Challenge to electronic bus route allocation: lack of passive standing of Ministry of Transport and insufficient judicial reasoning under fair trial guarantees

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii. Hotărârile pronunţate de instanţa de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.09.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi S.C. B. S.R.L.

- anularea atriburii traseului interjudeţean, cod traseu 137, Cursa 1 Bucureşti-Brăniştari şi Cursa 2 Bucureşti-Brăniştari şi, pe cale de consecinţă, obligarea autorităţilor competente să organizeze o nouă atribuire

- anularea licenţelor de traseu care au fost emise pentru beneficiarul atribuirii traseului interjudeţean, cod traseu 137, Cursa 1 Bucureşti-Brăniştari şi Cursa 2 Bucureşti-Brăniştari.

Prin încheierea din 11 februarie 2014, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română, Agenţia pentru Agenda Digitală a României şi S.C. B. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 3212 din 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Cererile de recurs

2.1. Împotriva încheierii de şedinţă din 11 februarie 2014, pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi a respingerii acţiunii reclamantei faţă de minister ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A susţinut recurentul-pârât că programul de transport interjudeţean se stabileşte de către Autoritatea Rutieră Română. Transportul rutier contra cost se efectuează în baza acestui program şi a licenţei de traseu eliberată de Autoritatea Rutieră Română, conform art. 53 alin. (1) şi art. 55 alin. (1) din Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1640/2012 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin OMTI nr. 980/2011.

Autoritatea Rutieră Română este instituţie publică cu personalitate juridică proprie şi, pe cale de consecinţă, cu capacitate procesuală, care îşi desfăşoară activitatea potrivit H.G. nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere Române.

Astfel, Ministerul Transporturilor nu are nicio atribuţie în cadrul procedurii de atribuire a traseului interjudeţean, acest rol revenind în totalitate Autorităţii Rutiere Române şi Agenţiei pentru Agenda Digitală a României.

2.2. Împotriva sentinţei nr. 3212 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.

A susţinut recurenta-reclamantă că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

După ce a reiterat aspectele prezentate în acţiune, recurenta a apreciat, în esenţă, că instanţa, deşi a reţinut că nu ar fi explicat în ce măsură abaterile pretinse au avut un impact asupra procedurii de atribuire, nu a răspuns într-un mod circumstanţiat motivelor de fapt şi de drept pe care se sprijină acţiunea şi nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză.

3. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea Rutieră Română a arătat că lasă la aprecierea instanţei recursul pârâtului Ministerului Transporturilor. A solicitat respingerea recursului reclamantei S.C. A. S.R.L., apreciind, în esenţă, că atribuirea publică a traseelor interjudeţene din data de 28.02.2013 a fost întemeiată pe principiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011, al liberei concurenţe, al transparenţei şi al tratamentului egal, reclamanta obţinând un punctaj inferior.

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Agenda Digitală a României a solicitat, prin întâmpinările formulate, respingerea ambelor recursuri, ca nefondate. A arătat că nu are atribuţii în emiterea documentelor care reglementează transporturile rutiere, ci este doar operatorul sistemului informatic, asigurând, din punct de vedere tehnic, şi funcţionarea sistemului informatic

4. Procedura de soluţionare a recursurilor

4.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 iunie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2016, completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc cerinţele de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a acestora.

4.2. Cu privire la fondul recursurilor

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că ambele recursuri sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul acţiunii priveşte anularea atriburii traseului interjudeţean, cod traseu 137, Cursa 1 Bucureşti-Brăniştari şi Cursa 2 Bucureşti-Brăniştari, anularea licenţelor de traseu care au fost emis pentru beneficiarul atribuirii traseului, cu consecinţa obligătii autorităţilor competente să organizeze o nouă atribuire.

4.2.1. În ceea ce priveşte recursul pârâtului Ministerul Transporturilor, se constată că acesta nu are legitimare procesuală, neputând fi obligat în raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea de chemare în judecată.

Litigiul are la bază raporturi juridice existente între reclamantă, în calitate de participant în cadrul procedurii de atribuire electronică de trasee, şi autoritatea publică abilitată de lege să atribuie aceste trasee şi să elibereze licenţele de traseu şi caietele de sarcini aferente acestora.

Potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, această instituţie nu are atribuţii de organizare şi desfăşurare a procedurilor de atribuire electronică de trasee. Conform art. 4 alin. (1) pct. 6 din actul normativ menţionat, ministerul emite doar normele obligatorii de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici care efectuează sau urmează să efectueze activităţi de transport sau activităţi specifice siguranţei traficului şi stabileşte condiţiile de acordare, de suspendare ori de anulare a licenţelor, autorizaţiilor şi certificatelor.

Procedura de atribuire electronică a traseelor naţionale din programele de transport prin serviciile regulate judeţene şi interjudeţene este gestionată şi operată de Agenţia pentru Agenda Digitală a României, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. Hotărârea nr. 1132/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Agenda Digitală a României, precum şi de modificare a H.G. nr. 548/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului pentru Societatea Informaţională.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic interjudeţean cât şi programul de transport aferent sunt gestionate de către Autoritatea Rutieră Română, care eliberează licenţa de traseu şi graficul de circulaţie anexă la aceasta, după atribuirea cursei/traseului prin Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a traseelor naţionale, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 62 din Norma metodologică privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial nr. 854 bis la data de 2.12.2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Autoritatea Rutieră Română este organismul specializat al Ministerului Transporturilor desemnat să asigure, în principal, licenţierea operatorilor de transport rutier şi a operatorilor economici care efectuează activităţi conexe transportului rutier precum şi eliberarea licenţelor de traseu operatorilor de transport rutier care efectuează transport rutier de persoane prin servicii regulate şi servicii regulate speciale.

În concluzie, din economia textelor de lege anterior enunţate, se poate observa faptul că Ministerul Transporturilor nu are atribuţii în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor publice electronice de atribuire de trasee şi, pe cale de consecinţă, nu are calitate procesuală pasivă, impunându-se casarea încheierii recurate cu consecinţa admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.

4.2.2. Asupra recursului reclamantei S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele hotărârii se vor arăta motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii judecătoreşti, realizată într-o manieră clară, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor formulate de reclamantă prin acţiunea introductivă, nu a analizat probele invocate de parte şi nu a precizat motivele de fapt şi de drept pentru care a apreciat acţiunea ca neîntemeiată.

Motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantei dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat prin cererea dedusă judecăţii au fost serios examinate.

Astfel, chiar dacă prin soluţia adoptată judecătorul cauzei s-a pronunţat pe fond, modalitatea în care a expus raţionamentul avut în vedere pentru această soluţie este de natură a crea părţii reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce se va da în cauza de faţă.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă urmează a proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, prin raportare la apărările formulate de pârâţi şi la mijloacele de probă administrate în cauză.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul pârâtului Ministerului Transporturilor, va casa încheierea recurată şi va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia, şi va admite recursul reclamantei S.C. A. S.R.L., cu consecinţa casării hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Transporturilor împotriva încheierii din 11 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor.

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 3212 din 25 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 aprilie 2017.