Procedural omissions on exceptions trigger cassation; expropriation suspension dispute remanded for retrial

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/57/2015, reclamanţii A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A., Consiliul Judeţean Alba, Municipiul Alba Iulia - Consiliul Local Alba, S.C. D. S.R.L.:

- Să se dispună suspendarea parţială a executării H.G. nr. 399 din 13.05.2014, privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, care constituie coridorul de expropriere al obiectivului de investiţii autostrada Sebeş-Turda, respectiv a procedurilor de expropriere în ceea ce priveşte imobilele evidenţiate în anexă la poziţia 699 pe numele E., cu consecinţa modificării parţiale a amplasamentului obiectivului de investiţii "Autostrada Sebeş - Turda" şi a studiului de fezabilitate, pe porţiunea localităţii Oarda de Sus, până la soluţionarea pe fond a acţiunii privind anularea parţiala a executării H.G. nr. 399/2014, a modificării amplasamentului şi a studiului de fezabilitate pe porţiunea aferenta localităţii Oarda De Sus, corespunzător imobilelor menţionate;

- Să se efectueze formalităţile necesare revizuirii studiului de fezabilitate a proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie aferente, în vederea modificării traseului obiectivului de investiţii autostrada Sebeş-Turda, în zona localităţii Oarda de Sus - Alba Iulia, astfel încât amplasamentul lucrării să nu mai afecteze imobilul proprietatea reclamanţilor;

- Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 132/2015 pronunţată la data de 26 iunie 2015 de Curtea de apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei; s-a admis excepţia lipsei de interes şi s-a respins, ca lipsită de interes, cererea de suspendare formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., Consiliul Judeţean Alba, Municipiul Alba Iulia - Consiliul Local Alba şi S.C. D. S.R.L.

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 iunie 2015, de amânare a pronunţării, dată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2015, prima instanţă a acordat cuvântul în dezbateri cu privire la toate excepţiile invocate de pârâţi şi pe fond, respectiv cu privire la excepţiile inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile; tardivităţii; lipsei calităţii procesuale active a părţilor reclamante; lipsei de interes; lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Consiliul Judeţean Alba, Municipiul Alba Iulia, Ministerul Transporturilor şi S.C. D. S.R.L.

De asemenea, prima instanţă a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CNADNR, acordând cuvântul inclusiv asupra acesteia.

3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, atât reclamanţii A., B. şi C. cât şi pârâtul Ministerul Transporturilor au declarat recurs.

Pârâtul Ministerul Transporturilor a declarat recurs şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 iunie 2015, motivat de faptul că instanţa de fond a omis, în mod neîntemeiat, a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi.

Prin recursul formulat împoriva ambelor hotărâri, recurentul-pârât solicită admiterea recursului, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei civile nr. 132/2015, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor şi respingerea acţiunii promovată de reclamanţi faţă de această autoritate.

Prin cererea de recurs formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor, nu au fost menţionate expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. pe care se întemeiază recurs.

Recurentul-pârât critică faptul că prima instanţă în mod neîntemeiat asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesual pasive, pe care o invocase, excepţie întemeiată pe aspectul că în speţă, proiectul de H.G. nr. 399/2014 a fost iniţiat de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor (în prezent Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat), iar nu de către Ministerul Transporturilor. Pe de altă parte, arată că în cauză, apare ca avizator Ministerul Finanţelor Publice.

De asemenea, arată că potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 399/2014, expropriator este Statul român reprezentat de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.

Prin recursul reclamanţilor A., B. şi C. s-a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea pronunţării instanţei pe fondul cererii de chemare în judecată, cu consecinţa admiterii acesteia.

În subsidiar, se solicită casarea sentinţei recurate şi, în urma rejudecării de instanţa de control judiciar, solicită admiterea cererii de suspendare formulată la instanţa de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond şi în recurs.

Se susţine că instanţa de fond s-a raportat în mod greşit în admiterea excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor cu privire la decizia de expropriere, la tardivitatea demersului judiciar al reclamanţilor cu privire la suspendarea H.G. nr. 399/2014, astfel că în opinia lor, hotărârea este nelegală în considerarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, valoarea juridică şi consecinţele emiteri deciziei de expropriere atribuite de instanţa de fond fiind eronate în contextul legislaţiei speciale aplicabile.

Recurenţii-reclamanţi critică în esenţă, modalitatea de expropriere, care în cauză, în opinia acestora, nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 255/2010, privind expropierea pentru cauză de utilitate publică, astfel că se impune suspendarea procedurii de expropriere prevăzută de H.G. nr. 399/2014, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile legii speciale sunt imperative în ceea ce priveşte adminisbilitatea unei contestaţii la decizia de expropriere, actul normativ reglementând doar procedura contestăţii despăgubirilor acordate şi nicidecum a dispoziţiilor privind predarea bunului, cu privire la care dispoziţia de expropriere are caracter de titlu executoriu.

Consideră că instanţa de fond a admis în mod greşit excepţia lipsei de interes şi a lăsat nesoluţionat fondul cauzei, fără a se raporta la cele două condiţii expres prevăzute pentru admisibilitatea acţiunii la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

De asemenea, consideră că întrucât prima instanţă a motivat calitatea procesuală activă a recurenţilor, reţinând că imobilul supus exproprierii este înscris în titlul de proprietate emis pe numele lui E. - tatăl acestora, iar conform certificatului de moştenitor, calitatea recurenţilor de susccesori în drepturi a fost dovedită, este evident că aceştia justifică un interes în contestarea procedurii de expropriere ce vizează imobilul în discuţie.

În drept, recurenţii - reclamanţi au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către pârât ca nefondat, având în vedere că raportat la obiectul cauzei, recurentul-pârât justifică calitate procesuală pasivă, dat fiind atribuţiile exprese privind emiterea autorizaţiilor de construire pentru infrastructura rutieră de interes naţional, precum şi pentru că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, expropriator este statul român pentru obiectivele de interes naţional, iar alin. (3) precizează că în aplicarea prevederilor legii, expropriatorul este reprezentat de Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine prin CNANDR S.A., respectiv Ministerul Transporturilor, după caz, direct sau prin CNANDR S.A. pentru lucrări de construire drumuri de interes naţional, invocând şi susţinerea din întâmpinare a Consilului Judeţean Alba a competenţei Ministerului Transporturilor de a dispune autorizarea lucrărilor de construire aferente infrastructurii de transport rutier de interes naţional.

În ceea ce priveşte nepronunţarea instanţei de fond cu privire la excepţia invocată, precizează că din considerente rezultă că s-au reţinut dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa determinând ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

4.2 Intimatul-pârât Municipiul Alba lulia a formulat întâmpinare, prin care se susţine că în speţă, criticile recurenţilor sunt neîntemeiate, motiv pentru care solicită respingerea acestora.

Astfel, referitor la solicitările recurenţilor-reclamanţi privind suspendarea parţială a executării H.G. nr. 399/2014 privind declanşarea procedurilor de expropriere al obiectivului de investiţii autostrada Sebeş-Turda, respectiv a procedurilor de expropriere, intimatul-pârât reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce îl priveşte, având în vedere că nu este titularul vreunui drept sau obligaţie privitor la imobilele din litigiu, astfel încât calitatea sa procesuală nu rezultă din raportul juridic litigios. Aşa fiind, legea stabileşte cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării unor astfel de lucrări de construcţie, reabilitare şi modernizare a drumurilor de interes naţional, judeţean şi local, iar potrivit art. 2 alin. (2) al Legii nr. 255/2010, expropriator este Statul Român pentru obiectivele de interes naţional, judeţele pentru obiectivele de interes judeţean, iar municipiile, oraşele şi comunele pentru obiectivele de interes local.

Pe fondul cauzei, intimatul-pârât susţine că solicitările recurenţilor-reclamanţi sunt nefondate, deoarece potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2010:

"Decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriaţi, cât şi împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestaţia asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză."

De asemenea, invocă şi dispoziţiile art. 22 alin. (4) al Legii nr. 255/2010 care menţionează că "Atât procedura de expropriere, cât şi obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existenţa unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat."

Astfel, în ceea ce priveşte procedura de expropriere şi obiectivele de utilitate publică reglementate de legea specială, nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, ci doar se poate contesta cuantumul despăgubirii acordat pentru imobilul expropriat.

4.3 În cauză a formulat întâmpinare şi intimatul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcţia Regionala Drumuri şi Poduri Cluj, faţă de recursul formulat de către reclamanţi, solicitând respingerea acestuia ca nefondat şi arătând că în spreţă, raportul juridic născut prin Decizia de expropriere este guvernat de legea specială în temeiul căreia a fost emisă, respectiv de Legea nr. 255/2010, iar drepturile recurentei-reclamante sunt protejate exclusiv prin acţiunea prevăzuta de norma specială, distinctă de Legea nr. 554/2004.

Astfel, arată că recurenta tinde la apărarea drepturilor sale de proprietate, despre care se afirmă că ar fi vătămate prin procedurile de expropriere prevăzute de art. 4 şi 5 din Legea nr. 255/2010 şi că din preambulul H.G. 399/2014, actul administrtativ a fost adoptat în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 şi având în vedere dispoziţiile H.G. 234/2008 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii "Autostrada Sebes-Turda". Susţine că raporturile juridice născute prin actele administrative menţionate sunt guvernate de legea speciala în temeiul căreia au fost emise, respectiv de Legea nr. 255/2010, drepturile reclamantei fiind protejate exclusiv prin norma speciala, distincta de Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât consideră întemeiat raţionamentul instanţei de fond potrivit căruia recurenţii nu pot justifica un interes în susţinerea cererii de suspendare a H.G. nr. 399/2014, întrucât suspendarea hotărârii nu poate produce efectul juridic urmărit de reclamanţi, acela al sistării sau suspendării procedurii de expropriere sau al repunerii în situaţia anterioara emiterii deciziei de expropriere. Mai arată că C.N.A.D.N.R. S.A. a emis anterior promovării prezentei acţiuni, Decizia de expropriere nr. 782 din 31 iulie 2014, act distinct reglementat de art. 9 alin. (2) teza finala din Legea nr. 255/2010 şi care, isi produce efectele independent de soluţia pronunţata în prezenta cauză, dar recurenţii nu au contestat decizia de expropriere.

De asemenea, arată că având în vedere că anterior sesizării instanţei de contencios administrativ, prevederile H.G. nr. 399/2014 au fost executate, hotărârea atacată fiind urmată de un act distinct al expropriatorului, care nu face obiectul prezentului litigiu, instanţa de fond a considerat în mod corect ca nefiind îndeplinite condiţiile de exerciţiu a acţiunii referitoare la actualitatea interesului.

4.4. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Consiliul Judeţean Alba solicită respingerea recursului formulat de către reclamanţii A., B. şi C. şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Alba, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut ca raportat la etapa în care se afla procedura exproprierii, este tardiv demersul judiciar al reclamanţilor şi că reclamanţii nu pot justifica un interes în susţinerea cererii de suspendare a H.G. 399/2014, întrucât suspendarea hotărârii nu poate produce efectul juridic urmărit de reclamanţi, acela al sistării sau suspendării procedurii de expropriere sau al repunerii în situaţia anterioară emiterii deciziei de expropriere.

Mai arată că raportat la prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune măsura suspendării executării, este necesară îndeplinirea cumulativ a condiţiilor privind existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa cauzei, dar în speţă, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor două condiţii.

În ceea ce priveşte procedura de expropriere şi obiectivele de utilitate publică reglementate de legea speciala, precizează că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, ci doar cuantumul despăgubirilor acordate, în considerarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 şi a art. 22 alin. (4) din aceeaşi lege, care guvernează raportul juridic născut prin decizia de expropriere, drepturile recurenţilor-reclamanţi fiind protejate exclusiv prin acţiunea prevăzuta de norma specială, distinctă de Legea nr. 554/2004. Actul administrtativ a fost adoptat în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 şi având în vedere dispoziţiile H.G. 234/2008 pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii "Autostrada Sebeş-Turda", asa cum se menţionează în preambulul H.G. nr. 399/2014, raporturile juridice născute în baza acestor acte administrative fiind guvernate de legea speciala, respectiv de Legea nr. 255/2010, iar drepturile reclamantei fiind protejate de Legea nr. 554/2004.

Susţine că Legea nr. 255/2010 cuprinde dispoziţii care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publica, ce au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietate privată, după o justă şi prealabilă despăgubire, stabilită pe bază de expertiză, aşa încât consideră întemeiat raţionamentul instanţei de fond potrivit căruia reclamanţii - recurenţi nu pot justifica un interes în susţinerea cererii de suspendare a H.G. 399/2014, întrucât suspendarea hotărârii nu poate produce efectul juridic urmărit de reclamanţi, şi anume acela al sistării sau suspendării procedurii de expropriere sau al repunerii în situaţia anterioară emiterii deciziei de expropriere, Hotărârea de Guvern nr. 399/2004 fiind un act administrativ specific etapei aprobării indicatorilor tehnico-economici.

Se mai arată că Decizia de expropriere a fost emisă anterior promovării prezentei acţiuni şi este un act distinct reglementat de art. 9 alin. (2) teza finală din Legea nr. 255/2010, care îşi produce efectele independent de soluţia pronunţată în prezenta cauză, iar reclamanţii-recurenţi nu au contestat în condiţiile legii, Decizia de expropriere nr. 782 din 31 iulie 2014, aspect ce evidenţiază lipsa de interes în formularea şi susţinerea cererii deduse judecaţii din perspectiva scopului urmărit şi al finalităţii demersului judiciar.

În subsidiar, pentru ipoteza casării cu reţinere cauzei spre rejudecare, invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Alba şi solicită admiterea acestei excepţii, având în vedere că certificatul de urbanism emis de Consiliul Judeţean Alba nu este un act administrativ, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu naşte, nu modifică sau stinge raporturi juridice, ci potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatea competentă face cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor, existente la data solicitării şi stabileşte cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi acordurile legale, necesare autorizării.

Mai mult, susţine că reclamanţii-recurenţi au solicitat suspendarea punerii în executare a H.G. nr. 399/2014 privind autostrada Sebeş - Turda, act administrativ unilaretal emis de către Guvernul României şi nu au solicitat suspendarea unui act emis de Consiliul Judeţean Alba, motiv pentru care intimatul apreciază că nu poate avea calitatea departe în proces, solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Alba şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulată de către reclamanţi.

5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursurile sunt admisibile în principiu, având în vedere că acestea îndeplinesc cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) din C. proc. civ. au fost declarate în termen; motivele de recurs ale recurenţilor-reclamanţi se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar cele ale recurentului-pârât se încadrează celor prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-au admis în principiu, recursurile declarate de reclamanţii A., B., C. şi de pârâtul Ministerul Transporturilor, şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 25.04.2017, reţinându-se totodată că părţile nu au depus un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor ce le-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările formulate faţă de motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea cde chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Transporturilor, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A., Consiliul Judeţean Alba, Municipiul Alba Iulia - Consiliul Local Alba, S.C. D. S.R.L.:

- Să se dispună suspendarea parţială a executării H.G. nr. 399 din 13.05.2014, privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, care constituie coridorul de expropriere al obiectivului de investiţii autostrada Sebeş-Turda, respectiv a procedurilor de expropriere în ceea ce priveşte imobilele evidenţiate în anexă la poziţia 699 pe numele E., cu consecinţa modificării parţiale a amplasamentului obiectivului de investiţii "Autostrada Sebeş - Turda" şi a studiului de fezabilitate, pe porţiunea localităţii Oarda de Sus, până la soluţionarea pe fond a acţiunii privind anularea parţiala a executării H.G. nr. 399/2014, a modificării amplasamentului şi a studiului de fezabilitate pe porţiunea aferenta localităţii Oarda De Sus, corespunzător imobilelor menţionate;

- Să se efectueze formalităţile necesare revizuirii studiului de fezabilitate a proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie aferente, în vederea modificării traseului obiectivului de investiţii autostrada Sebeş-Turda, în zona localităţii Oarda de Sus - Alba Iulia, astfel încât amplasamentul lucrării să nu mai afecteze imobilul proprietatea reclamanţilor;

- Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinările formulate de către pârâţi, în faţa instanţei de fond, au fost invocate următoarele excepţii: excepţia lipsei calităţii de reprezentant; excepţia netimbrării; excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile; excepţia tardivităţii cererii privind suspendarea parţială a H.G. nr. 39/2014, în ceea ce privesc imobilele evidenţiate în Anexa nr. 2, poziţia nr. 699, pe numele E.; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Consiliul Judeţean Alba, Municipiul Alba Iulia, Ministerul Transporturilor şi S.C. D. S.R.L., în ceea ce îi priveşte; excepţia lipsei calităţii procesuale active a părţilor reclamante; excepţia lipsei de interes.

De asemenea, prima instanţă a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CNADNR, acordând cuvântul la termenul de fond inclusiv asupra acesteia.

Înalta Curte constată că asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi a netimbrării, prima instanţă s-a pronunţat prin încheierea de şedinţă din data de 03.06.2015, în sensul respingerii acestora, pentru motivele arătate prin aceasta.

De asemenea, se constată că asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a părţilor reclamante şi asupra excepţiei lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea prezentului demers procesual, prima instanţă s-a pronunţat prin sentinţa recurată, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a admiterii excepţiei lipsei de interes a acestora, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare, ca lipsită de interes.

Înalta Curte reţine că în aceste condiţii, sunt întemeiate susţinerile recurenţilor relativ la modul de soluţionare de către instanţa de fond a excepţiilor invocate în faţa acesteia, prima instanţa omiţând a se pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile; a excepţiei tardivităţii cererii privind suspendarea parţială a H.G. nr. 39/2014, în ceea ce privesc imobilele evidenţiate în Anexa nr. 2, poziţia nr. 699, pe numele E.; a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâţii Consiliul Judeţean Alba, Municipiul Alba Iulia, Ministerul Transporturilor şi S.C. D. S.R.L., în ceea ce îi priveşte, precum şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei CNADNR, invocată din oficiu de către instanţă, deşi cu ocazia dezbaterilor, părţilor li s-a dat cuvântul asupra tuturor acestor excepţii.

Potrivit prevederilor art. 175 alin. (1) C. proc. civ., "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia", iar potrivit art. 177 alin. (1):

"Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură."

Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al recursurilor declarate, în raport de prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., conform cărora "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a admis excepţia lipsei de interes motivând necontestarea deciziei de expropiere nr. 782 din 31 iulie 2014 de către reclamanţi, care nu face obiectul acţiunii.

Se arată în Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 256 din 14 martie 2006 că art. 52 alin. (1) din Constituţie face trimitere, in terminis, numai la existenţa vătămării cu privire la un drept al persoanei, pe când în cazul interesului legitim, în concepţia Constituţiei, nu se distinge dacă acesta poate fi public sau privat, în lipsa unei precizări exprese a textului respectiv, prin aplicarea principiului de drept ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus, prin raportare la art. 21 alin. (1) din Constituţie, în situaţiile reglementate de art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice pot introduce acţiune în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, cu atât mai mult cu cât interesul legitim public are în vedere şi interesele legitime private ale unei persoane.

Ca atare, constatând că reclamanţii au calitate procesuală activă, instanţa de fond va analiza interesul acestora în promovarea acţiunii în contencios administrativ, analizând fondul cererii acestora, dacă alte excepţii invocate nu vor fi soluţionate cu precădere.

Dat fiind faptul că neregula procedurală astfel produsă nu poate fi îndreptată printr-o soluţie definitivă în calea de atac, Înalta Curte reţine că se impune, ca efect al admiterii recursului declarat în cauză, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare.

Aşa fiind, atâta timp cât prin soluţia pronunţată şi considerentele expuse, prima instanţă nu a lămurit pricina sub toate aspectele deduse judecăţii, se constată că, în sensul celor expuse anterior, hotărârea atacată nu răspunde cerinţei prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind de natură a crea părţilor o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

Cu prilejul rejudecării, instanţa de fond urmează a face aplicarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la ordinea de soluţionare a excepţiilor invocate, luând în considerare toate excepţiile invocate de către părţi şi de către instanţă din oficiu, în cauza de faţă, prin raportare şi la prevederile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată."

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incident motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanţii A., B., C. împotriva sentinţei nr. 132 din 26 mai 2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva încheierii din data de 17.05.2015 şi a sentinţei nr. 132 din 26 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, consecinţa fiind cea de casare a sentinţei atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare, cu luarea în considerare a îndrumărilor date prin prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii A., B., C. împotriva sentinţei nr. 132 din 26 mai 2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva încheierii din data de 17.05.2015 şi a sentinţei nr. 132 din 26 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea şi sentinţa recurate şi trimite cauza spre rejudecare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2017.