Inapplicability of financial correction notice requirement to pre-payment procurement irregularities under EU fund ordinance

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/59/2011 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, anularea adresei nr. 82509 din 20 octombrie 2011, obligarea ministerului la acordarea către reclamantă a finanţării nerambursabile de 14.808.050 RON şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 505 din 24 septembrie 2012 Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/30/2011 pe rolul Tribunalului Timiş reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o nouă acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, obligarea pârâtului la plata sumei de 11.626.809 RON reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a refuzului la plată a finanţării nerambursabile cuvenite în baza contractului de finanţare nr. 38 din 19 noiembrie 2009.

Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 82 din 07 februarie 2012, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara care la rândul său a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 14.11.2012.

Prin încheierea din 22.02.2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a dispus conexarea dosar nr. x/2011 la dosar nr. x/2011.

După înregistrarea pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta şi-a precizat acţiunea şi a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri la plata sumei de 5.481.264,47, actualizată cu indicele de inflaţie, reprezentând plata respinsă la cererea de rambursare pentru cheltuielile eligibile făcute conform contractului de finanţare din 19 noiembrie 2009 în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, obligarea pârâtului la plata unei penalităţi de 150 RON pe zi întârziere până la aducerea la îndeplinire a hotărârilor de la rămânerea definitivă a sentinţei şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1164 din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ca neîntemeiate cererea introductivă şi cererea conexă formulate de reclamantă.

Prin decizia nr. 2700 din 29 iunie 2015 pronunţată în dosar nr. x/2011, admiţând recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1164 din 01 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel - SCAF, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecarea cererii de rambursare pentru sumele de 46.180,11 RON, 159.062,04 RON şi 209.155,28 RON, reţinând, în esenţă, că legalitatea şi temeinicia acestor corecţii financiare nu se poate analiza decât în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, în rejudecare revenind primei instanţe obligaţia de a verifica respectarea dispoziţiilor art. 46, art. 21 alin. (20), art. 47 şi art. 51 din acest act normativ.

În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1280 din 15 aprilie 2016 a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a notificării nr. x din 29 martie 2012.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. TIMIŞOARA, cu sediul ales la SCA D., cu sediul în Bucureşti, , în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, cu sediul în Bucureşti, b-dul Ion Mihalache - Clădirea Tower Center, sector 1, obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 46.180,11 RON refuzată la plată cu titlu de corecţie financiară aferentă contractului de furnizare din 21 aprilie 2012.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele aspecte:

În ceea ce priveşte corecţiile financiare în cuantum de 368.217,32 RON, s-a reţinut că acestea au fost stabilite prin nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012 şi prin nota rectificativă nr. 14603 din 07 martie 2012.

În decizia de casare s-a reţinut că nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia unor corecţii financiare decât în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011, astfel că este nelegală soluţia instanţei de fond care a analizat sumele ce au fost refuzate la plată şi solicitate a fi restituite de reclamantă, dar ce reprezentau corecţii financiare, dar fără a se stabili dacă a fost urmată procedura prev. de O.U.G. nr. 66/2011.

În rejudecare, reclamanta a depus o cerere prin care a învederat că înţelege să precizeze obiectul acţiunii, în sensul în care solicită inclusiv anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012, document care a concretizat refuzul de plată a sumelor stabilite drept corecţii .

În opinia instanţei de fond, această cerere reprezintă o modificare a acţiunii ce încalcă limitele rejudecării, şi, prin urmare, a fost respinsă, Curtea apreciind că nu este învestită cu cererea reclamantei privind anularea notei de constatare.

Cât priveşte respectarea de către reclamantă a procedurii prev. de O.U.G. nr. 66/2011, din probatoriul administrat în rejudecare, s-a constatat că aceasta a formulat contestaţia nr. 664 din 12 martie 2012 prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012, contestaţie nesoluţionată până în prezent. Cât priveşte Nota rectificativă la Nota de constatare, aceasta nu a fost contestată.

Referitor la suma de 46.180,11 RON reprezentând corecţie financiară aferentă contractului de furnizare din 21 aprilie 2012, s-a constatat că aceasta a fost refuzată la plată de către pârât, fără a fi întocmită o notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, motiv pentru care refuzul pârâtei de a achita această sumă a fost calificat ca nejustificat.

În fine, s-a apreciat că excepţia de nelegalitate invocată în cel de-al doilea ciclu procesual este inadmisibilă, întrucât că notificarea nr. x din 29 martie 2012 nu este un act administrativ propriu-zis, ci o simplă adresă de informare.

Împotriva sentinţei nr. 1280 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene şi S.C. A. S.R.L. Timişoara.

Recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., în raport de obiectul recursului.

Se critică ca nelegală soluţia de admitere în parte a acţiunii reclamanta S.C. A. S.R.L. în ceea ce priveşte admiterea cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 46.180,11 RON refuzată la plată, cu titlu de corecţie financiară aferentă contractului de furnizare nr. 236 din 21 aprilie 2012.

În opinia recurentului soluţia este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 27 din O.G. nr. 66/2011 şi a dispoziţiilor art. 7 şi 9 din acelaşi act normativ. Aceasta deoarece nu este corectă susţinerea primei instanţe conform căreia neemiterea unei note de constatare în baza art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce priveşte suma de 46.180,11 RON respinsă la plată echivalează cu un refuz nejustificat. Aceasta deoarece în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 prin care procedura prevăzută de art. 21 din acelaşi act normativ nu se aplică pentru cheltuielile incluse în cererea de plată formulată de reclamantă în calitate de beneficiar şi care au fost reduse înainte de efectuarea plăţii pentru nereguli privind respectarea dispoziţiilor legislaţiei naţionale şi comunitare.

În acest context, Organismul Intermediar pentru Energie a emis adresa din 29 martie 2012 prin care a adus la cunoştinţa A. S.R.L. măsurile dispuse în soluţionarea cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011, indicându-se totodată sumele aprobate la plată, suspendate şi cele respinse, inclusiv motivele respingerii lor, între acestea regăsindu-se şi suma de 46.180,11 RON - corecţie financiară de 5% din valoarea sumelor aprobate la plată aferente contractului de furnizare din 21 aprilie 2012 încheiat cu B. S.A. şi S.C. C. S.A. (în temeiul pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 cu respectarea prevederilor din H.G. nr. 875/3011).

În cauză reclamanta prin cererea de chemare în judecată a solicitat direct instanţei obligarea pârâtului la plata sumelor de bani refuzată la plata care fac obiectul cererii de rambursare nr. 4 refuz comunicat prin adresa din 29 martie 2012 adresă pe care în al doilea ciclu procesual, după casare cu trimitere a înţeles să o conteste pe calea excepţiei de nelegalitate, excepţie apreciată de prima instanţă ca inadmisibilă şi respinsă ca atare.

În cadrul recursului declarat de recurentul-pârât se arată că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. şi a interpretat greşit dezlegările date de instanţa de recurs în decizia de casare, deoarece în cauză lipsa unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nu determină existenţa unui refuz nejustificat de achitare a sumei de 46.180,11 RON în condiţiile în care în cauză nu era aplicabilă procedura prevăzută de art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011.

Se solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul de a se respinge în totalitate acţiunea reclamantei.

În cadrul recursului declarat se fac precizări privind cadrul procesual în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 107/2013, respectiv reprezentarea Ministerului Fondurilor europene de către Ministerul Finanţelor Publice în baza mandatului legal acordat prin art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 potrivit completărilor aduse prin Legea nr. 195/2013 şi respectiv prin OPUG nr. 107/2013.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă la data de 19 septembrie 2016, după recomunicarea sentinţei civile atacate a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304<SUP>1</SUP> şi art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Se solicită în principal admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei atacate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea pe fond a cererilor având ca obiect excepţia de nelegalitate a adresei din 20 martie 2012 şi a precizării de acţiune formulată în urma casării cu trimitere apreciate ca inadmisibilă şi respectiv tardivă asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat.

În subsidiar se solicită admiterea recursului modificarea în parte şi rejudecarea pe fond a excepţiei de nelegalitate şi a contestaţiei formulate împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012 şi obligarea intimatului la plata sumelor refuzate la rambursare respectiv 209.155,28 RON şi 159.062,04 RON.

Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ. invocându-se următoarele aspecte de nelegalitate.

Prin motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se critică ca fiind contradicţie soluţia de respingere ca inadmisibilă a notificării prin care suma de 46.180,11 RON a fost reţinută de la rambursare în condiţiile în care acţiunea a fost admisă pe acest capăt pe motiv că în cauză nu s-a întocmit un act administrativ conform, respectiv o notă de constatare a neregulilor.

În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea greşită a naturii juridice a notificării nr. x din 29 martie 2012 care în opinia recurentei este un act administrativ în sensul art. 2(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi nu simplă adresă de informare cum greşit a reţinut instanţa de fond.

În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se apreciază că cererea de anulare a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 145831 din 27 februarie 2012 trebuia judecată pe fond în temeiul dreptului la un proces echitabil, iar tardivitatea nu a fost invocată de partea adversă ci de instanţa din oficiu, fiind permisă modificarea acţiunii în faţa instanţei de trimitere în urma casării şi trimiterii cauzei spre rejudecare.

La dosar reclamanta a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de recurentul Ministerul Finanţelor Publice, în sensul şi pe seama Ministerului Fondurilor Europene invocând în principal excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant arătându-se că recursul a fost exercitat de o persoană care nu a avut calitate de parte şi fără a avea drept de mandat, privind reprezentarea legală la momentul pronunţării sentinţei atacate.

Pe recursul declarat de recurentul Ministerul Finanţelor Publice pe fond se solicită respingerea recursului ca nefondat.

La dosar recurentul Ministerul Finanţelor Publice a depus concluzii scrise asupra excepţiilor invocate de recurenta-reclamantă şi pe fondul recursului depunând acte în susţinerea calităţii procesuale active.

La dosar recurenta-reclamantă a depus în termenul de amânare a pronunţării concluzii scrise pe ambele recursuri declarate în cauză.

În şedinţa publică din 28.03.2017, curtea a respins motivat excepţia tardivităţii formulării recursului declarat de recurenta-reclamantă apreciind că în raport de data recomunicării sentinţei atacate 5 octombrie 2016, recursul este formulat în termen.

Pe celelalte excepţii invocate prin întâmpinare unite cu fondul cauzei conform art. 137 alin. (2) Curtea le apreciază ca nefondate urmând a le respinge pentru următoarele motive:

Prin întâmpinare recurenta-reclamantă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Finanţelor Publice de a promova recurs în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului finanţelor Publice de promova recurs în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene nu este fondată.

În cauză recursul a fost declarat de recurentul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene, care a avut calitatea de parte în prezenta cauză, recurs declarat în baza unui mandat legal stabilit prin art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 cu completările aduse prin Legea nr. 195/2013 şi respectiv O.U.G. nr. 107/2013.

Iar reprezentarea intereselor Ministerului fondurilor Europene de către Ministerul Finanţelor Publice este o reprezentare legală şi generală, inclusiv pentru exercitarea prezentării căi de atac având în vedere obiectul cauzei - gestionarea fondurilor europene.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei-reclamante în sensul că recurentul Ministerul Finanţelor Publice nu avea calitatea procesuală activă de a declara recurs în numele Ministerului Fondurilor Europene deoarece această calitate este determinată de obiectul cauzei şi de faptul că prin sentinţa atacată în parte Ministerul Fondurilor Europene a căzut în pretenţii pentru suma admisă la plată.

În raport de soluţia recurată şi în baza mandatului legal stabilit prin art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant a declarat recurs în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, care are calitatea de reprezentantă în prezenta cauză.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant nu poate fi reţinută în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013.

Potrivit art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene în litigiile de pe rolul instanţelor judecătoreşti sau arbitrate din România, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene ori din partea altor donatori internaţionali şi în care Ministerul Fondurilor Europene are calitatea de parte, reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene se realizează prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia situaţiilor în care reprezentarea se asigură prin servicii de specialitate contractate de Ministerul Fondurilor Europene şi decontate din fonduri europene nerambursabile, în condiţiile legii.

Din cuprinsul dispoziţiilor legale redate anterior se poate observa că în cauza de faţă, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene va fi reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

În consecinţă Curtea va respinge excepţiile invocate de recurenta-reclamantă.

Analizând recursurile declarate în cauză, curtea va aprecia pentru următoarele considerente că recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat şi că este fondat recursul declarat de recurentul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, în parte sentinţa atacată fiind nelegală şi netemeinică.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă nu este fondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. pe aspectele invocate în cererea de recurs.

În principal Curtea apreciază că nu există motive de casare cu trimitere pentru rejudecare pe fond a excepţiei de nelegalitate a notificării nr. x din 29 martie 2012 şi a modificării acţiunii prin care solicită în fond după casare anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 27 februarie 2012, modificare apreciată ca fiind tardivă şi care nu a fost analizată pe fond de pârât în fond după casare.

Soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate având ca obiect notificarea nr. x din 29 martie 2012 - filele 38-39 dos CAB al doilea ciclu procesual privind situaţia cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011 este corectă şi legală în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. respectiv contradictorialitatea stabilirea greşită a naturii juridice a actului sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.

În cauză excepţia de nelegalitate este în principal inadmisibilă deoarece obiectul excepţiei, respectiv notificarea nr. x din 29 martie 2012 are acelaşi obiect cu acţiunea principală şi acţiunea conexă astfel cum au fost precizate succesiv de recurentă, de la data formulării acţiunii şi până la data invocării excepţiei. Astfel pe parcursul soluţionării cauzei pârâtul a aprobat prin adresa din 29 martie 2012 o nouă plată în valoare de 4.784.139,68 RON şi a menţinut soluţia de respingere pentru suma de 5.513.363,96 RON, reclamanta contestând această adresă ca refuz nejustificat de soluţionare a cererii de plată a sumei de 5.481.264,47 RON, solicitând obligarea pârâtului la plata acestei sume actualizate cu indicele de inflaţie. Prin notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011 contestată pe calea excepţiei de nelegalitate se reia sub acelaşi număr şi cu acelaşi conţinut adresa iniţială nr. 146390 din 29 martie 2012 contestată prin acţiunea precizată prin care reclamanta contestă soluţia de respingere pentru suma de 5.513.639,96 RON reprezentând contravaloarea cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011.

În consecinţă, excepţia de nelegalitate este inadmisibilă deoarece notificarea şi adresa reprezintă în concret acelaşi act care concretizează soluţia administrativă dată cererii de rambursare nr. 4.

În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece soluţia pe acţiunea principală şi conexă precizată nu depinde de soarta notificării contestate pe calea excepţiei de nelegalitate, ambele acte având conţinut comun şi înţelesul reclamantei fiind identic - calea de a se constata nelegalitatea soluţionării în parte a cererii de rambursare nr. 4 şi refuzul nejustificat de plată a sumelor contestate în final în fond după casare respectiv sumele refuzate la rambursare de 46.180,11 RON, 209.155,28 RON şi 159.062,04 RON.

Recursul reclamantei vizează sumele de 209.155,28 RON şi 159.062,04 RON suma de 46.180,11 RON fiind admisă prin sentinţa atacată, legalitatea admiterii urmând a fi analizată în cadrul recursului declarat de Ministerul Finanţelor Publice.

Curtea apreciază că pentru motivele expuse în cauză nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepţia de nelegalitate în raport de obiect şi de obiectul acţiunii principale şi conexe precizate fiind inadmisibilă.

În subsidiar actul contestat pe calea excepţiei de nelegalitate 29.03.2012 nu este un act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 el reprezentând ca şi adresă contestată cu acelaşi nume şi conţinut un refuz pretins nejustificat de plată a unor cereri de rambursare, care au fost admise la plată numai în parte şi care urmează a fi analizat faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în raport de soluţia dispusă pe fond de instanţă în urma casării cu trimitere.

În ceea ce priveşte soluţia de apreciere ca tardiv formulată a formulării completării acţiunii cu solicitarea de anulare a notei de constatare nr. 145831 din 27 februarie 2012, Curtea o apreciază ca fiind corectă în cauză fiind aplicate corect dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.

Acest nou petit al cererii de chemare în judecată reprezintă o modificare tardivă a acţiunii, care a fost precizată succesiv pe parcursul soluţionării cauzei şi care în mod corect nu a fost primită în raport de limitele deciziei de casare.

Prin decizia de casare din 29.06.2015 instanţa de control judiciar a casat cauza pentru a se verifica dacă a fost urmată procedura de constatare a corecţiilor prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 apreciindu-se că analiza legalităţii acestor corecţii nu poate fi făcută decât prin raportare la dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011.

În raport de acest motiv de casare procedura urmează a fi verificată în raport cu momentul pronunţării primei sentinţe 1.04.2013, nefiind admisibil a fi primită în al doilea ciclu procesual în rejudecare o solicitare expresă privind anularea notei de constatare nr. 145831 din 27.02.2012. Aceasta în condiţiile în care din actele dosarului şi fapt necontestat reclamanta a contestat această notă în baza art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, contestaţie nesoluţionată până în prezent, iar această notă ca titlu de creanţă neanulat, fiind valabilă în prezenta cauză. În consecinţă instanţa de fond în mod corect a constatat că nu există îndeplinite în cauză condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de plată pentru sumele de 209.155,28 RON şi 159.062,04 RON sume care au fost stabilite cu titlu de creanţă pentru nereguli privind procedurile de achiziţie publică aplicabile inclusiv beneficiarilor care nu au calitatea de autoritatea contractantă în sensul definiţiei prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006.

În cauză aplicarea acestor corecţii în fapt au reprezentat o micşorare a sumelor de plată cuvenită cu titlu de finanţare nerambursabilă, reduceri (corecţii) determinate de constatarea unor nereguli privind achiziţiile publice desfăşurate anterior apariţiei O.U.G. nr. 66/2011.

Acestei sume nu au fost achitate reclamantei-recurente fiind admisă numai în parte cererea de rambursare nr. 4, care formează obiectul acţiunii principale şi conexe astfel cum a fost precizată.

Specificul prezentei cauze constă în faptul că încălcarea de către reclamantă în calitate de beneficiar a unor reguli şi principii prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 s-a realizat anterior apariţiei O.U.G. nr. 66/2011, fiind aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 79/2003 în timp ce stabilirea a reducerilor de plăţi a fost aplicată în baza O.U.G. nr. 66/2011 în vigoare ca normă de procedură la data soluţionării cererii de rambursare - martie 2012.

În cauză nu a existat o încălcare a principiului neretroactivităţii prin aplicarea corecţiilor în baza O.U.G. nr. 66/2011, în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015. Aceasta deoarece dispoziţiile de fond privind neregulile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 nu erau aplicabile procedurilor de achiziţie desfăşurate de reclamantă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 - iunie 2011, neregulile fiind săvârşite sub imperiul O.G. nr. 79/2033 în timp de corecţiile ca procedură au fost aplicate conform anexei la O.U.G. nr. 66/2011, iar aceste corecţii au fost aplicate reclamantei pentru constatarea unor încălcări dale principiilor care guvernează prevederile de achiziţie publică.

În aceste reduceri (corecţii) ale sumelor de plată au fost aduse la cunoştinţa reclamantei prin adresa (notificarea) privind situaţia cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011. Iar această adresă (notificare) reprezintă un răspuns la un acord privind sumele solicitate iniţial la plată şi care au format obiectul adresei din 20 octombrie 2011 contestată iniţial pentru suma totală rezultată la plată de 14.808.050 RON.

Faţă de cele expuse, apreciind că soluţia de respingere este dată cu aplicarea corectă a legii reţinându-e în esenţă că în cauză nu există un refuz nejustificat de plată a sumelor solicitate de reclamantă a fi rambursate conform cererii de rambursare nr. 4, curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

Recursul declarat de către recurentul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene este apreciat de Curte ca fondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată în parte cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi cu interpretarea greşită a dezlegărilor date de instanţa de casare.

Soluţia de admitere în parte a acţiunii pentru suma de 46.180,11 RON, reprezentând corecţie financiară aferentă contractului de furnizare nr. 326 din 21 aprilie 2012, sumă rezultată la plată de pârât ca urmare a soluţionării cererii de rambursare nr. 4, a fost justificată de prima instanţă pe motivul lipsei unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, cu privire la aceste sume.

Curtea apreciază că sub acest aspect prima instanţă a interpretat greşit dezlegarea de trimitere dată în decizia de casare. În această decizie casarea s-a făcut pentru a se stabili dacă a fost urmată sau nu procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 privind stabilirea corecţiilor ţinând cont de obiectul şi de specificul prezentei cauze şi de succesiunea în timp a actelor normative aplicabile O.G. nr. 79/2003 şi O.U.G. nr. 66/2011.

În mod greşit prima instanţă a considerat că în cauză lipsa încheierii unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor determină în mod direct nelegalitatea refuzului de plată a sumei de 46.180,11 RON, plecând de la premisa greşită a aplicării în toate situaţiile a prevederilor art. 21, care impune întocmirea unei note de constatare a neregulilor. Dar această procedură nu era obligatorie a fi aplicată soluţionării cererii de plată ale beneficiarului care nu respectă condiţiile de legalitate în cauză nereguli constatate pentru nerespectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, nereguli identificate înainte de efectuarea plăţii.

În acest context, Organismul Intermediar pentru Energie a emis adresa din 29 martie 2012 prin care a adus la cunoştinţa A. S.R.L. măsurile dispuse în soluţionarea cererii de rambursare nr. 4 din 21 octombrie 2011, indicându-se totodată sumele aprobate la plată, suspendate şi cele respinse, inclusiv motivele respingerii lor, între acestea regăsindu-se şi suma de 46.180,11 RON - corecţie financiară de 5% din valoarea sumelor aprobate la plată aferente contractului de furnizare nr. 236 din 21 aprilie 2012 încheiat cu B. S.A. şi S.C. C. S.A. (în temeiul pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 cu respectarea prevederilor din H.G. nr. 875/3011).

Pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută susţinerea primei instanţe conform căreia neemiterea unei note de constatare în temeiul art. 27 din O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce priveşte suma de 46.180,11 RON refuzată la plată, echivalează cu un refuz nejustificat.

În speţă, pe lângă faptul că respingerea cererii de plată s-a realizat conform prevederilor legale, prin adresa din 29 martie 2012 au fost arătate inclusiv motivele care au justificat decizia adoptată în acest sens.

În cauză intimatul-reclamant a formulat multe cereri de rambursare printre care şi cererea nr. 4 din 21 octombrie 2001 care cuprindea şi suma de 46.180,11 RON aferentă contractului de furnizare din 21 aprilie 2012 refuzată la plată, deoarece încheierea unui contract de finanţare în valoare totală de 14.808.050 RON nu presupune automat acordarea întregii finanţării. Aceasta s-a făcut succesiv fiind soluţionate în parte favorabil cererile de rambursare formulate de reclamantă.

Astfel, plăţile nu se efectuează la simpla solicitare a beneficiarului, formularea unei cereri în acest sens neimplicând automat şi soluţionarea sa favorabilă (astfel încât respingerea la plată a unor sume să echivaleze cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii). Plăţile se fac în sistem de decontare, în baza cererilor de rambursare depuse de beneficiar, cu justificarea cheltuielilor efectuate cu documente specifice doveditoare, în conformitate cu prevederile contractuale şi legale.

Pe cale de consecinţă, plăţile se realizează numai în măsura în care, urmare a verificărilor cererii şi documentelor justificative depuse în dovedirea sa, se constată că respectivele cheltuieli au fost efectuate în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi sunt eligibile conform dispoziţiilor legale în vigoare.

Constatarea neregulilor în aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie nu sunt însă de natură să atragă automat emiterea unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa.

Astfel, dispoziţiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează procedura în baza căreia organele de control îşi desfăşoară activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, verificările finalizându-se prin întocmirea unui proces-verbal sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare/corecţiilor financiare (art. 21, alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011), la respectivele prevederi făcând trimitere şi art. 27 din ordonanţă avut în vedere de către instanţă.

Dispoziţiile art. 9 din ordonanţă stipulează însă în mod expres că procedura de constatare a neregulilor (prevăzută de art. 21), şi procedura de raportare a neregulilor (prevăzută de art. 58 şi art. 59), nu se aplică pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, identificate înainte de efectuarea plăţii.

Faţă de cele expuse mai sus, curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea de plată pentru suma de 46.180,11 RON.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant privind pe recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. Timişoara împotriva sentinţei nr. 1280 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 1280 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge ca nefondată cererea de plată pentru suma de 46.180,11 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2017.