Legality of partner replacement in EU-funded project contracts: compliance with mandatory procedural conditions for annulment of administrative addendum

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.10.2011, reclamanta K. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" - AMPOSDRU Bucureşti şi A. SRL, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

anularea în tot a actului adiţional nr. 3 la Contractul de Finanţare POSDRU x/2.3/S/x din data de 21.09.2010, semnat la data de 18.04.2011, despre a cărui existenta reclamanta a luat cunoştinţă la data de 08.08.2011, ca fiind încheiat cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 4 alin. (1)-(4) Instrucţiunea POSDRU nr. 31 din 28.09.2010, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioara încheierii actului;

obligarea pârâţilor la plata în solidar către reclamantă a daunelor provocate prin încheierea actului abuziv, în suma de € 2,000,000.00 (două milioane de euro);

obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecata

În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că beneficiarul A. SRL, împreună cu K. SA, a elaborat şase cereri de finanţare nerambursabila din bugetul Comunităţii Europene pentru proiecte de instruire privind creşterea competitivităţii şi productivităţii înscrise în axa prioritara 2 - domeniul major de intervenţie 2.3 - "formare profesională continuă".

În aceste cereri A. SRL a figurat în calitate de Beneficiar, iar K. SA în calitate de Partener. Toate cererile de acordare a finanţării nerambursabile au fost înregistrate la AMPOSDRU la data de 17.08.2009.

Având în vedere faptul ca Beneficiarul nu dispunea nici de resurse financiare, nici organizatorice, nici de experienţa şi nici de personal, anterior depunerii cererilor de finanţare, a încheiat cu reclamanta, la data de 14.08.2009, câte un Acord de Parteneriat, în vederea realizării celor şase proiecte, prin care erau stabilite condiţiile colaborării în vederea implementării acestora.

Patru dintre Cererile de Finanţare au fost aprobate condiţionat la data de 12.07.2010, una la data de 26.07.2010, iar d-na B. a semnat pentru ambele părţi (atât pentru A. SRL, cât şi pentru K. SA), actele adiţionale la Acordurile de Parteneriat în septembrie 2010.

Acordurile de Parteneriat sus-menţionate cuprindeau clauze referitoare la contribuţia proprie a partenerilor (cofinanţarea proiectului în procent de 5% din valoarea totală) identice cu cele din Cererea de Finanţare. În conformitate cu prevederile din aceste Acorduri de Parteneriat, "toata cofinanţarea proiectelor în valoare de 5% era asigurata doar de K. SA".

Actele adiţionale din septembrie 2010 modificau articolele referitoare la "costurile suportate de parteneri". Aceste acte au fost semnate pentru ambele părţi de d-na B.

În dubla calitate pe care d-na B. a deţinut-o la A. SRL (Asociat Unic şi Administrator Unic) şi la K. SA (Director Executiv şi membru CA - funcţii deţinute până în luna decembrie 2010, şi totodată unica persoană responsabilă cu aceste proiecte din partea K. SA), aceasta a avut cunoştinţa despre activitatea şi potenţialul economic şi uman (profesional) al SC K. SA. Activitatea şi potenţialul economic şi uman (profesional) al K. SA nu au suferit modificări în anii 2010 şi 2011.

În luna decembrie 2010, d-na B. şi-a dat demisia din funcţiile deţinute la K. SA, şi a părăsit societatea, sustrăgând din societate toate documentele legate de aceste proiecte.

În luna ianuarie 2011, după insistenţele K. SA, d-na B. a restituit o parte din aceste documente, şi a solicitat ca K. SA să îşi asume obligaţii financiare legate de aceste proiecte.

Ca răspuns, K. SA a solicitat mai multe informaţii despre proiectele respective, care fuseseră gestionate pentru K. SA în exclusivitate de d-na B. D-na B. a refuzat să pună la dispoziţie documentele şi informările solicitate şi a întreprins o serie de acţiuni, în opinia reclamantei, ilegale.

Reclamanta susţine că a făcut aceasta prezentare comună pentru toate cele cinci Proiecte ce au primit finanţări nerambursabile, deoarece situaţia de fapt şi de drept este identică pentru toate. Aşa cum rezultă şi din corespondenţa purtată cu aceasta, d-na B. a fost singura persoană care a gestionat şi a avut acces la documentele legate de Cererile de Finanţare, deţinând în totalitate originalele Cererilor de Finanţare, Contractelor de Finanţare şi Acordurilor de Parteneriat, precum şi celelalte documente legate de implementarea proiectelor. Aceste documente nu au fost predate către Secretariatul General sau către Biroul de Documente Secrete al societăţii, conform legislaţiei în vigoare şi procedurilor societăţii.

De-a lungul timpului, d-na B. a transmis emailuri neoficiale cu detalii trunchiate către reprezentanţi K. SA, posibil pentru a crea impresia că gestionarea acestor proiecte se efectua în mod corespunzător, dar documentele originale şi oficiale au fost păstrate unilateral şi în secret de aceasta. Mai mult, la momentul demisiei din K. SA, în decembrie 2010, d-na B. a sustras din societate toată documentaţia referitoare la aceste proiecte şi le-a restituit numai parţial şi eşalonat în cursul lunilor ianuarie şi februarie 2011, în urma numeroaselor solicitări oficiale, insistente, din partea K. SA

Reclamanta K. SA a solicitat o comunicare transparentă şi corectă referitoare la demersurile de implementare şi desfăşurare ale acestor proiecte, solicitări care, nici pana în ziua de astăzi, nu au primit un răspuns corespunzător.

În urma cercetărilor proprii, K. SA a descoperit că pe site-ul oficial al A. SRL figurează mai multe informaţii confuze şi incorecte. Potrivit site-ului, A. SRL menţionează societatea C. (SUA) drept partener în implementarea proiectelor.

Din informaţiile pe care le deţine reclamanta, C. (SUA) este o firmă deţinută de dl. D., un român-american din Sibiu, care făcea parte din una din echipele de implementare ale proiectelor.

Reclamanta K. SA nu a primit nici o informare oficială referitoare la parteneriatul dintre A. SRL şi C. şi implicarea dlui D. în conducerea proiectelor.

În lunile ianuarie şi februarie 2011, după demisia d-nei B. şi sustragerea documentelor K. SA, societatea a primit mai multe scrisori oficiale din partea A. SRL, semnate de dl D. în calitate de Administrator al A. SRL. În acelaşi timp, la solicitările oficiale ale reclamantei de clarificare asupra situaţiei acestor proiecte şi a reprezentanţilor oficiali ai A. SRL, pentru a înţelege cu cine discută exact, d-na B. a informat oficial că dânsa este administratorul societăţii, prin adresa din 14 februarie 2011, cu toate că K. SA a primit adrese semnate de dl. D. în calitate de administrator A. SRL, cu ştampilă oficială, şi înainte şi după această dată.

Aceste demersuri exemplifică acţiunile de dezinformare şi informare trunchiată şi incorectă conduse de d-na B. de-a lungul timpului.

În conformitate cu art. 5.1 din Acordul de Parteneriat, Beneficiarul avea, printre alte obligaţii esenţiale, "consultarea partenerilor cu regularitate; furnizarea de rapoarte de implementare acestora; consultarea partenerilor în cazul modificării importante a proiectelor" şi alte obligaţii. Aceste obligaţii sunt cuprinse şi în art. 6 din Acordul de Parteneriat la capitolul responsabilităţile partenerilor în implementarea proiectelor, fiind detaliate şi explicate mai pe larg. Beneficiarul nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii.

La solicitarea repetata a K. SA, în lunile ianuarie şi februarie au fost comunicate parţial şi incomplet documente legate de Cererile de Finanţare ale proiectelor, reprezentând numai o parte din documentele care trebuiau restituite şi transmise. Singurele înscrisuri ce au fost puse la dispoziţie în mod oficial au fost în conformitate cu procesul-verbal din data de 12.01.2011, copii ale Acordurilor de Parteneriat şi ale Actelor Adiţionale la acestea pentru cele cinci proiecte. În data de 14.02.2011 au fost transmise copii ale celor cinci Contracte de Finanţare cu anexe. Nu i s-a comunicat reclamantei nici o copie a vreunui act Adiţional la Contractele de Finanţare.

Prima şi singura menţiune cu privire la prima zi de implementare a proiectelor se face de către A. SRL în adresa din 28 februarie 2011, cu patru luni după începerea proiectului. Nu i s-a comunicat reclamantei, însa, nici un document doveditor cu privire la modul în care s-a făcut informarea Partenerului în conformitate cu prevederile art. 5 şi 6 din Acordul de Parteneriat. Mai mult, A. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale din Acordul de Parteneriat, legate de organizarea proiectelor.

Aşa cum rezultă din verificarea înregistrărilor din Registrul General de intrare-ieşire al reclamantei, nu există niciun document legat de aprobarea Cererilor de Finanţare sau de evoluţia implementării proiectelor, care să fi fost comunicat oficial către K. SA înaintea datei de 18.01.2011.

Ţinând seama de relaţia tensionată cu beneficiarul A. SRL datorită sustragerii documentelor care aparţineau K. SA, impresia de subminare a poziţiei K. SA în participarea la aceste proiecte de către d-na B., datorită comportamentului acesteia de dezinformare şi informare trunchiată, şi mai mult a refuzului acesteia de a comunica toate documentele legate de aprobarea şi implementarea proiectelor, reclamanta a fost nevoită să se adreseze partenerului său contractual, AMPOSDRU - OIPOSDRU, la data de 04.07.2011, pentru a i se comunica stadiul derulării Contractului de Finanţare şi a proiectelor.

La data de 09.08.2011 reclamantei i s-a comunicat de către OIPOSDRU faptul că beneficiarul contractului de finanţare, A. SRL a emis Decizia nr. 12 din 02.02.2011, prin care a decis, în mod unilateral, schimbarea Partenerului proiectelor (K. SA).

Ulterior acestei decizii, A. SRL a continuat comunicările cu K. SA ca şi cum acesta era în continuare Partener în aceste proiecte, fapt dovedit printr-o serie de adrese din partea A. SRL către K. SA, semnate de d-na B. şi de dl D., ambii prezentându-se drept administratorul A. SRL. Aceste demersuri exemplifica acţiunile de dezinformare şi informare trunchiată şi incorectă conduse de d-na B. şi de dl D. de-a lungul timpului.

În data de 18.04.2011, OIPOSDRU şi A. SRL au încheiat în mod abuziv Actul Adiţional nr. 3 la Contractul de Finanţare prin care s-a realizat schimbarea Partenerului K. SA, fără notificarea sau aprobarea acestuia.

Din corespondenţa purtată cu A. SRL începând cu luna ianuarie 2011 şi din informaţiile primite de la AMPOSDRU - OIPOSDRU reclamanta a constatat următoarele:

Cererea de Finanţare a fost aprobată la data de 12.07.2010 - proiectul fiind considerat eligibil - ţinând cont de datele înscrise în Cererea de Finanţare, privind resursele umane, financiare şi de logistică ale K. SA Contractul de Finanţare s-a semnat la data de 21.09.2010, având o valoare de 20.050.886 RON (fără TVA)

Actul Adiţional la Acordul de Parteneriat, semnat doar de d-na B. pentru ambele părţi (A. şi K. SA) la data de 24.09.2010, din partea ambilor parteneri, s-a încheiat după semnarea Contractului de Finanţare.

A. SRL nu şi-a îndeplinit nici una dintre obligaţiile asumate prin Acordul de Parteneriat privind informarea şi colaborarea cu Partenerul, aşa cum sunt definite la art. 3, art. 5 şi art. 6.

Proiectul a fost declarat eligibil datorita suportului profesional (echipele de specialişti ale căror CV-uri au fost avute în vedere la evaluarea şi aprobarea proiectului) material şi logistic, acordat în exclusivitate de către K. SA

În conformitate cu prevederile art. 4 din Instrucţiunea POSDRU nr. 31 din 28 septembrie 2010:

"OIPOSDRU poate aproba înlocuirea partenerului din cadrul unui proiect depus spre finanţare numai cu respectarea următoarelor condiţii cumulative: există o motivaţie întemeiată pentru înlocuirea partenerului şi anume: beneficiarul face dovada clară, cu documente justificative scrise şi suficiente, că menţinerea partenerului blochează sau creează dificultăţi majore în derularea în bune condiţii a proiectului şi noul partener îndeplineşte condiţiile prevăzute la pct. 4 ."

De altfel, aceste prevederi sunt o reflectare a principiilor ce guvernează contractele sinalagmatice, conform cărora "convenţiile legal făcute se pot revoca prin consimţământ mutual sau prin cauze prevăzute de lege. Rezilierea acestor contracte se poate face pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale - solicitată de partea care şi-a îndeplinit obligaţiile.

Din analiza corespondentei purtate între reclamantă şi beneficiarul Contractului de Finanţare, OIPOSDRU nu putea să aprobe schimbarea partenerului, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 4 iar comportamentul d-nei B. şi a dlui D., ambii în calitate de administratori ai A. SRL, nu poate fi catalogat drept unul care ar putea caracteriza "derularea proiectelor în bune condiţii".

OIPOSDRU nu avea "dovada clară, cu documente justificative scrise şi suficiente, că menţinerea partenerului blochează sau creează dificultăţi majore în derularea proiectului în bune condiţii", întrucât:

toate documentele oficiale legate de cererile de finanţare şi Acordurile de Parteneriat, precum şi Contractul de Finanţare, s-au aflat în posesia d-nei B., aşa cum recunoaşte în corespondenta din 12.01.2011, în virtutea dublei calităţi de Administrator al A. SA şi Director Executiv K. SA.

D-na B., în urma demisiei din K. SA din decembrie 2010, a sustras din societate toate documentele legate de aceste proiecte, inclusiv originalele care aparţineau în exclusivitate societăţii K. SA.

Reclamanta K. SA nu a fost în posesia niciunui document oficial legat de Contractele de Finanţare, decât începând cu data de 12.01.2011, când i-au fost comunicate doar o mica parte din aceste documente, fapt recunoscut de reprezentantul A. SRL şi apoi, cu data de 14.02.2011, K. SA nu a deţinut şi nu deţine nici în continuare documente oficiale privind implementarea proiectelor (în conformitate cu art. 5 şi 6 Acord de Parteneriat).

Prima solicitare adresata K. SA de a îndeplini o obligaţie legată de implementarea proiectului cu nr. x (aceea de a comunica deschiderea contului în vederea virării banilor din prefinanţare) s-a făcut de către Beneficiar abia la data de 17.01.2011, semnată de dl D., care se prezenta drept administratorul A. SRL, cu toate ca acesta nu deţinea acea funcţie la acel moment, conform Oficiul Registrului Comerţului şi adresa A. SRL din 14/02.2011.

Începând cu data de 17.01.2011, comunicările Beneficiarului A. SRL către K. SA au fost făcute de către dl D., care a semnat în calitate de administrator A. SRL, fără ca acesta să deţină această funcţie (aşa cum rezultă din adresa A. SRL din 14 februarie 2011 şi înregistrările oficiale a societăţii A. SRL la Oficiul Registrului Comerţului).

În urma solicitării K. SA către A. SRL de clarificare a unei situaţiei deja confuze, d-na B. a declarat, prin adresa din 14 februarie 2011, faptul că deţine în continuare funcţia de administrator la Societatea A. SRL.

În ciuda declaraţiilor din adresa din 14 februarie 2011, precum ca d-na B. este administratorul A. SRL, dl D. a continuat să semneze corespondenţa adresată K. SA, în calitate de administrator al A. SRL (cu ştampila oficială A. SRL), lucru care îl făcuse deja începând cu data de 17.01.2011.

Solicitarea A. SRL de a îndeplini o parte din obligaţiile prevăzute la art. 5 şi 6 din Acordul de Parteneriat s-a făcut la data de 28.02.2011 şi a fost semnată tot de dl D. şi s-a acordat, în mod unilateral, ca termen de îndeplinire a acestor obligaţii solicitate pentru prima dată - fără a exista rapoarte de implementare prealabile în conformitate cu Acordul de Parteneriat - o perioada de 3 (trei) zile.

Emiterea Deciziei nr. 12 din 02.02.2011 de către A. SRL, prin care s-a hotărât schimbarea partenerului, deşi termenul acordat prin adresa din 28 februarie 2011 nu era încă îndeplinit şi toate drepturile K. SA din Acordul de Parteneriat fuseseră încălcate.

În Acordul de Parteneriat şi în Actul Adiţional la acest acord suma reprezentând asistenţa financiară nerambursabilă nu este defalcată între parteneri, corespunzător implicării fiecăruia la activitatea proiectului (Instrucţiunea nr. 24 din 20 iulie 2010). Articolele 7.1 şi 7.6 ale Acordului de Parteneriat, care au fost modificate prin Actul Adiţional, se refera la contribuţia proprie a partenerilor la cofinanţarea proiectului.

Din comunicarea primită de la OIPOSDRU la data de 09.08.2011 reclamanta a aflat despre existenta unor acte adiţionale la Contractul de Finanţare, care n-au fost comunicate şi anume Actele Adiţionale nr. 1 şi 2 încheiate în perioada în care reclamanta era Partener al Beneficiarului, situaţie în care era absolut obligatoriu să aibă cunoştinţă despre modificările aduse Contractului de Finanţare.

Reclamanta susţine că, deşi s-a adresat pârâtei AMPOSRU în cadrul procedurii prealabile, nu a primit un răspuns clar şi neechivoc cu privire la solicitarea sa, aceasta încercând să transfere răspunderea încălcării legii de către autoritatea administrativă în întregime asupra pârâtei A. SRL

Pârâta A. SRL a provocat, prin comportamentul său abuziv, confirmat de către OIPOSDRU, prin aprobarea schimbării partenerului în contractul de finanţare nr. x/2.3/S/x, un prejudiciu foarte grav ce se ridică la suma de € 2,000,000.00 (două milioane de euro).

Aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate plângerii prealabile şi din contractul de finanţare ce are la baza proiectul depus de către beneficiar, dar care a fost întocmit cu resursele financiare şi umane ale partenerului K. SA, prejudiciul creat reclamantei se compune din următoarele categorii de daune:

pierderea unor fonduri de instruire a personalului care activează pe platforma societăţii, pierderea fondurilor pentru investiţiile în infrastructură şi materiale didactice, pierderi economice datorită lipsei de îmbunătăţirea activităţii de pe platforma societăţii, cuantificate estimativ la € 1,330,000.00;

pierderea fondurilor pentru îmbunătăţirea imaginii societăţii prin fondurile dedicate publicităţii implicării K. în aceste proiecte, cuantificate estimativ la € 350,000.00 (trei sute cincizeci de mii de euro);

cheltuielile efectuate de societate cu demersurile legate de depunerea proiectelor de-a lungul perioadei 2009 - 2011, cuantificate estimativ la € 20,000.00 (douăzeci de mii de euro); daune morale cuantificate estimativ la € 300,000.00 (trei sute de mii de euro)

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004 cu modificările la zi şi ale art. 4 alin. (1)-(4) Instrucţiunea POSDRU nr. 31 din 28.09.2010, iar anexat cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

2. Procedura de soluţionare a cauzei în faţa primei instanţe

La data de 12.01.2012, pârâta A. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat: în principal, anularea cererii de chemare în judecată ca insuficient timbrate; în subsidiar, pentru situaţia în care reclamanta va achita taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, respingerea cererii ca inadmisibilă (prematură), iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La data de 12.01.2012, pârâtul MMFPS - DGAMPOSDRU a formulat cerere de chemare în garanţie, solicitând chemarea în garanţie a Organismului Intermediar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (C.N.D.I.P.T), depunând la dosarul cauzei actul adiţional nr. 3 la contractul de finanţare POSDRU/x/2.3/S/x.

Prin încheierea din data de 17.01.2012, Curtea a respins excepţia de netimbrare ca neîntemeiată şi, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Organismului Intermediar -Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (C.N.D.I.P.T).

La data de 07.03.2012 pârâtul Organismului Intermediar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (C.N.D.I.P.T) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia de conexitate, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, respingerea cererii de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, ataşând înscrisuri.

De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul MMFPS - DGAMPOSDRU a invocat excepţia de inadmisibilitate, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, ataşând înscrisuri.

Prin încheierea din data de 08.05.2012 Curtea a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a L. SA.

La data de 19.06.2012, pârâta L. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, lipsa calităţii procesuale active, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia de inadmisibilitate, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La data de 19.06.2012 L. SA Sibiu a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei.

Prin încheierea din data de 19.09.2012, dispusă în dosarul nr. x/2011 a fost respinsă excepţia de conexitate a dosarului nr. x/2011.

Prin încheierea din data de 13.11.2012, Curtea a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie, în raport de dispoziţiile art. 49 alin. (2) din C. proc. civ., iar prin încheierea din data de 05.12.2012 a respins excepţiile lipsei calităţii de reprezentant, lipsei de interes, lipsei calităţii procesuale active şi prematurităţii, lipsei calităţii procesuale pasive a SC L. SA, fiind admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MMPS - AMPOSDRU, constatându-se lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât, pentru motivele arătate pe larg în considerentele încheierii cu caracter interlocutoriu.

Prin încheierea din data de 29.01.2013 Curtea a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru toate părţile, a respins proba cu interogatoriul pârâţilor A. SRL şi OI - C.N.D.I.P.T şi a prorogat discutarea probei cu expertiză contabilă.

La data de 12.03.2013 părţile au depus la dosarul cauzei înscrisuri, astfel cum au fost încuviinţate prin încheierea din data de 29.01.2013.

La data de 09.04.2013 reclamanta a formulat cerere de înscriere în fals cu privire la înscrisul datat 24.09.2010 intitulat Act adiţional nr. 1 la Acordul de Parteneriat din data de 12.08.2009. Prin încheierea din data de 14.05.2013, Curtea a respins cererea de înscriere în fals ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în considerentele încheierii de la acea dată.

La data de 25.06.2013, părţile au depus la dosarul cauzei înscrisuri, iar la data de 10.09.2013, pârâta A. *SR.L. a depus la dosar un Opis cu înscrisuri de care înţelege să se folosească în cauză.

La data de 24.09.2013 părţile au administrat proba cu înscrisuri, Curtea încuviinţând proba cu expertiză contabilă.

La data de 24.06.2014 expertul desemnat de instanţă a depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză contabilă şi o cerere de suplimentare a onorariului stabilit provizoriu cu suma de 15.000 RON. La data de 11.09.2014 expertul contabil a depus un Raport de expertiză contabilă restructurat, întrucât a primit foarte târziu opiniile experţilor contabili numiţi de părţi.

La data de 19.09.2014 A. SRL a depus obiecţiuni la raportul de expertiză, prin care a solicitat, în principal, anularea Raportului de expertiză şi refacerea acestui raport şi, suplimentar, completarea raportului de expertiză cu luarea în considerare a tuturor documentelor relevante şi formularea răspunsurilor la toate obiectivele cu respectarea prevederilor legale.

La data de 14.10.2014 pârâtul OI - C.N.D.I.P.T a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, solicitând efectuarea unui nou raport de expertiză de către un alt expert.

La data de 21.10.2014 A. SRL a depus la dosarul cauzei înscrisuri, dovada formulării unei plângeri penale împotriva expertului contabil judiciar numit de instanţă. De asemenea şi celelalte părţi au depus Note de şedinţă şi înscrisuri.

Prin Încheierea din data de 28.10.2014, Curtea a respins cererea de anulare a raportului de expertiză şi a încuviinţat obiecţiunile formulate de pârâţii A. SRL şi OI - C.N.D.I.P.T, dispunând ca expertul să răspundă la obiecţiunile formulate şi să completeze raportul de expertiză. La data de 04.02.2015 expertul desemnat a depus Răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi.

Prin Încheierea din data de 10.03.2015, Curtea a încuviinţat cererea de efectuare a unei noi expertize contabile, cu aceleaşi obiective. Noul Raport de expertiză a fost depus la data de 08.05.2015, împreună cu o cerere de suplimentare a onorariului.

La data de 23.06.2015 reclamanta a solicitat în principal anularea acestui al doilea raport de expertiză şi, în subsidiar, completarea raportului de expertiză cu privire la toate obiectivele stabilite prin încheierile de şedinţe. Prin încheierea din data de 30.06.2015, Curtea a respins cererea de anulare şi de completare a raportului de expertiză.

3. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2.692 din 20 octombrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta K. S.A, în contradictoriu cu pârâţii A. SRL, Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (C.N.D.I.P.T), şi L. SA Sibiu şi a obligat reclamanta la plata către pârâta A. SRL a sumei de 18.869,6 RON şi către pârâta L. SA a sumei de 20.000 RON, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că între K. SA şi A. SRL s-a încheiat Acordul de parteneriat înregistrat la societatea reclamantă sub nr. x din 14 august 2009, prin care părţile şi-au exprimat acordul de asociere în vedere implementării Proiectului "Creşterea competitivităţii şi productivităţii organizaţiilor prin calificarea resurselor umane în domeniul «Mecanic reparaţii»"

Prin Contractul de finanţare identificat cu nr. POSDRU/x/2.3/S/x din 21 septembrie 2010, încheiat între A. SRL, şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" (AMPOSDRU), s-a acordat A. SRL, în calitate de Beneficiar, o finanţare nerambursabilă în valoare de 20.050.886 RON pentru proiectul:

"Creşterea competitivităţii şi productivităţii organizaţiilor prin calificarea resurselor umane în domeniul «Mecanic reparaţii»".

La data de 01.10.2010 a fost încheiat Actul adiţional nr. 1 la Acordul de parteneriat (act adiţional înregistrat la K. SA sub nr. x din 1 octombrie 2010), completându-se prevederile acestuia cu valoarea contribuţiei financiare a A. SRL, reprezentând finanţarea nerambursabilă contractată.

După începerea implementării proiectului, A. SRL, în calitate de beneficiar, a depus cerere de prefinanţare în conformitate cu prevederile art. 5 din Contractul de finanţare, urmând ca, după obţinerea prefinanţării, pentru ca sumele obţinute să poată fi repartizate partenerului, conform Acordului de parteneriat, părţile aveau obligaţia de a deschide conturi dedicate pentru primirea tuturor sumelor aferente implementării Proiectului, conturi ce trebuiau să fie utilizate exclusiv în acest scop (art. 5 alin. (9) din Contractul de finanţare şi art. 7.4. din Acordul de parteneriat).

Pârâta A. SRL a depus la dosarul cauzei o corespondenţă bogată, din perioada 10.01.2011 - 16.02.2011, cu reprezentanţii K. SA, cu privire la necesitatea deschiderii acestor conturi, pentru a fi efectuat transferul sumelor obţinute din prefinanţare şi începerea implementării Proiectului, din care rezultă că partenerii Acordului nu au ajuns la această finalitate, K. SA necomunicând aceste conturi, în plus, neexecutând nici celelalte obligaţii contractuale, în sensul punerii la dispoziţie a sălilor şi echipamentelor promise.

Având în vedere iminenta imposibilitate a respectării contractului de finanţare, A. SRL, a solicitat, prin cererea nr. x din 24 martie 2011, având în vedere dispoziţiile din Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 31/2010, art. 4, Centrului Naţional de Dezvoltare a învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT), organism delegat al AMPOSDRU în cadrul Contractului de finanţare, să aprobe schimbarea partenerului, cu L. SA Sibiu, care a acceptat să preia obligaţiile şi responsabilităţile asumate de partenerul iniţial, semnând un nou Acord de parteneriat, angajându-se în plus, faţă de suma asumată iniţial de reclamantă, de la 1.055.331 RON la 4.422.500 RON.

După analiza documentelor depuse odată cu memoriul justificativ, CNDIPT a aprobat schimbarea partenerului şi încheierea unui act adiţional la Contractul de finanţare în care să fie menţionat noul partener, fiind încheiat Actul adiţional nr. 3 din 18 aprilie 2011, a cărui anulare reclamanta o solicită în cauza de faţă.

Potrivit art. 4 din Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 31/2010, AMPOSDRU/OIPOSDRU poate aproba înlocuirea unui partener sau unor parteneri din cadrul unui proiect depus spre finanţare în cadrul POSDRU 2007 - 2013, doar în următoarele condiţii cumulative; există o motivaţie întemeiata pentru înlocuirea partenerului existent; noul partener propus este diferit de partenerii existenţi şi nu se preiau de către partenerii existenţi drepturile şi obligaţiile partenerului înlocuit; toţi ceilalţi parteneri existenţi sunt informaţi şi sunt de acord cu înlocuirea partenerului iniţial; noul partener îndeplineşte toate cerinţele necesare pentru a participa la implementarea Proiectului finanţat.

Din actele depuse, rezultă că pârâta A. SRL a respectat aceste condiţii cumulative, astfel după cum rezultă din cuprinsul art. 1 din Decizia nr. 12 din 02 februarie 2011, din memoriul justificativ şi actele depuse în susţinerea acestuia, OIPOSDRU analizând cererea formulată şi aprobând, cererea de înlocuire justificată de faptul că partenerul se află în a 5 lună de implementare şi nu a demarat niciuna dintre activităţile asumate iniţial, iar din actele de la dosarul cauzei rezultă că organismul intermediar a parcurs procedura de analiză prevăzută art. 4 din Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 31/2010, decizia de înlocuire a partenerului fiind justificată de necesitatea respectării termenelor şi condiţiilor din contractul de finanţare, fiind justificată din acest punct de vedere, în condiţiile în care potrivit art. 14 alin. (1) din Contractul de finanţare, în situaţia în care Beneficiarul nu a început implementarea acestuia în termen de 3 luni de la data de începere a perioadei de implementare, Contractul de finanţare este reziliat de drept.

În calitate de partener în cadrul Acordului de parteneriat, pentru implementarea Proiectului, reclamanta avea o serie de obligaţii, printre care: susţinerea din punct de vedere financiar a Proiectului; colaborarea şi susţinerea derulării Proiectului ducând la îndeplinire toate sarcinile asumate în vederea realizării obiectivelor; organizarea evenimentelor de deschidere şi închidere a Proiectului; colaborarea cu solicitantul în vederea măsurilor de informare şi publicitate legate de proiect; respectarea calendarul de activităţi; asigurarea infrastructurii de desfăşurare a instruirilor teoretice şi practice în cadrul Proiectului etc.

În condiţiile în care, pentru perioada de 5 luni de implementare, societatea reclamantă nu a făcut dovada modului în care şi-a respectat responsabilităţile asumate prin Acordul de parteneriat şi nu a executat nicio obligaţie, în plus necomunicând cu partenerul contractual, în concordanţă cu obligaţiile din contractul de finanţare, instanţa de fond a reţinut că există o culpă a acesteia în respectarea Acordului de parteneriat, unde la art. 3.1., prevede că fiecare dintre parteneri are obligaţia de a a-şi aduce contribuţia la realizarea proiectului şi de a-şi asuma rolul în implementarea acestuia, aşa cum sunt detaliate în art. 6 din Acord.

Prin urmare, încheierea unui nou Acord de parteneriat cu L. SA Sibiu şi a Actului adiţional nr. 03 din 25 martie 2011, este justificată şi în concordanţă cu art. 4 din Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 31/2010, iar demersul A. SRL este justificat având în vedere calitatea sa de beneficiar şi semnatar al Contractului de finanţare şi consecinţele nerespectării termenelor contractuali.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta invocă ca motive de nulitate a actului adiţional, dubla calitate a d-nei B., care a semnat de ambele părţi (atât pentru A. SRL, cât şi pentru K. SA), împrejurare care nu poate conduce la nulitatea actului adiţional care a fost semnat între OIPOSDRU şi A. SRL, eventualul conflict de interese şi demisia din funcţiile deţinute la K. SA al acestei persoane, sau acţiunile sale împotriva societăţii reclamante, nefăcând obiectul cauzei de faţă, reclamanta având la dispoziţie alte căi legale pentru eventuala tragere la răspundere.

Reclamanta a mai invocat neinformarea partenerului contractual, însă aşa cum s-a reţinut, există la dosarul cauzei dovezi în legătură cu corespondenţa iniţiată de A. SRL, pentru demararea proiectului, în contextul în care aceste activităţi trebuiau efectuate într-un anumit termen, iar ca parte în Acordul de parteneriat şi în iniţierea Proiectului, reclamanta avea cunoştinţă de obligaţiile sale contractuale şi de termenele prevăzute în contractul de finanţare, neputând invoca neinformarea de către partenerul din Acord a obligaţiilor sale şi necomunicarea unor documentele oficiale legate de cererile de finanţare şi Acordurile de Parteneriat precum şi Contractul de Finanţare, care s-ar fi aflat în posesia d-nei B., care, în urma demisiei din K. SA din decembrie 2010, a sustras din societate toate documentele legate de aceste proiecte, inclusiv originalele care aparţineau în exclusivitate societăţii K. SA, întrucât în calitatea sa de partener contractual în contractul de finanţare le putea solicit oficial de la OIPOSDRU.

În ceea ce priveşte eventuala situaţie confuză cu privire la calitatea de administrator al beneficiarului A. SRL între dl D., care ar fi semnat în calitate de administrator A. SRL, fără ca acesta să deţină aceasta funcţie şi d-na B., care a declarat prin adresa din 14 februarie 2011 faptul că funcţia de administrator A. SRL este deţinută în continuare de către dânsa, nu poate fi reţinută în sensul nulităţii actului adiţional, în ipoteza în care reclamanta susţine că aceştia s-ar fi folosit de anumite calităţi oficiale pe care nu le deţineau, are la dispoziţie alte căi legale prin care poate să supună atenţiei autorităţilor această împrejurare.

În ceea ce priveşte prejudiciul solicitat, în condiţiile în care instanţa a confirmat legalitatea actului adiţional nr. 3 la Contractul de finanţare, pe cale de consecinţă nu poate reţine condiţiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtelor pentru pierderea finanţării, acest prejudiciu nefiind imputabil pârâtelor, prejudiciu care de altfel nu poate exista, atâta vreme cât reclamanta nu a efectuat nicio activitate în derularea proiectului, nedeschizând nici un cont special şi nu a alocat nicio sumă de bani, deşi potrivit contractului de finanţare şi Acordului de parteneriat avea obligaţia să deschidă un cont analitic distinct pentru a putea accesa fondurile proiectului, astfel după cum a constatat şi expertiza contabilă.

De asemenea, nu poate fi reţinut nici un prejudiciu moral de imagine al societăţii, atâta vreme cât nu s-a constatat o faptă ilicită a pârâtelor care să fi cauzat reclamantei un asemenea prejudiciu.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 2.692 din 20 octombrie 2015, precum şi a încheierilor de şedinţă din data de 05.12.2012, 29.01.2013 şi 14.05.2013, a formulat recurs reclamanta K. SA, solicitând, în principal, casarea hotărârii de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea sentinţei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare, administrarea probatoriilor şi admiterea acţiunii reclamantei astfel cum a fost formulată.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă K. SA a expus următoarele critici de nelegalitate:

4.1. Instanţa de fond a admis în mod nelegal excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei MMPS - AMPOSDRU, prin încheierea de şedinţă din data de 05.12.2012.

Recurenta consideră că instanţa de fond nu a oferit o motivare serioasă în ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei, însăşi pârâta AMPOSDRU - MMPS recunoscând, în motivarea întâmpinării, că este semnatara contractului de finanţare nr. x din 21 septembrie 2010, în calitate de autoritate finanţatoare.

De altfel, această pârâtă a şi depus la dosar toate înscrisurile ce au stat la baza încheierii şi derulării Contractului de Finanţare, iar prin cererea de chemare în garanţie a învederat că a delegat prerogativele privind derularea contractului către CNDIPT - OIPOSDRU.

4.2. Instanţa de fond a îngrădit dreptul la apărare al reclamantei, respingând în mod nejustificat administrarea probei cu interogatoriile pârâtelor şi intervenientei, prin încheierea de şedinţă din data de 29.01.2013.

Recurenta susţine că, prin încheierea recurată, s-au admis doar în parte probele solicitate, fiind respinsă proba cu interogatoriile pârâtelor şi intervenientei, fără nicio motivare, deşi teza probatorie fusese prezentată şi larg argumentată. S-a încălcat, astfel, dreptul reclamantei de a se apăra prin toate mijloacele de probă premise de lege.

4.3. Instanţa de fond a respins cererea reclamantei de înscriere în fals cu o motivare succintă şi fără o referire serioasă la aspectele legale învederate, conform încheierii de şedinţă din data de 14.05.2013.

Acţiunea de contrafacere a înscrisului, sesizată de recurenta-reclamantă, priveşte întocmirea unui alt înscris, cu aceeaşi dată ca şi primul, dar cu conţinut diferit de cel al înscrisului iniţial, şi semnarea acestuia de către o persoană care, la momentul întocmirii (25.03.2011) nu mai avea calitatea necesară să semneze şi să ştampileze înscrisul pentru niciuna din părţi.

Acest înscris, în opinia recurentei, reprezintă o dovadă a modului ilegal în care Autoritatea de Management şi pârâta A. SRL au înţeles să întocmească actele de modificare a Contractului de Finanţare. Verificarea alterării înscrisului era necesară pentru a se putea stabili buna sau reaua credinţă a părţilor.

Instanţa de fond a constatat existenţa unor diferenţe dintre Actul Adiţional nr. 1 la Acordul de Parteneriat ce i-a fost comunicat reclamantei de către A. SRL la data de 12 ianuarie 2010 şi documentul depus de această pârâtă la instanţă ca fiind originalul înscrisului, dar a considerat, incorect, ca falsificarea nu este relevantă.

4.4. Sentinţa recurată este nelegală, deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină în respingerea tuturor argumentelor invocate de reclamantă, atât ca temei de fapt, cât şi ca temei de drept, iar puţinele motive reţinute de instanţă sunt motive contradictorii şi textele invocate nu sunt aplicabile în speţă.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a încălcat obligaţia ce-i revenea, potrivit contractului de finanţare, privind deschiderea contului pentru primirea prefinanţării, conform art. 5 pct. 9, şi nici nu a asigurat cofinanţarea. Această susţinere este contestată de recurenta-reclamantă, deoarece a dovedit că nedeschiderea contului de prefinanţare nu îi este imputabilă.

Recurenta-reclamantă consideră că dispoziţiile art. 5 alin. (9) din Contractul de finanţare nu sunt aplicabile în speţă şi nu pot produce efecte, neputând fi reţinute ca o încălcare a obligaţiilor de către K. SA. Acest Contract nu a fost semnat decât de intimata A. şi de AMPOSDRU, nefiind semnat şi de recurenta K. SA şi nimeni nu poate fi subiect de drepturi şi obligaţii decât dacă este parte a unui contract. Obligaţiile recurentei-reclamante sunt stabilite prin Acordul de Parteneriat şi Actul Adiţional nr. 1 la acest Acord, ce constituie anexe la Contractul de Finanţare.

De asemenea, din verificarea conţinutului Contractului de Finanţare nu rezultă nicio prevedere care să stipuleze drepturi şi obligaţii ale Partenerului privind eventualul procent în care să i se acorde prefinanţarea.

Faţă de aceste aspecte, recurenta apreciază că motivul reţinut de instanţa de fond duce către o recunoaştere nelegală a calităţii sale de parte în Contractul de Finanţare.

O altă critică adusă hotărârii de fond se referă la reţinerea instanţei în sensul că nu era necesară nici consultarea Partenerului şi nici prezentarea poziţiei acestuia autorităţii finanţatoare privind înlocuirea sa cu un alt partener.

În fapt, arată recurenta-reclamantă, aceasta consultare era necesară, conform art. 5.1 lit. c) din Acordul de parteneriat, potrivit căruia modificările importante ale proiectului trebuiau să fie convenite cu Partenerul anterior solicitării aprobării OIPOSDRU.

Întrucât Partenerul este subiect de drepturi şi obligaţii în cadrul Contractului de Finanţare, eliminarea sa se poate dispune doar pentru motive întemeiate şi anume beneficiarul face dovada clară, cu documente justificative scrise şi suficiente, că menţinerea partenerului blochează sau creează dificultăţi majore în derularea în bune condiţii a proiectului.

4.5. Hotărârea pronunţată este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în speţă a dispoziţiilor imperative ale art. 4 din Instrucţiunea 31 emisă de AMPOSDRU.

Instanţa de judecată reţine în mod greşit faptul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Instrucţiunea 31, noţiunea de "motivaţie" reprezintă doar conţinutul memoriului justificativ, nefiind necesară probarea în niciun fel a temeiniciei şi realităţii afirmaţiilor din acest memoriu.

Instanţa reţine, de asemeni în mod greşit, că interesul ocrotit de dispoziţiile art. 4 din Instrucţiunea 31 este doar interesul public al derulării contractului de finanţare fără modificarea acestuia, şi nu ocrotirea interesului legitim al Partenerilor, ceea ce duce la lipsa condiţiei premise pentru anularea actului.

Recurenta-reclamantă consideră că a dovedit, prin probele administrate în cauză, că încheierea Actului Adiţional nr. 3 la Contractul de Finanţare nr. x/2.3/S/x, prin care K. SA a fost eliminate din parteneriatul cu A. SRL, a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Instrucţiunea POSDRU nr. 31 din 28 septembrie 2010, iar motivele invocate de A. SRL în memoriul justificativ erau subiective, false şi tendenţioase.

Instanţa de fond, în analiza existenţei unei motivaţii întemeiate pentru înlocuirea partenerului, trebuia să verifice nu doar simpla existenţă a unui memoriu justificativ declarativ, ci să analizeze ansamblul dovezilor administrate în cauză cu privire la realitatea afirmaţiilor din memoriu.

Din Fişa de Însoţire a Actului Adiţional nr. 3 rezultă faptul că singurele verificări făcute de autoritatea finanţatoare au fost cu privire la existenţa memoriului justificativ, a Acordului de Parteneriat şi a Actului Adiţional nr. 1 la acest Acord, fără cercetarea realităţii afirmaţiilor din cuprinsul memoriului.

Recurenta-reclamantă expune, în cadrul motivelor de recurs, situaţia faptică ce a dus la depunerea celor şase cereri de finanţare în care intimata A. SRL a figurat în calitate de Beneficiar, iar K. SA în calitate de Partener. Aceste cereri s-au fundamentat, afirmă recurenta, în principal pe capacităţile financiare, profesionale şi organizatorice ale recurentei-reclamante.

Contractul de Finanţare nr. x, ce face obiectul litigiului, face parte din cererile de finanţare aprobate de AMPOSDRU, urmate de semnarea Acordului de Parteneriat între recurenta K. şi intimata A. SRL şi de Actul adiţional nr. 1 din septembrie 2010.

Recurenta arată că la toate Acordurile de Parteneriat, aferente tuturor contractelor de finanţare, s-au încheiat Acte Adiţionale numerotate cu nr. 1, iar unul din aceste acte a fost falsificat de către A. SRL/E./D., cu complicitatea CNDIPT. Aceste fapte fac obiectul unor cercetări penale, dispuse de instanţa de judecată - Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2011, la sesizarea recurentei privind înscrierea în fals.

Potrivit Acordurilor de Parteneriat, toată cofinanţarea proiectelor în valoare de 5% era asigurată doar de Partenerul K. SA, actele adiţionale modificând articolele referitoare la costurile suportate de parteneri.

Toate aceste acte au fost semnate pentru ambele părţi de aceeaşi persoană, doamna B., fiind ulterior sustrase de aceasta din arhiva K. S.A, o data cu înaintarea demisiei în luna decembrie 2010. O parte din aceste acte au fost restituite de A. SRL în lunile ianuarie şi februarie 2011, după numeroase solicitări ale recurentei-reclamante, o altă parte fiind transmise după excluderea K. SA din proiect.

Recurenta-reclamantă arată că între societăţile K. SA şi A. SRL au existat relaţii comerciale în perioada 2008 - 2010, activităţile celor două firme fiind gestionate de aceeaşi persoană, respectiv E., inclusiv prin interpunerea unei alte firme gestionate tot de această persoană, societatea M.

Implicarea G. în activitatea ambelor societăţi rezultă şi din corespondenţa e-mail depusă la dosarul cauzei. În unele cazuri, informările întocmite de E. pentru K. SA sunt incorecte şi chiar false, având scopul de a manipula şi dezinforma, astfel încât recurenta-reclamantă a solicitat să fie informată în mod oficial, de către A. SRL, asupra demersurilor operaţionale întreprinse în cadrul proiectului. Societatea A. SRL nu a răspuns acestor solicitări, procedând, în schimb, la eliminarea K. SA din proiect.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că singura adresă oficială primită de K. SA din partea A. SRL (adresa), a fost făcută în data de 10.01.2011, prin care solicita deschiderea contului bancar. Acest aspect este susţinut de cronologia evenimentelor oficiale şi legale, relevante în perioada 27.10.2010 - 02.02.2011, înfăţişată de recurenta-reclamantă. Cu excepţia adresei din 10 ianuarie 2011, restul documentelor transmise nu sunt documente legale şi nu produc efecte juridice, recurenta-reclamantă arătând că, în perioada indicată, a transmis, la rândul său, trei adrese oficiale prin care solicita lămurirea detaliilor legate de proiect, confirmând şi dispoziţia de a continua proiectul în calitate de Partener.

Recurenta-reclamantă menţionează că, din corespondenţa A. SRL transmisă către K. SA până la data eliminării K. SA din proiect, A. SRL nu a solicitat nici măcar o lămurire asupra demersurilor întreprinse de K. în cadrul proiectului. Având în vedere că, prin memoriul justificativ de înlocuire a Partenerului, intimata A. SRL a invocat şi motivul nederulării vreunei activităţi de implementarea a proiectului de către K. SA în primele 5 luni, acest motiv este neîntemeiat, întrucât intimata nu a solicitat nicio informaţie în acest sens de la K. SA

Deşi în memoriul justificativ, intimata A. SRL menţionează că K. SA nu a comunicat echipei manageriale starea activităţilor, recurenta arată că nici nu cunoştea componenţa echipei manageriale, deoarece aceasta a fost modificată, în mod unilateral şi ilegal, de către A. SRL, contrar Acordului de Parteneriat. La data de 16.02.2011, după emiterea deciziei de eliminare a recurentei din proiect, intimate a transmis "Lista echipei de management şi a experţilor pe termen lung iniţială", dar datele erau irelevante, întrucât intimata modificase deja componenţa echipei de management.

Recurenta-reclamantă prezintă detaliat comportamentul fostului său reprezentant, E., care avea, totodată, calitatea de administrator şi asociat unic al intimatei A. SRL, arătând şi înscrisurile pe care îşi bazează afirmaţiile, apreciind că acţiunile acestui dublu reprezentant au fost întreprinse în contra intereselor K. SA, aceasta manipulând resursele şi încrederea puse la dispoziţie de K. SA

În perioada în care E. a activat în cadrul K. SA, în calitate de director executiv, aceasta a păstrat în secret toată documentaţia referitoare la proiectele derulate, motivând nevoia menţinerii confidenţialităţii. În perioada 2009 - 2010, aceasta a transmis unele date legate de proiect prin corespondenţa electronică, pentru a simula o colaborare normală, dar ulterior s-a dovedit că parte din aceste date nu erau de actualitate sau fuseseră falsificate, şi, în niciun caz, nu erau informări oficiale din partea A. SRL către K. SA, conform obligaţiilor asumate prin Acordul de Parteneriat.

Recurenta-reclamantă a constatat că, în perioada octombrie 2010 - aprilie 2011, semnatarii documentelor emise de A. SRL nu aveau calitatea cerută de lege, astfel cum rezultă din documentele publicate în Monitorul Oficial. Coroborând aceste documente cu înscrisurile întocmite de intimata A. şi semnate de E. şi D. în perioada decembrie 2010 - februarie 2011, rezultă că semnarea s-a făcut de către persoane ce nu deţineau sau nu mai deţineau calitatea de administrator al A. SRL

În acest context, apare justificată solicitarea recurentei-reclamante, adresată intimatei A. SRL, de a lămuri calitatea semnatarilor documentelor indicate anterior, pentru a se putea trece la implementarea corectă a proiectelor. Nevoia de clarificare rezultă din următoarele elemente dovedite de reclamantă: (i) informarea incorectă a Partenerului pe parcursul timpului, declaraţiile mincinoase şi manipulative; (ii) sustragerea de documente care erau proprietatea K. SA şi falsificarea unor acte oficiale; (iii) încălcarea drepturilor Partenerului de a fi informat şi de a participa la proiect, în conformitate cu prevederile Acordului de Parteneriat; (iv) lipsa de transparenţă şi refuzul de a răspunde în mod oficial până şi la cele mai simple solicitări.

În concluzie, recurenta-reclamantă consideră că, la data de 18.04.2011, OIPOSDRU şi intimata-pârâta A. SRL au încheiat în mod ilegal Actul Adiţional nr. 3 la Contractul de Finanţare, prin care s-a dispus schimbarea Partenerului, fără realizarea verificărilor necesare şi fără ca măcar acesta să fie notificat pentru a-şi motiva poziţia potrivit art. 4 din Instrucţiunea nr. 31.

Din coroborarea acestor argumente, în opinia recurentei rezultă, fără tăgadă, că interesul ocrotit de către dispoziţiile imperative ale art. 4 din Instrucţiunea nr. 31 nu este unul public, ci este interesul legitim al Partenerilor care, în virtutea Acordului de Parteneriat, trebuie să-şi respecte obligaţiile asumate prin acest act, neputând fi înlăturaţi abuziv. Opinia contrară a instanţei de fond nu este conformă art. 1 şi art. 5 din Legea nr. 554/2004.

4.6. Sentinţa este nelegală în ceea ce priveşte respingerea cererii reclamantei de reparare a pagubei suferite prin fapta culpabilă a pârâtelor.

Recurenta-reclamantă afirmă că, prin pierderea finanţării care i s-ar fi cuvenit în calitate de partener, reclamantei i s-a produs o vătămare gravă a intereselor legitime, prejudiciul fiind cert, actual şi previzibil.

Recurenta a solicitat, în cadrul obiectivelor expertizei dispuse în cauză, ca expertul să stabilească şi contravaloarea categoriilor de daune suportate de K. SA, daune care nu includ cheltuieli efectuate de recurentă aferente derulării efective a proiectului, dat fiind că aceste cheltuieli nu au fost făcute. Temeiul pretenţiilor sale a avut în vedere doar pagubele pricinuite de activitatea ilegală, desfăşurată cu vinovăţie de către cele două pârâte, guvernată de principiile răspunderii civile delictuale.

Răspunsurile la obiectivele stabilite de instanţa de judecată, astfel cum au fost solicitate de părţi (inclusiv de recurentă), cuprinse în Raportul de expertiză întocmit de expertul H., nu au fost considerate suficiente de către instanţa de fond, care a dispus efectuarea unei noi expertize.

Cel de-al doilea expert numit în cauză nu a răspuns decât la obiectivele solicitate de intimata A. SRL Din conţinutul raportului întocmit de expert I. rezultă că acesta este identic cu opinia exprimată de expertul parte al A. SRL, concluzia exprimată cu privire la existenţa prejudiciului, respectiv aceea că nu există avantaje economice dintr-o finanţare nerambursabilă, fiind una străină de obiectivele solicitate de recurentă.

Astfel cum rezultă şi din punctul de vedere al expertului parte al K. SA, expertul desemnat de instanţă nu a dat niciun răspuns privitor la obiectivele nr. 3, 4 şi 5 din lista depusă de recurenta-reclamantă, aceasta din urmă considerând că expertul nici nu a analizat înscrisurile depuse la dosar.

În aceste condiţii, recurenta-reclamantă solicită omologarea primului raport de expertiză administrat în cauză, cu privire la cuantumul prejudiciilor calculate de expert J.

Vătămarea (prejudiciul) suferită de reclamantă se referă la neparticiparea salariaţilor săi şi cei ai societăţilor asociate la cursurile de calificare profesională. Cuantumul acestei vătămări este dat de beneficiile economice ce puteau fi obţinute ca urmare a pregătirii profesionale a personalului, concretizate în creşterea productivităţii muncii şi, implicit, a volumului de activitate şi a calităţii acesteia, precum şi de avantajele ce ar fi rezultat din prestigiul - publicitatea - de care K. SA ar fi beneficiat prin derularea acestui proiect.

Recurenta-reclamantă susţine că încălcarea dispoziţiilor legale imperative de către pârâte s-a făcut cu vinovăţie, în cazul CNDIPT îmbrăcând forma intenţiei indirecte, iar în cazul A. SRL forma vinovăţiei indirecte.

Astfel, în cazul CNDIPT, înlocuirea Partenerului a fost aprobată fără o verificare prealabilă a îndeplinirii condiţiilor cumulative prevăzute de art. 4 din Instrucţiunea 31.

În ce priveşte cazul intimatei A. SRL, comportamentul doamnei E. şi a domnului D., ambii în calitate de administrator şi reprezentanţi legali ai intimatei, este un comportament ilicit, prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase în privinţa K. S.A, aceştia neezitând să falsifice înscrisul intitulat Act Adiţional la Acordul de Parteneriat.

Totodată, recurenta-reclamantă apreciază că este dovedită şi existenţa legăturii de cauzalitate între actul ilegal şi prejudiciul suferit, singura modalitate de reparare fiind aceea a anulării actului administrative ilegal şi revenirea la situaţia anterioară.

Recurenta-reclamantă K. SA afirmă că în sarcina sa nu poate fi reţinută nicio atitudine culpabilă, nu a refuzat niciodată să.şi îndeplinească obligaţiile asumate prin Acordul de Parteneriat, fiind, în fapt, singura entitate care a pus la dispoziţie atât fondurile necesare întocmirii Proiectului, cât şi personalul uman implicat în realizarea acestui Proiect.

5. Apărările formulate în cauză şi procedura de soluţionare a recursului.

La dosarul cauzei au fost depuse întâmpinări de către intimatele-pârâte Organismul Intermediar Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, A. SRL .

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 februarie 2017, Înalta Curte, constatând că recursul ce face obiectul prezentei cauze este declarat şi împotriva încheierii din data de 05 decembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", a dispus citarea în cauză, în calitate de intimat-pârât a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" şi a succesorului său în drepturi, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală AM POSDRU, prin Ministerul Finanţelor Publice.

La data de 30 martie 2017, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (fost Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale) a depus la dosar un punct de vedere la recursul formulat de recurenta-reclamantă K. SA, solicitând a fi respins ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte acest minister. Totodată, s-a învederat instanţei de judecată că atribuţiile Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice în referire la Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" au fost preluate de Ministerul Fondurilor Europene, conform O.U.G. nr. 9/2014. Ulterior, prin O.U.G. nr. 1/2017 s-a înfiinţat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice Şi Fondurilor Europene, care a preluat atribuţiile şi calitatea procesuală a Ministerului Fondurilor Europene.

Prin încheierea de şedinţă de la data de 05 aprilie 2017, Înalta Curte constată că, în contextul succesiunii prevederilor legale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - D.G.P.O.S.D.R.U. nu este parte în prezenta cauză, calitatea sa fiind preluată de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin Ministerul Finanţelor Publice.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă K. SA este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

1. A. Recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 05.12.2012

Potrivit prevederilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere textul articolului 299 alin. (1) C. proc. civ., "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii".

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.12.2012, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MMPS - AMPOSDRU, constatând lipsa de calitate a acestei autorităţi publice în litigiul pendinte, motivat de faptul că actul administrativ contestat în cauză, respectiv actul adiţional nr. 3, a fost semnat, din partea autorităţii de management, de către Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional.

În privinţa nemotivării acestei soluţii, pretinse de către recurenta K. SA, observă Înalta Curte, din considerentele încheierii de şedinţă atacate, că prima instanţă a motivat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei MMPS - AMPOSDRU, arătând că îşi justifică în cauză calitatea procesuală pasivă doar instituţia publică semnatară a actului administrativ contestat.

Se reţine, în calea controlului judiciar, că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea în tot a actului adiţional nr. 3 la contractul de finanţare POSDRU nr. x/2.3/S/x din data de 21.09.2010, încheiat pentru axa prioritară 2 "Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii", domeniul major de intervenţie 2.3 "Acces şi participare la Formarea Profesională Continuă", pentru care programul este implementat de către Centru Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT), semnatarul actului adiţional nr. 3, contestat în litigiul de faţă.

În raport de obiectul cauzei, Înalta Curte reţine că în mod corect s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a autorităţii de management MMPS - AMPOSDRU, dat fiind rolul CNDIPT, acela de organism de implementare a programului finanţat prin semnarea contractului nr. x/2.3/S/x din data de 21.09.2010, recursul reclamantei K. SA fiind nefondat în privinţa criticilor aduse soluţiei cuprinse în încheierea de şedinţă din 15.12.2012.

1. B. Recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 29.01.2013

Critica recurentei-reclamante K. SA a vizat soluţia primei instanţe de respingere a cererii sale de a administra proba cu interogatoriul luat intimatei-pârâte Societatea A. SRL, pentru lămurirea aspectelor privind circumstanţele detaliate în conţinutul notei de probatorii depuse de partea interesată.

A considerat recurenta-reclamantă că, procedând astfel, prima instanţă i-a încălcat dreptul său de a se apăra prin toate mijloacele puse la dispoziţie prin lege.

Înalta Curte, verificând aceste susţineri, reţine că ansamblul probator pe care partea litigantă a înţeles să-l administreze în dovedirea susţinerilor sale în fapt cuprinse în actul de sesizare a instanţei a fost cenzurat de către judecătorul cauzei în raport de pertinenţa, concludenţa şi utilitatea fiecărei probe.

În raport de teza probatorie invocată de către reclamanta K. SA, în mod corect a reţinut judecătorul primei instanţe că faptele pe care această parte doreşte să le dovedească nu reprezintă fapte personale ale reprezentantului legal al societăţii A. SRL, iar aspectele urmărite prin interogatoriul pârâţilor pot fi dovedite cu înscrisuri, proba fiind considerată, aşadar, cu deplin temei, ca fiind neutilă cauzei.

1. C. Recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 14.05.2013

Recurenta-pârâtă K. SA a criticat soluţia primei instanţe de respingere a cererii sale de înscriere în fals cu privire la înscrisul intitulat "Act adiţional la Acordul de Parteneriat din data de 12.08.2009", datat 24.09.2010, susţinând că motivarea succintă şi fără nicio referire la aspectele legale învederate a lipsit-o de posibilitatea de a dovedi reaua-credinţă a părţilor, în condiţiile în care persoana care a întocmit acest înscris nu mai avea calitatea de a-l semna şi ştampila pentru niciuna dintre părţile implicate.

Înalta Curte reţine că judecătorul fondului, având a se pronunţa pe cererea reclamantei de înscriere în fals, a respins această solicitare motivat, arătând că, în raport de dispoziţiile art. 180, 183 şi 184 C. pro. civ., nu se impune cercetarea falsului pretins de către Societatea K. SA

Deosebirile reţinute între actul adiţional nr. 1 depus de recurenta-reclamantă K. SA şi cel depus la dosar de către Societatea A. SRL relevă un conţinut diferit al respectivelor înscrisuri, fără însă a se observa vreo alterare a elementelor olografe care ar putea ridica suspiciunea vreunui fals în semnarea acestor acte.

De altfel, teza probatorie propusă de recurenta-reclamantă în faţa primei instanţe nu relevă pertinenţa şi utilitatea probei în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, modificările inserate în actul adiţional nr. 1 din 24 septembrie 2010 prezentat de recurenta-reclamantă Societatea K. SA nefiind relevante sub aspectul verificării cauzelor de nelegalitate ale actului contestat în litigiul pendinte, respectiv actul adiţional nr. 3 la Contractul de finanţare POSDRU x/2.3/S/x din 21.09.2010.

Singurul aspect care a fost modificat prin actul adiţional nr. 1 din 24 septembrie 2010 a fost cel referitor la contribuţia suportată de partenerul A. SRL, dată fiind eroarea strecurată în acordul de parteneriat încheiat sub nr. 24 din 12 august 2009, în care se trecuse iniţial contribuţia de 0 RON pentru această societate, urmând ca, prin actul adiţional, să fie menţionată contribuţia de 20.050.886,00 RON.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte confirmă caracterul legal al soluţiei adoptate de prima instanţă, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de înscriere în fals în raport de conţinutul diferit al actului adiţional nr. 1 din 24 septembrie 2010, fapt pentru care va reţine că este nefondat recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 14.05.2013.

1. D. Recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.692 din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, examinat în raport de prevederile art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă şi-a structurat criticile din calea de atac grupând argumentele comune care vizează aspecte diferite de nelegalitate a sentinţei recurate, urmând ca instanţa de control judiciar să analizeze, în consecinţă, aceste critici.

Sub un prim aspect, a susţinut recurenta-reclamantă că este nelegală sentinţa atacată, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină în respingerea tuturor argumentelor invocate atât ca temei de fapt, cât şi ca temei de drept, iar puţinele motive sunt contradictorii, textele reţinute nefiind aplicabile în speţă.

Din perspectiva acestor critici, parţial subsumate motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

În privinţa existenţei unor motive contradictorii, acestea nu au fost relevate de recurenta-reclamantă sub aspectul unor contradicţii în raţionamentul judecătorului fondului, ci în raport de susţinerile în fapt şi în drept ale reclamantei Societatea K. SA, care a afirmat că, potrivit contractului de finanţare nr. x/2010, nu există prevederi care să stipuleze drepturi şi obligaţii ale Partenerului privind eventualul procent în care i se acordă prefinanţare.

Înalta Curte reţine că, potrivit acordului de parteneriat încheiat între recurenta-reclamantă şi intimata-pârâtă Societatea A. SRL, partenerul K. SA avea obligaţia de a deschide un cont bancar în vederea virării banilor, iar potrivit articolului 2.2 din acordul încheiat între părţi, înregistrat sub nr. x din 12 august 2009/4646 din 14 august 2009, "prevederile cererii de finanţare inclusiv anexele acesteia sunt direct aplicabile prezentului acord de parteneriat". Totodată, se prevede, la art. 5.1 lit. d), "că sunt eligibile costurile angajate de parteneri în acelaşi fel ca şi costurile angajate de către beneficiarul finanţării nerambursabile (partenerul principal corespunzător rolurilor avute în proiect)".

Semnând acordul de parteneriat încheiat cu Societatea A. SRL, recurenta-reclamantă şi-a asumat toate drepturile şi obligaţiile înscrise în acest contract, fapt ce determină opozabilitatea clauzelor din contractul de finanţare şi asupra acestui partener, prin trimiterile pe care acordul semnat de această entitate juridică le-a făcut la prevederile contractului principal, cel de finanţare nerambursabilă POSDRU/x/2.3/S/59389 din 21 septembrie 2010.

În atare condiţii, sunt neîntemeiate susţinerile recurentei-pârâte referitoare la inaplicabilitatea clauzelor contractului de finanţare către partenerul K. SA, acesta fiind ţinut să respecte întocmai atât acordul de parteneriat încheiat cu Societatea A. SRL, cât şi prevederile contractului de finanţare la care fac trimitere clauzele agreate prin înţelegerea părţilor materializată prin acord.

O altă critică a recurentei-pârâte K. SA a fost aceea a nerespectării, de către partenerul său contractual, a prevederilor art. 5.1 lit. c) din acordul încheiat între aceste entităţi juridice, aspect pe care instanţa de fond l-a apreciat a fi nerelevant, considerând însă, în mod greşit, în opinia sa, că au fost respectate prevederile art. 4 din Instrucţiunea nr. 31/2010 emisă de AMPOSDRU, în vederea înlocuirii partenerului contractual prin actul adiţional nr. 3 din 18 aprilie 2011.

Art. 4 din Instrucţiunea nr. 31/2010 emisă de AMPOSDRU stabileşte condiţiile în care autoritatea de management poate aproba înlocuirea unui partener în derularea proiectului, una dintre cerinţe fiind aceea a existenţei unei motivaţii întemeiate pentru a se dispune această înlocuire, fiind exemplificate, în cuprinsul textului menţionat, câteva situaţii ce pot reprezenta motive întemeiate ale solicitării de schimbare a partenerului iniţial cu un altul, pentru derularea în bune condiţii a proiectului pentru care s-a semnat contractul de finanţare nerambursabilă în cadrul programului POSDRU 2007 - 2013.

Deşi recurenta-reclamantă, prin ample alegaţii cuprinse în cererea de recurs, susţine ideea nerespectării cerinţelor instituite prin art. 4 din Instrucţiunea nr. 31/2010 a AMPOSDRU, niciunul dintre argumentele K. SA nu combat constatările partenerului sau, Societatea A. SRL, cuprinse în memoriul justificativ pe care acesta l-a depus la autoritatea de implementare a proiectului, în vederea înlocuirii partenerului iniţial cu un altul, pentru nerespectarea, de către acesta, a clauzelor agreate prin acordul de parteneriat nr. x din 12 august 2009/4646 din 14 august 2009.

Aspectele evidenţiate în memoriul justificativ privind modificarea contractului de finanţare pentru proiectul "Creşterea competitivităţii şi productivităţii organizaţiilor prin calificarea resurselor umane în domeniul "mecanic reparaţii", ID x" au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, fiind suficientă, conform metodologiei de înlocuire a unui partener contractual, stabilită prin Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 31/2010, existenţa acelui memoriu justificativ ale cărui concluzii nu au fost răsturnate printr-o dovadă contrară ce incumba partenerului înlocuit, deşi acesta a solicitat anularea, pentru acest motiv, a actului adiţional prin care s-a procedat la înlocuirea sa.

Situaţia conflictuală descrisă de recurenta-reclamantă în cererea sa de declarare a căii de atac nu poate conduce la reţinerea încălcării unor prevederi legale sau contractuale ale pârâţilor chemaţi în judecată, fiecare dintre părţile semnatare ale actului adiţional nr. 3 din 18 aprilie 2011 acţionând în respectarea legii, demersurile întreprinse având ca scop derularea în bune condiţii a proiectului pentru care s-a semnat contractul de finanţare nr. x/2.3/S/59389 din 21 septembrie 2010 în cadrul programului POSDRU 2007 - 2013.

De altfel, prima instanţă a reţinut în mod corect că, în calitate de semnatară a acordului de parteneriat încheiat cu Societatea A. SRL, Societatea K. SA avea cunoştinţă de obligaţiile pe care le avea de îndeplinit în cadrul proiectului, neputând fi invocată o conduită diligentă a sa prin solicitarea de a fi informată doar prin corespondenţa purtată cu partenerul său contractual, culpa sa în executarea îndatoririlor rezultate din acordul semnat datorându-se, în atare condiţii, pasivităţii în care a înţeles recurenta-reclamantă să se situeze, fapt ce a condus la înlocuirea sa din cadrul proiectului acceptat spre finanţare nerambursabilă prin contractul nr. x/2.3/S/59389 din 21 septembrie 2010 din cadrul programului POSDRU 2007 - 2013.

În calitatea sa de partener contractual, recurenta-reclamantă K. SA era îndreptăţită să obţină clarificări asupra stadiului de derulare a proiectului prin solicitarea de informaţii chiar de la organismul de implementare a programului, aspect care nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Alegaţiile recurentei-pârâte cu privire la calitatea de reprezentant legal a numitei E. pentru ambii parteneri contractuali, K. SA şi A. SRL, modificările survenite asupra acestei calităţi şi aspectele de natură penală antamate în derularea relaţiilor economice ale celor două entităţi juridice nu pot fi cenzurate de către instanţa de contencios administrativ, chemată a se pronunţa asupra legalităţii actului adiţional nr. 3/2011, prin raportare la obligaţiile contractuale care incumbau fiecărei părţi şi a căror nerespectare de către recurenta-reclamantă a condus la înlocuirea sa din cadrul proiectului derulat cu finanţare nerambursabilă.

În referire la soluţia pronunţată de prima instanţă asupra petitului prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata prejudiciului cauzat prin încheierea abuzivă a actului adiţional nr. 3/2011, reţine instanţa de control judiciar că, fiind confirmată soluţia pronunţată de judecătorul fondului asupra legalităţii actului adiţional contestat, în mod logic se impune a fi respinse ca neîntemeiate criticile subsumate acestei cereri, caracterul legal al actului făcând de prisos analiza oricărei condiţii cu privire la prejudiciul pretins de Societatea K. SA, rezultat din înlocuirea sa în cadrul proiectului, prin semnarea actului adiţional nr. 3/2011 la contractul de finanţare nr. x/2.3/S/59389 din 21 septembrie 2010.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta K. SA împotriva încheierilor de şedinţă din 5 decembrie 2012, 29 ianuarie 2013 şi 14 mai 2013 şi împotriva Sentinţei civile nr. 2.692 din 20 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, iar potrivit prevederilor art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă A. SRL a sumei de 9.375 RON, reprezentând cheltuieli de judecată dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (onorariul cuvenit apărătorului ales, achitat prin ordin de plata depus la dosarul de recurs).

Cererea formulată de intimata-pârâtă L. SA, de acordare a cheltuielilor de judecată în faza procesuală a recursului, va fi respinsă ca nefondată, întrucât partea interesată nu a făcut dovada suportării efective a cheltuielilor pretinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta K. SA împotriva încheierilor de şedinţă din 5 decembrie 2012, 29 ianuarie 2013 şi 14 mai 2013 şi împotriva Sentinţei civile nr. 2.692 din 20 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă K. SA la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă A. SRL, în sumă de 9.375 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului ales al acesteia.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-pârâtă L. SA, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED