Negative jurisdictional conflict over salary assimilation claims of a public official under the specific competence of Law No. 188/1999

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 iunie 2016, sub nr. x/95/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj, solicitând:

- obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor funcţionarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (8)<SUP>1</SUP>, în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu;

- obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1621 din 11 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosar nr. x/2016, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Gorj, invocată de pârâtele Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin întâmpinare şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii promovată de reclamantul A. în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Gorj a reţinut că dispoziţiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., statuează că tribunalele judecă în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 96 pct. 1 din acelaşi cod, curţile de apel judecă în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

În speţă, tribunalul a reţinut că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de împrejurarea că reclamantul solicită completarea unui Ordin emis de un organ al administraţiei publice centrale, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, în sensul că soluţionarea prezentei cereri este de competenţa secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă, tribunalul a reţinut că aceasta aparţine Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât, în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat instanţei de la domiciliul sau.

2.2. Prin sentinţa nr. 55 din 30 ianuarie 2017, pronunţată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999 se modifică în sensul în care "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe", astfel că indiferent de rangul autorităţii sau instituţiei publice emitente a actului contestat, în materia funcţionarilor publici, competenţa de soluţionare a litigiilor aparţine tribunalului.

Totodată, s-a mai reţinut că în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, în cauză reclamantul optând pentru instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, sesizată cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. şi analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin acţiunea promovată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj, solicitând obligarea pârâtei ANSVSA să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor funcţionarilor din cadrul DSVSA Gorj, cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite, potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale de aplicare a alin. (8) şi (8)<SUP>1</SUP>, în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu. A mai solicitat obligarea pârâtei DSVSA Gorj, ca pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Astfel, obiectul prezentului demers judiciar este structurat pe două capete de cerere, care în opinia reclamantului, se află în raport de interdependenţă şi reflectă etapele ce trebuie parcurse pentru obţinerea drepturilor salariale asimilate reglementate de art. 1 alin. (8)<SUP>2</SUP> din O.U.G. nr. 83/2014.

Din modul în care reclamantul a înţeles să îşi motiveze în fapt şi în drept pretenţiile deduse judecăţii, rezultă că folosul practic, direct şi imediat pe care îl urmăreşte şi, implicit, obiectul principal al acţiunii, îl reprezintă obţinerea unor drepturi salariale calculate pe baza unei grile de salarizare stabilite prin asimilare, în care să fie incluse şi anumite sume compensatorii cu caracter tranzitoriu.

În acest context, Înalta Curte reţine că pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze prezentul litigiu, prezintă relevanţă natura dreptului pretins de către reclamant, dar şi cea a raporturilor juridice dintre autorităţile pârâte chemate în judecată şi iniţiatorul acţiunii judecătoreşti.

Reclamantul A. este funcţionar public în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj, fiind încadrat în funcţia de consilier grad profesional superior.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

În aceste condiţii, dată fiind calitatea reclamantului de funcţionar public, raportului dintre aceasta şi autoritatea pârâtă angajatoare îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cu care:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe", dispoziţii care stabilesc în favoarea secţiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competenţă materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj şi Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2017.