Revision of Tax Ruling Rejected for Lack of Triple Identity Despite Alleged Res Judicata Conflict

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş să dispună desfiinţarea Deciziei nr. x din 07 februarie 2013, emisă de aceasta în soluţionarea contestaţiei pe care reclamanta a formulat-o împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. x din 26 mai 2010 şi a Deciziei de impunere nr. x din 26.05.2010, în subsidiar solicitând desfiinţarea celor două acte - RIF nr. x din 26 mai 2010 şi a deciziei de impunere din aceeaşi dată, cu consecinţa diminuării debitului datorat la nivelul sumei de 180.686 RON.

Prin Sentinţa nr. 5.194 din 17 noiembrie 2014 a Tribunalului Maramureş, s-a respins acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de către reclamanta SC A. SRL

Ca urmare a recursului declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei mai sus arătate, prin Decizia civilă nr. 3.567 din 22 aprilie 2015, pronunţat de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul, s-a casat în întregime sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013*, fiind pronunţată Sentinţa nr. 4.377 din 11 noiembrie 2015, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de către SC A. SRL, în sensul anulării în parte a Deciziei nr. x din 07 februarie 2013, a Deciziei de Impunere nr. x din 26.05.2010 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/26 mai 2010, emise de pârâtă cu privire la următoarele sume, exonerând reclamanta de la plata acestora: - impozit pe profit suplimentar, în sumă de 162.100 RON; - majorări aferente impozitului pe profit de 71.018 RON, - TVA suplimentar în sumă de 191.379 RON; - majorări aferente TVA în sumă de 91.717 RON.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus anularea măsurii reverificării dispuse prin Decizia nr. x din 07 februarie 2013, fiind menţinute celelalte dispoziţii din Decizia nr. x din 07 februarie 2013, Decizia de Impunere nr. x din 26.05.2010 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/26 mai 2010 cu privire la următoarele sume: - impozit pe profit suplimentar, în sumă de 248 RON; - majorări aferente impozitului pe profit de 174 RON; - TVA suplimentar în sumă 128.582 RON (compusă din: 118.240 RON aferentă scăderii din gestiune a stocurilor deteriorate + 10.342 RON aferentă facturilor emise de SC B. SRL = 128.582 RON); - majorări aferente TVA 67.278 RON (compusă din: 62.024 RON aferentă TVA scăderii din gestiune a stocurilor deteriorate + 5.254 RON aferente TVA din facturile emise de SC B. SRL = 62.024 RON).

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale (taxa de timbru şi onorariul expertului) către reclamantă, onorariul de avocat urmând a fi solicit de reclamantă pe cale separată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Decizia nr. 966 din 30 iunie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş împotriva Sentinţei civile nr. 4.377 din 11.11.2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Maramureş, pe care a casat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC A. SRL Baia Mare, respingând şi recursul declarat de reclamantă în contra aceleaşi sentinţe.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei arătate mai sus a formulat cerere de revizuire SC A. SRL, întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, înregistrată în dosarul nr. x/2016.

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a disjuns capătul de cerere întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sens în care s-a format dosarul nr. x/2016 şi în care, prin Decizia civilă nr. 1.930 din 19 octombrie 2016, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea de revizuire formulată în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta SC A. SRL Baia-Mare solicită admiterea acestei cereri şi schimbarea Deciziei nr. 966/2016, susţinând că în opinia sa, această decizie încalcă puterea de lucru judecat a considerentelor Deciziei civile nr. 3.567/2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2013, în ceea ce priveşte obiectul acţiunii în contencios şi stabilirea limitelor investirii organului de soluţionare a contestaţiei, potrivit art. 205 C. proc. fisc.

La termenul de judecată din 19.10.2016, în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, fiind solicitate lămuriri apărătorul revizuentei, aceasta a arătat că a formulat cererea de revizuire cu privire la Decizia nr. 966/2016 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2013 în al doilea ciclu procesual, fiind invocat motivul de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

A susţinut că există contrarietate între Decizia nr. 3.567/2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în recurs prin care s-a casat sentinţa Tribunalului Maramureş din dosarul nr. x/2013 şi s-a trimis cauza spre rejudecare, revizuenta invocând contrarietatea de hotărâri raportat la considerentele reţinute în cuprinsul primei decizii, sens în care a apreciat că Decizia nr. 966/2016 se impune a fi revizuită pentru că încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, a arătat că în speţă, contrarietatea invocată nu se referă la limitele casării, ci la obiectul acţiunii în contencios, care a fost analizat de instanţa de recurs prin decizie, reţinându-se în considerente că au fost contestate în tot obligaţiile fiscale stabilite prin decizia de impunere.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş a formulat întâmpinare faţă de cererea de revizuire, solicitând respingerea cererii de revizuire şi menţinerea deciziei atacate.

Intimata susţine că cererea de revizuire este netemeinică şi nelegală şi că, deşi revizuenta invocă faptul că prin decizia a cărei revizuire o solicită s-a încălcat puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 3.567/2015, aceasta nu a precizat în concret care este lucrul judecat a cărui autoritate a fost încălcată şi nici care sunt dispoziţiile potrivnice din aceste hotărâri.

De asemenea, arată că în fapt, potrivit art. 430 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul hotărârii, iar când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

Intimata precizează că instanţa fondului - Tribunalul Maramureş - urmare a pronunţării Deciziei nr. 3.567/2015, a procedat la rejudecarea cauzei, respectând dispoziţiile acestei decizii de casare, sens în care a pronunţat Sentinţa nr. 4.377 din 11 noiembrie 2015 în dosarul nr. x/2013, sentinţă supusă recursului.

Astfel, consideră că revizuenta nu şi-a probat susţinerile cu privire la autoritatea de lucru judecat, motivele invocate de aceasta neputând proba existenţa unei încălcări a autorităţii de lucru judecat, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, sesizată cu cererea de faţă, analizând cauza, prin prisma cazului de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, urmează a respinge cererea de revizuire pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocate de revizuenţi, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când din hotărârile a căror contrarietate se invocă nu rezultă tripla identitate menţionată.

De asemenea, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau de omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra ei, în cazul în care excepţia a fost invocată.

Astfel cum rezultă din cuprinsul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care se întemeiază cererea de revizuire de faţă, reiese că fundamentul acestui motiv îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat, permiţând revizuirea unei hotărâri în cazul în care se ajunge la situaţia ca aceeaşi cauză să fie soluţionată de două ori, prin hotărâri potrivnice definitive.

Înalta Curte constată că în speţă, se invocă existenţa a două hotărâri potrivnice, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, respectiv Decizia nr. 3.567 din 22 aprilie 2015 pronunţată în primul ciclu procesual în dosarul nr. x/2013, prin care a fost casată Sentinţa Tribunalului Maramureş nr. 5.194 din 17 noiembrie 2014, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi Decizia nr. 966 din 30 iunie 2016, prin care în al doilea ciclu procesual, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş împotriva Sentinţei civile nr. 4.377 din 11.11.2015 pronunţată în rejudecare, în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Maramureş, pe care a casat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC A. SRL Baia Mare, respingând şi recursul declarat de reclamantă în contra aceleaşi sentinţe.

Însă, pentru existenţa unor hotărâri contradictorii trebuie îndeplinite toate condiţiile impuse de textul de lege - art. 509 pct. 8 C. proc. civ.: cele două hotărâri să fie pronunţate în aceeaşi cauză; să existe identitate de părţi, obiect şi cauză; conţin dispozitive ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan.

De asemenea, trebuie precizat faptul că autoritatea de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.

Ori, raţiunea reglementării revizuirii se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.

În asemenea situaţii, executarea hotărârilor ar fi imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Potrivit art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În speţă se constată că cele două hotărâri invocate de către revizuentă nu sunt potrivnice, de vreme ce prima dintre acestea vizează soluţionarea recursului declarat de către revizuentă în primul ciclu procesual, când s-a dispus casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei de către prima instanţă învestită, iar cea de-a doua hotărâre, respectiv Decizia nr. 966 din 30 iunie 2016, vizează soluţia adoptată de către instanţa de recurs în al doilea ciclu procesual, cu privire la recursurile declarate de către ambele părţi.

Având în vedere aceste aspecte, susţinerea revizuentei, cum ca hotărârea din urmă încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri, nu este de natura a impune concluzia admisibilităţii cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat în raport de decizia prin care instanţa de recurs casează sentinţa recurată şi dispune trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare, deoarece casarea reprezintă tocmai anularea hotărârii primei instanţe, urmând a se proceda la o nouă judecată.

Examinând Decizia civilă nr. 3.567 din 22 aprilie 2015 se constată că prin aceasta, instanţa de recurs a reţinut faptul că atât prin decizia de soluţionare a contestaţiei, cât şi prin sentinţa recurată în primul ciclu procesual nu au fost analizate toate aspectele invocate de către revizuenta-reclamantă, astfel că nu se poate vorbi de o cercetare pe fond şi nici de o motivare în sensul normelor legale, aceste elemente stând la baza trimiterii cauzei spre o nouă judecare, fără ca prin raportare la această soluţie să se încalce autoritatea de lucru judecat prin pronunţarea unei hotărâri ulterioare, pe fondul cauzei.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC "A." SRL împotriva Deciziei nr. 966 din 30 iunie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Cu recurs la completul de 5 judecători, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED