Appeal against dismissal of constitutional challenge declared null for missing statutory 48-hour deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (High Court of Cassation and Justice) annulled the appellant's appeal against the first-instance court's dismissal of his request to refer a constitutional challenge to the Constitutional Court, finding it null due to a procedural time-limit violation, while ordering the standard pre-appeal filtering procedure for his separate appeal against the merits judgment; the appellee ministry prevailed on the procedural motion. The dispute concerned an administrative action where a private individual sought the declassification of a ministry order regarding internal organizational units and the annulment of related internal regulations and appointment acts, challenging the legality and constitutionality of specific legal provisions. The decisive legal basis for annulling the constitutional appeal lay in Article 29(5) of Law No. 47/1992, which mandates a strict 48-hour deadline for appealing an inadmissible constitutional reference, a term that the appellant exceeded by filing his grounds after 48 hours but within the general appeal period, rendering the specific appeal null under Article 489(1) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 182/2002, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 493 C. proc. civ, art. 487 alin. (1) C. proc. civ, Art. 470 alin. (5) C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ; Appeal against dismissal of constitutional challenge declared null for missing statutory 48-hour deadline: La data de 05.04.2017, recurentul a mai depus completare a motivelor de recurs privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1 Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, iniţial, la data de 17.11.2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne
- obligarea pârâtului la declasificarea Ordinul MAI nr. S/107/2013 privind constituirea şi dimensionarea unor compartimente organizatorice specifice unităţilor MAI, în temeiul art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare
- obligarea pârâtului la publicarea, pe cheltuială proprie, în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului menţionat
- obligarea pârâtului să-i comunice răspuns la plângerea prealabilă formulată la data de 23.09.2015
- obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 100 RON
- obligarea pârâtului la publicarea hotărârii de condamnare în trei ziare centrale şi pe pagina de internet a pârâtului, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea drepturilor sale la informaţie.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi excepţia netimbrării acţiunii.
Pe fondul acţiunii, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 1143 din 23 februarie 2016, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 182/2002 în ceea ce priveşte capătul principal de cerere.
2.1. Soluţia instanţei de fond
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 22 martie 2016.
Prin cererea depusă la data de 06.10.2016, reclamantul a invocat nulitatea întâmpinării formulate de pârât, solicitând, în susţinerea nulităţii întâmpinării, suspendarea aplicabilităţii Ordinul MAI nr. 100/2011 până la soluţionarea definitivă a cauzei, suspendarea aplicabilităţi Ordinul MAI nr. 200/2011 şi Instrucţiunilorl MAI nr. 1111/2005, a invocat excepţia de nelegalitate a actelor de numire în funcţie a numiţilor B., C. şi D.
La termenul de judecată din 17 noiembrie 2016, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003.
Prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendare a Ordinul MAI nr. 100/2011, ca neîntemeiată, a respins cererea de anularea a Ordinul MAI nr. 100/2011, ca neîntemeiată, a respins cererea de anulare a Instrucţiunilorl MAI nr. 1111/2005, ca neîntemeiată, a respins excepţia de nelegalitate a actelor de numire în funcţie a numiţilor B., C. şi D., ca inadmisibilă.
A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţională, ca inadmisibilă.
A respins acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003, pronunţată prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A. a declarat recurs, nemotivat, la data de 23.02.2017.
Ulterior, la data de 20.03.2017, reclamantul a depus motivarea recursului privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin care a formulat critici inclusiv asupra fondului acţiunii soluţionat prin aceeaşi sentinţă.
În ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 514/2003, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că excepţia nu ar avea legătură cu cauza.
Astfel, dat fiind cele 3 noi capete de cerere ale acţiunii introductive, suspendarea şi anularea Ordinul MAI nr. 100/2011, respectiv anularea Instrucţiunilor MAI nr. 1111/2005, este oportun ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe în vederea lămuririi cadrului procesual actual, astfel:
- dacă structura unei instituţii/entităţi publice sau private poate reprezenta instituţia/entitatea
- dacă poliţistul, respectiv managerul-poliţist, poate desfăşura activităţi de avizare proiecte/contracte, asistenţă şi consultanţă juridică, respectiv reprezentarea MAI şi a instituţiilor din subordine/coordonare precum funcţionarul public exclusiv cu funcţie de execuţie-consilier juridic;
- dacă militarul, respectiv managerul-militar, poate desfăşura activităţi de avizare proiecte/contracte, asistenţă şi consultanţă juridică, respectiv reprezentarea MAI şi a instituţiilor din subordine/coordonare precum funcţionarul public exclusiv cu funcţie de execuţie-consilier juridic;
- cine avizează persoana care desfăşoară activităţi de avizare proiecte/contracte, asistenţă consultanţă juridică stabilite de legiuitor exclusiv angajatului în funcţia de execuţie "consilier juridic": angajatorul sau organizaţia profesională a consilierilor juridici
La data de 05.04.2017, recurentul a mai depus completare a motivelor de recurs privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
3. Apărările intimatului-pârât
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului vizând atât respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi fondul cauzei, ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, a arătat că hotărârea instanţei este legală, faţă de obiectul acţiunii, care vizează declasificarea Instrucţiunilor MAI nr. S/107/2003 privind constituirea şi dimensionarea unor componente organizatorice specifice unităţilor MAI şi anularea Instrucţiunilor MAI nr. 1111/2005 privind activitatea de asistenţă juridică în MAI şi a Ordinului MAI nr. 100/2011 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Juridice.
4. Decizia instanţei de control judiciar asupra recursului vizând respingerea sesizării Curţii Constituţionale
4.1. Sesizată cu soluţionarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003, pronunţată prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte, avându-se în vedere celeritatea soluţionării acestui recurs, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a acordat primul termen al condicii de judecată pentru soluţionare, neimpunându-se parcurgerea procedurii de filtrare prevăzute de art. 493 C. proc. civ.
4.2. Analizând excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de recurentul-reclamant în şedinţă publică, Înalta Curte o va respinge, constatând că, la dosar, a fost depusă delegaţia de reprezentare a Ministerului Afacerilor Interne prin Direcţia Generală Juridică prin consilier juridic D.
De asemenea, anexat întâmpinării, Ministerul Afacerilor Interne a depus Adeverinţa din 11.11.2016, din care reiese că domnul D. este angajat, în cadrul ministerului, în funcţia de ofiţer specialist principal I-consilier juridic, în cadrul Direcţiei Generale Juridice.
Conform art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale Juridice, aprobat prin Ordinul MAI nr. 100/2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 400 din 08 iunie 2011, Direcţia Generală Juridică are competenţa materială şi teritorială generală în domeniul asistenţei juridice. Potrivit art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ, Direcţia Generală Juridică, prin directorul general, directorii adjuncţi sau personalul desemnat de către aceştia, reprezintă şi angajează ministerul în raporturile cu instanţele de judecată şi cu alte organe de jurisdicţie.
Prin urmare, Ministerul Afacerilor Interne, în instanţă, este reprezentat de Direcţia Generală Juridică, consilierul juridic D. având delegaţie de reprezentare din partea acestei instituţii.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că aceste aspecte au fost tranşate şi prin Deciziile nr. 239 din 21 ianuarie 2010, Dosar nr. x/2007, şi nr. 5457 din 30 noiembrie 2009, Dosar nr. x/2008, ale secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
4.3. Înalta Curte verificând regularitatea învestirii sale cu recursul vizând respingerea sesizării Curţii Constituţionale, constată că recurentul-reclamant nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Art. 470 alin. (5) C. proc. civ. dispune că, "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".
În cauză, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant, la data de 23.02.2017, a declarat recurs, nemotivat, împotriva soluţiei vizând respingerea cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003, pronunţată prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti.
Sentinţa i-a fost comunicată recurentului la data de 09.03.2017, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila 138 dosar de fond.
La data de 20.03.2017, recurentul-reclamant a depus motivarea recursului privind respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a formulat critici inclusiv asupra fondului acţiunii soluţionat prin aceeaşi sentinţă.
Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."
Înalta Curte constată că recursul vizând soluţionarea cererii de sesizare a fost motivat la data de 20.03.2017, cu mult peste termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care s-a împlinit la data de 11.03.2017.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de A. împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003.
4.4. În ceea ce priveşte soluţionarea recursului reclamantului formulat împotriva sentinţei nr. 565/2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că se impune parcurgerea procedurii de filtrare a recursului, urmând a fi întocmit şi comunicat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de recurentul A.
Anulează recursul declarat de A. împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 514/2003, pronunţată prin sentinţa nr. 565 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Dispune comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat de recurentul A. împotriva sentinţei nr. 545 din 21 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 aprilie 2017.