Revision inadmissible for failure to rule on non-retroactivity of rural funding recovery

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 3.03.2017, SC A. SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3.454 din 8 decembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, fiind invocat motivul prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Revizuenta a precizat că motivul de revizuire îl constituie faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra excepţiei neretroactivităţii art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015.

Revizuenta a susţinut că a invocat în faţa instanţei de recurs excepţia neretroactivităţii legii civile în ceea ce priveşte aplicarea în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi, în consecinţă, constatarea nelegalităţii procesului-verbal emis de intimata-pârâtă ca urmare a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale, aspect asupra căruia instanţa de recurs trebuia să se pronunţe.

Hotărârea atacată cu revizuire

Prin Decizia nr. 3.454 din 8 decembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 5 din 8 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a respins acţiunea formulată de societatea reclamantă, ca nefondată, reţinând, în esenţă, că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 23.01.2013, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 163.270,07 RON, întrucât beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanţare pentru investiţia "Ferma pentru cultivarea ciupercilor, specia agaricus, localitatea Lumina", prin nerespectarea art. 1, 3 şi 14 din contractul cadru şi a criteriilor de eligibilitate înscrise în cererea de finanţare.

Contestaţia îndreptată în procedura administrativ jurisdicţională împotriva acestui proces-verbal de control a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 10.783 din 10 aprilie 2013 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, fiind menţinute concluziile constatării iniţiale, reţinându-se, în esenţă, că beneficiarul SC A. SRL a modificat substanţial proiectul în perioada de valabilitate a contractului, prin încetarea investiţiei prevăzute în cererea de finanţare.

A mai reţinut că, dată fiind încetarea investiţiei de către societatea beneficiară, în lipsa dovedirii unei situaţii excepţionale care să determine această încetare, echipa de control din cadrul APDRP a reţinut corect că proiectul şi-a pierdut caracterul eligibil, fapt pentru care au devenit aplicabile dispoziţiile contractuale privind recuperarea sprijinului acordat pentru nefolosirea obiectivelor finanţate conform scopului destinat.

În ceea ce priveşte nerespectarea termenului de 90 de zile pentru emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, termen cuprins în dispoziţiile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa de primă jurisdicţie a reţinut caracterul de recomandare al acestui termen, nefiind reglementată nicio sancţiune în ipoteza depăşirii sale.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut caracterul legal şi temeinic al actelor administrative atacate, cât şi al măsurii administrative de reziliere a contractului de finanţare.

În recursul formulat, societatea reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi clauzele Contractului de finanţare nr. x din 02.05.2006.

Totodată, s-a susţinut că instanţa de fond nu a înţeles să analizeze situaţia excepţională în care s-a aflat societatea, ca pe un caz distinct de forţă majoră, ci a confundat noţiunea de "situaţie excepţională" cu noţiunea de "forţă majoră".

Instanţa de recurs, analizând motivele invocate a respins, ca nefondat, recursul formulat, reţinând următoarele:

Conform Anexei B1 - Prognoza veniturilor şi evoluţia capacităţii de producţie - varianta cu proiect, prezentată la cererea de finanţare au fost menţionate următoarele niveluri ale vânzărilor valorice previzionate din valorificarea produselor, astfel: Anul 1: 364.000 RON, Anul 2: 54.000 RON, Anul 3: 364.000 RON, Anul 4: 364.000 RON, Anul 5: 364.000 RON.

Conform Anexei B8 - Indicatori financiari parte integrantă a cererii de finanţare, nivelul profitului net pentru fiecare an previzionat după implementarea proiectului a fost stabilit pe următoarele niveluri valorice: Anul 1: 139.446,00 RON, Anul 2: 126.306,00 RON, Anul 3: 126.306,00 Anul 4: 126.306,00 RON, Anul 5: 126.306,00 RON.

Conform Anexei B8 - Indicatori financiari, parte integrantă a cererii de finanţare s-a evidenţiat că Rata rentabilităţii capitalului investit (rRc) - trebuie să fie minim 5%, cu următoarele raportări: Anul 1: 43%, Anul 2: 39%, Anul 3: 39 %, Anul 4: 39 %, Anul 5: 39 %.

Contractul cadru nr. x din 02 mai 2006 a avut o valoare eligibilă totală de 326.861,00 RON, din care finanţarea nerambursabilă de 50%, reprezentând 163.430,00 RON, perioada de realizare a proiectului iniţială fiind de 6 luni, iar conform Actului Adiţional nr. x din 11 octombrie 2007 a fost prelungită până la 15.01.2008.

Investiţia realizată prin Programul SAPARD a fost plătită în trei tranşe, conform documentelor anexate în dosarele cererilor de plată, suma nerambursabilă plătită de APDRP fiind de 163.270,07 fiind prelungită până la 15.01.2008.

Astfel, în urma controlului pe teren, echipa control a procedat la verificarea modului în care beneficiarul respectă prevederile contractuale conform angajamentelor asumate prin Cererea de finanţare, cu privire la menţinerea eligibilităţii proiectului într-o perioadă de 5 ani de la data plăţii finale şi a constatat următoarele deficienţe:

Beneficiarul a încetat activitatea prevăzută în Cererea de finanţare, conform documentelor prezentate la data controlului şi ulterior acestuia;

În perioada de monitorizare (2008 - 2012) beneficiarul nu a înregistrat rulaje în conturile: 345 - produse finite, 601 - cheltuieli cu materiile prime, 701 - venituri din vânzarea produselor finite

Din analiza bilanţului contabil împreună cu contul de profit şi pierdere pentru anii 2008 - 2011, rezultă că la finele exerciţiilor financiare anuale beneficiarul a înregistrat următorii indicatori: - Anul 2008 - pierdere în valoare de 84.416,00 RON; - Anul 2009 - pierdere în valoare de 26.206,00 RON; - Anul 2010 - pierdere în valoare de 47.669,00 RON; - Anul 2011 - profit net în valoare de 1.414,00 RON.

De asemenea şi din balanţa de verificare la 31.07.2012 a rezultat o pierdere în valoare de 27,21 RON conform soldului debitor al contului 121 - profit şi pierdere.

Astfel, s-a constatat că investiţia realizată de SC A. SRL, respectiv "Ferma pentru cultivarea ciupercilor, specia agaricus, loc Lumina", a devenit neeligibilă ca urmare a încălcării prevederilor legale şi contractuale, suma datorată fiind de 163.270,07 RON, la care se adaugă majorările de întârziere, potrivit legislaţiei aplicate în domeniu.

În concret, investiţia a devenit neeligibilă ca urmare a încălcării criteriului de eligibilitate - EG2, înscris în cererea de finanţare, a faptului că a înregistrat pierderi financiare din activitate şi nu a obţinut un profit de minim 5%, ajungând practic să nu funcţioneze în scopul pentru care s-a solicitat finanţarea.

Astfel, beneficiarul nu a respectat următoarele criterii înscrise în Cererea de finanţare: EG 2 - "Ulterior finalizării, proiectul trebuie sa demonstreze viabilitatea economico-financiară"; ES 6.4 - "Ulterior finalizării proiectului, beneficiarul demonstrează că ciupercăria trebuie să aibă minimum 30 mp de cultură".

În recursul formulat, societatea recurentă a susţinut, în esenţă, că nici structura/organul de control şi nici instanţa de fond nu au interpretat în mod corect/legal şi temeinic clauza de la art. 11 alin. (1) din Anexa la contractul de finanţare.

Conţinutul art. 11 alin. (1) este următorul:

"Art. 11 - Încetarea contractului, alin. (11) (1) - În cazuri excepţionale şi temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forţă majoră, autoritatea contractată poate decide să rezilieze contractul printr-o notificare scrisă, fără a fi cerută plata finanţării nerambursabile".

Or, în cauză, societatea recurentă nu a reuşit să probeze existenţa unei/unor "cazuri excepţionale şi temeinic dovedite", susţinerile formulate punând în evidenţă existenţa unor relaţii păguboase cu partenerii de afaceri, precum şi un management neperformant/necorespunzător, care au avut drept rezultat nerespectarea, în perioada celor 5 ani, a criteriilor de eligibilitate asumate prin cererea de finanţare, Criteriul EG-2 şi Criteriul ES 6.4.

Astfel fiind, instanţa de recurs a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect inexistenţa unui/unor cazuri excepţionale în sensul art. 11 alin. (1) din anexa la contractul de finanţare.

În ceea ce priveşte forţa majoră, din actele dosarului şi din susţinerile părţilor, a rezultat că societatea recurentă nu a invocat o astfel de situaţie, în conformitate cu art. 18 din anexa la contractul de finanţare, împrejurare necontestată de societatea reclamantă.

Referitor la susţinerile formulate cu ocazia dezbaterii orale a cauzei, potrivit cărora Hotărârea preliminară dată în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 nu ar fi aplicabilă în cauză, în raport cu Decizia nr. 66/2015 cu privire la neconstituţionalitatea art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa de recurs a constatat că sunt lipsite de temei constituţional.

Astfel, potrivit prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie:

"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

II. Decizia Înaltei Curţi

Examinând cererea de revizuire în raport cu hotărârea atacată, cazul de revizuire invocat şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând motivul de revizuire invocat de revizuent, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. " Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;".

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., republicat, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire prevăd în mod expres faptul că:

"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază".

Condiţia de admisibilitate comună motivului de revizuire invocat se referă la obiectul revizuirii, iar prin "lucru cerut", în sensul art. art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se înţelege obiectul pricinii deduse judecăţii. Instanţa de revizuire nu poate primi motivul invocat de revizuentă, întrucât ipotezele prevăzute de textul de lege indicat vizează inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât.

Este evident că prin dispoziţiile arătate se face referire la aplicarea principiului disponibilităţii, care nu îngăduie instanţei să depăşească obiectul acţiunii sau al celorlalte cereri accesorii sau incidentale, dar nici nu-i permite să omită a se pronunţa asupra unui capăt de acţiune.

Ca urmare, acest caz de revizuire priveşte numai obiectul acţiunii, nu şi cauza ei, iar analizând decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte reţine că, prin Sentinţa nr. 5 din 8 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, soluţie care a fost menţinută de instanţa de recurs. Astfel fiind, instanţa s-a pronunţat pe cererea de chemare în judecată, nefiind incident cazul de revizuire invocat.

Văzând dispoziţiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, susţinerile şi criticile revizuentului nu se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., motiv pentru care, verificând încadrarea în cazul de revizuire invocat constată că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale cererii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC A. SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3.454 din 8 decembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED