Constitutional court referral deadline and admissibility of abstract statutory challenges in lawyer enrollment litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.07.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Vâlcea

- înscrierea sa în tabloul avocaţilor Baroului Vâlcea

- obligarea pârâţilor să-i asigure un îndrumător, în condiţiile art. 295 din Statutul profesiei de avocat şi Legii nr. 51/1995

- constatarea nelegalităţii prevederilor art. 295 şi 296 din statut, în ceea ce priveşte obligativitatea înregistrării în barou, de către avocatul stagiar care solicită înscrierea în tabloul avocaţilor, a unui contract de colaborare sau de salarizare în interiorul profesiei, atâta timp cât acesta nu este asigurat de către organizatorul examenului (UNBR) sau de baroul în care s-a făcut înscrierea;

- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate şi a prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 51/1995.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 195 din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de renunţare la judecată, a respins, ca rămase fără obiect, capetele de cerere 1 şi 2 din acţiune, a respins, ca inadmisibilă cererea de constatare a nelegalităţii prevederilor art. 295 şi 296 din Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 51/1885.

A obligat reclamantul la plata către Uniunea Naţională a Barorurilor din România sumei de 800 RON, cheltuieli de judecată, şi a respins cererea pârâtului Baroul Vâlcea de acordare a cheltuielilor de judecată.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii şi, în urma rejudecării, constatarea acţiunii ca rămase fără obiect cu efectul respingerii obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.

După ce a reiterat situaţia de fapt, expusă în acţiune, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, în urma rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată pe parcursul judecăţii, tocmai ca efect al efectuării de către pârâta UNBR a unor acte administrative în scopul realizării dreptului său, fiind o încălcarea a normelor de drept material. De asemenea, onorariul de 800 de RON acordat UNBR este unul excesiv.

A menţionat că acţiunea a rămas fără obiect, însă, în fapt, referitor la constatarea nelegalităţii dispoziţiilor din Statutul UNBR şi la sesizarea Curţii Constituţionale, acţiunea nu ar fi rămas fără obiect, putând solicita continuarea judecăţii sub acest aspect.

A mai susţinut că instanţa, înainte de a se pronunţa asupra sesizării Curţii Constituţionale, ar fi trebuit să-i pună în vedere să motiveze pe larg excepţia de neconstituţionalitate, fiind încălcate, astfel, dispoziţiile procesuale, deci, implicit, normele de drept material.

De asemenea, cu privire la nelegalitatea dispoziţiilor din Statutul profesiei de avocat, instanţa era obligată să-i comunice, eventual, să completeze cererea în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată.

3. Apărările intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Baroul Vâlcea a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în mod corect instanţa de fond reţinând că primele două capete de cerere au rămas fără obiect şi că sunt inadmisibile capetele de cerere privind constatarea nelegalităţii prevederilor art. 295 şi 296 din Statutul profesiei de avocat şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 şi 19 din Legea nr. 51/1995, obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o amplă analiză a acţiunii şi că în mod corect a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă UNBR a solicitat şi cheltuieli de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 martie 2017, completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Verificând sentinţa recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. invocat de recurent.

4.2.1 Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau care conţin numai motive străine de natura cauzei.

În cauză, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentinţa atacată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt, reţinută pe baza probelor administrate, şi motivele de drept pe care şi-a întemeiat soluţia, considerentele hotărârii fiind în acord cu soluţia pronunţată.

4.2.2. Nici motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Obiectul acţiunii constă în obligarea pârâţilor la înscrierea reclamantului A. în tabloul avocaţilor Baroului Vâlcea şi la asigurarea unui îndrumător în condiţiile art. 295 din Statutul profesiei de avocat şi Legii nr. 51/1995. Reclamantul a mai solicitat a se constata nelegalitatea prevederilor art. 295 şi 296 din statut şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate şi a prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 51/1995.

La data de 25.01.2015, în faţa instanţei de fond, reclamantul a depus concluzii prin care a susţinut că acţiunea împotriva pârâţilor a rămas fără obiect, întrucât, din data de 14.11.2014, este înscris în tabloul avocaţilor Baroului Olt, conform Deciziei nr. 94/2014 a acestui barou. Astfel, a susţinut că renunţă la cererea de chemare în judecată în condiţiile în care nu se solicită obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a apreciat că renunţarea nu poate fi condiţionată, pârâta UNBR precizând că nu renunţă la plata cheltuielilor de judecată.

Capetele 1 şi 2 din acţiune au fost respinse, ca rămase fără obiect, faţă de înscrierea reclamantului în tabloul avocaţilor.

În ceea ce priveşte nelegalitatea prevederilor art. 295 şi 296 din Statutul profesiei de avocat (capătul 3 al acţiunii), prima instanţă a apreciat că această cerere este inadmisibilă, atât în ipoteza în care nelegalitatea ar fi invocată pe cale principală, faţă de dispoziţiile art. 7 şi 12 din Legea nr. 554/2004, cât şi în ipoteza în care ar fi invocată pe calea excepţiei de nelegalitate, faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în vigoare la data formulării acţiunii.

Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 18 şi 19 din Legea nr. 51/1995 (capătul 4 al acţiunii), a fost respinsă ca inadmisibilă, apreciind instanţa că, pe de o parte, reclamantul nu a precizat raportat la ce articole din Constituţia României ar fi neconstituţionale şi, pe de altă parte, această excepţie nu are legătură cu soluţionarea cauzei, care a rămas fără obiect.

Instanţa de fond a admis cererea UNBR de acordare a cheltuielilor de judecată, reţinând că, raportat la primele capete de cerere, această pârâtă nu avea calitate procesuală pasivă, însă celelalte capete de cerere au fost respinse ca inadmisibile.

4.2.3. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant critică, în esenţă, soluţia instanţei de fond din perspectiva obligării sale la plata cheltuielilor de judecată către Uniunea Naţională a Barourilor din România, apreciind că, de vreme ce acţiunea a rămas fără obiect în cursul soluţionării acesteia, nu putea fi obligat la cheltuielile de judecată.

Referitor la soluţia instanţei de fond asupra capătului de cerere privind constatarea nelegalităţii unor dispoziţii din Statutul profesiei de avocat, soluţia primei instanţe este corectă. Deşi recurentul-reclamant nu a precizat cum înţelege să invoce nelegalitatea dispoziţiilor art. 295 şi 296 din Statutul profesiei de avocat, instanţa de fond a examinat criticile recurentului atât din perspectiva invocării nelegalităţii pe cale principală, cât şi pe calea excepţiei de nelegalitate.

În motivarea recursului, recurentul se limitează la a aprecia că soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică, neaducând, însă, niciun contraargument viabil.

În ceea ce priveşte obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că este corectă soluţia primei instanţe, de vreme ce acţiunea a rămas fără obiect doar pentru primele două capete de cerere, privind înscrierea recurentului în tabloul avocaţilor şi asigurarea unui îndrumător. Pentru celelalte două capete de cerere, vizând nelegalitatea unor dispoziţii din Statutul profesiei de avocat şi, respectiv, sesizarea Curţii Constituţionale, intimata-pârâtă UNBR a formulat apărări iar recurentul a pierdut procesul, capetele de cerere fiind respinse ca inadmisibile.

De altfel, recurentul chiar subliniază faptul că pentru ultimele două capete de cerere acţiunea nu a rămas fără obiect, putând solicita continuarea acţiunii sub acest aspect.

Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea art. 453 C. proc. civ., referitor la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de UNBR. De asemenea, aspectul privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată ţine de aprecierea instanţei, neputând constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii.

4.2.4. Referitor la criticile aduse sentinţei de fond din perspectiva respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 şi 19 din Legea nr. 51/1995, după cum s-a reţinut şi prin raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Înalta Curte, verificând regularitatea învestirii sale, constată că recurentul-reclamant nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Art. 470 alin. (5) C. proc. civ. dispune că, "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Înalta Curte constată că sentinţa i-a fost comunicată recurentului la data de 10.03.2015, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila 89 dosar de fond, aceasta fiind data de la care a început să curgă termenul de 48 de ore.

La data de 26.03.2015, recurentul-reclamant a depus motivarea recursului prin care a formulat critici atât asupra fondului acţiunii, cât şi asupra soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, recursul vizând şi soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost declarat şi motivat la data de 26.03.2017, cu mult peste termenul de 48 de ore, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care s-a împlinit la data de 12.03.2015.

4.2.5. În raport cu cele expuse, faţă de cererea intimatei-pârâte Uniunea Naţională a Barorurilor din România de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, Înalta Curte, reţinând culpa procesuală a recurentului, o găseşte întemeiată, stabilind, însă, în temeiul art. 453 C. proc. civ., cuantumul acestora la 100 RON.

4.2.5. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul formulat de recurent împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale.

Pe fondul recursului, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, şi va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată către UNBR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării Curţii Constituţionale.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 195 din 28 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 100 RON cheltuieli de judecată admise în parte către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 aprilie 2017.