 şi a Notificării nr. 3986 din 03 iulie 2014.

1.2. Soluţia primei instanţe

Pentru soluţionarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauţiuni în cuantum de 50.000 RON, astfel cum i s-a pus în vedere de instanţă.

Prin încheierea din 10 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 27.06.2014, înregistrat sub nr. x din 01 iulie 2014, până la soluţionarea pe fond a cauzei.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a încheierii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

A susţinut recurenta-pârâtă, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta în cuprinsul cererii de suspendare nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat. De asemenea, instanţa de fond în mod eronat a reţinut că asupra titlului executoriu planează o îndoială de nelegalitate cauzată de lipsa unei nereguli.

Prin titlul executoriu a fost identificată, în concret, neregula, în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 17 din Anexa I-Prevederi generale la contractul de finanţare, şi au fost indicate, în mod expres, clauzele contractuale şi criteriile de eligibilitate încălcate.

Astfel, încă de la depunerea cererii de finanţare, beneficiarul a cunoscut condiţiile de acordare a finanţării, criteriile de eligibilitate care trebuie îndeplinite şi obligaţia de a menţine criteriile de eligibilitate pe toată durata contractului de finanţare, atât în perioada de execuţie, cât şi în perioada de monitorizare a acestui contract. Potrivit primului criteriu de eligibilitate, beneficiarul trebuie să demonstreze utilitatea tehnică şi funcţională a proiectelor ulterior finalizării.

În cauză, la verificarea ex-post pe teren, s-a constatat că investiţia realizată era în stare proastă de funcţionare pe o parte importantă din suprafaţa drumului, fiind necesare lucrări specifice de întreţinere şi reparaţii, situaţie de fapt care este acceptată de reclamantă, care nu contrazice cele menţionate.

3. Apărările intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Comuna Răsuceni prin Consiliul Local al Comunei Răsuceni a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, reţinându-se şi faptul că, prin sentinţa nr. 2505 din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, în acelaşi dosar, a respins acţiunea reclamantei de anulare a actelor ce fac obiectul cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 9 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat, părţile neformulând punct de vedere asupra acestuia.

În aceste condiţii, apreciindu-se că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, soluţionarea recursului se va face în condiţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a învestit, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 30808 din 10.09.2014 de soluţionare a contestaţiei suspendarea executării Deciziei nr. 30808 din 10 septembrie 2014 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 27.06.2014, înregistrat sub nr. x din 01 iulie 2014, până la soluţionarea cererii de anulare.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde Recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a se admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Condiţiile prevăzute de lege, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube, sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

În cauză, referitor la condiţia cazului bine justificat, se constată că, prin sentinţa nr. 2505 din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, în acelaşi dosar, a respins acţiunea formulată de intimata-reclamantă privind anularea Deciziei nr. 30808 din 10.09.2014 de soluţionare a contestaţiei şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 27.06.2014.

Deşi are numai o putere de lucru judecat relativă, nefiind definitivă, această sentinţă constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Astfel, Completul de filtru apreciază că soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului reprezintă, implicit, o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită şi conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării.

Pentru că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, inexistenţa cazului bine justificat face inutilă examinarea de către instanţa de recurs a aspectului referitor la condiţia pagubei iminente.

5. Soluţia instanţei de recurs

Pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva încheierii din 10 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată.

Respinge cererea de suspendare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 aprilie 2017.