Surrender to Portugal upheld; EAW extradition appeal dismissed as unfounded with provisional arrest confirmed.

Asupra contestaţiei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 71 din 4 iulie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosar nr. x/2018, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (7), (13) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare din data de 29 mai 2018, referinţă Dosar nr. x/11.0GDLLE - Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunţată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia împotriva persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A., autorităţii judiciare emitente, potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 103 alin. (7), (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare din data de 29 mai 2018, referinţă Dosar nr. x/11.0GDLLE - Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunţată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 4 iulie 2018 şi până la data de 2 august 2018, inclusiv.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-au constatat încetate efectele mandatului de arestare nr. x din data de 20 iunie 2018, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. x din aceeaşi dată.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată provizoriu în vederea prezentării în faţa Curţii de Apel Suceava pentru discutarea sesizării în vederea predării către autorităţile statului portughez începând cu data de 20 iunie 2018 ora 12:20.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.

S-au reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 20 iunie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., pe baza semnalării transmise de către Biroul SIRENE naţional, ca urmare a emiterii mandatului european de arestare din data de 29 mai 2018, referinţă Dosar nr. x/11.0GDLLE - Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunţată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia.

Prin ordonanţa de reţinere din data de 19 iunie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dată în Dosar nr. x/2018, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19 iunie 2018, ora 17:30, până la data de 20 iunie 2018, ora 17:30.

În motivarea solicitării formulate, procurorul a arătat în esenţă că sunt date condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, pentru ca o astfel de cerere să fie admisă.

Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, Curtea de apel a constatat că acesta este emis la data de 29 mai 2018, referinţă Dosar nr. x/11.0GDLLE în baza Deciziei nr. 168/11.0GDLLE pronunţată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia.

Persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de furt agravat şi tentativă de furt agravat prev. de art. 22, art. 203 şi art. 204 din C. pen. portughez, la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, acesta având de executat efectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada decembrie 2010- martie 2011, împreună cu un alt individ au reuşit să jefuiască mai multe case, toate situate în regiunea Algarve (Portugalia), prin spargerea uşilor şi sustragerea mai multor obiecte cu o valoare globală de aproximativ 29.000 euro, iar la data de 16 martie 2011, în timp ce se pregăteau să jefuiască o benzinărie, mai concret un bancomat, au fost surprinşi de un echipaj de poliţie.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatului, precizând şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare, rezultă că acesta îndeplineşte cerinţele prev. de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, faptele reclamate, respectiv infracţiunea de "furt agravat şi tentativă de furt agravat" regăsindu-se printre cele enumerate în art. 96 alin. (1), pct. 18 din actul normativ menţionat.

În cauză, nu există motive de refuz a executării mandatului, în accepţiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004, şi nici de predare amânată sau condiţionată, în accepţiunea art. 112 din acelaşi act normativ, în condiţiile în care motivele invocate de către persoana solicitată sunt personale şi nu se regăsesc printre cele prevăzute în mod limitativ de legiuitor la art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.

În ce priveşte solicitarea persoanei vizate, formulate prin apărător ales, în sensul amânării predării către autorităţile statului solicitant până la soluţionarea, în ţară, a Dosarului nr. x/2018 înregistrat la data de 29 iunie 2018, având ca obiect plângerea penală formulată de către numita B. împotriva numitului A. privind comiterea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 238 C. pen., Curtea de apel a constatat că într-adevăr art. 58 din Legea nr. 302 din 2004 reglementează expres că, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Curtea de apel a reţinut că această normă juridică se supune interpretării de către magistratul chemat să o aplice într-un caz dat, interpretare care se face în spiritul legii, a scopului pentru care norma a fost instituită şi nicidecum în sensul deschiderii unei portiţe pentru exercitarea cu rea-credinţă, în mod abuziv, a unor drepturi procesuale.

Legiuitorul a instituit obligativitatea amânării predării ori de câte ori persoana solicitată este cercetată penal în ţară, urmând a fi analizat termenul de persoană cercetată penal prin prisma dispoziţiilor din noul C. proc. pen. care au produs modificări în ceea ce priveşte cadrul procesual în limitele căruia pot fi efectuate acte de urmărire penală de către organul judiciar, respectiv calităţile şi momentul când persoana vizată dobândeşte anumite calităţi oficiale în cauză.

Astfel, dacă potrivit C. proc. pen. anterior, existând posibilitatea efectuării actelor premergătoare urmăririi penale care întăreau convingerea organului judiciar că se impune sau nu începerea urmăririi penale, în caz afirmativ, începută fiind urmărirea penală, persoana vizată dobândind calitatea de învinuit (conform art. 229 vechiul C. proc. pen.), calitate procesuală în temeiul căreia persoana se bucură de anumite drepturi şi obligaţii procesuale (conform art. 69 şi urm. vechiul C. proc. pen.), actualmente, eliminată fiind instituţia actelor premergătoare, este lesne de observat că organul judiciar este obligat să dispună începerea urmăririi penale ori de câte ori actul de sesizare îndeplineşte condiţiile impuse de lege, caz în care urmărirea penală se dispune cu privire la fapta săvârşită sau a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut (conform art. 305 noul C. proc. pen.).

Pentru ca cercetarea penală să vizeze o persoană anume, deci să existe în cauză o persoană cercetată penală, art. 305 alin. (3) impune exigenţa întrunirii cumulative a două condiţii: condiţia pozitivă privind existenţa de probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi condiţia negativă privind inexistenţa unuia din cazurile prev. de art. 16 alin. (1) C. proc. pen., caz în care persoana vizată dobândeşte calitatea oficială în dosar, care să-i confere drepturi şi obligaţii procesuale, respectiv de suspect.

Analiza întrunirii celor două condiţii care să conducă la continuarea urmăririi penale faţă de o persoană anume aparţine organului judiciar, care apreciază în cunoştinţă de cauză, în funcţie de actele şi probele de la dosar, dacă există temeiuri pentru iniţierea unui asemenea act oficial ce are o anumită greutate, implică responsabilitate din partea organului de urmărire penală şi nu este atras de la sine printr-un act de voinţă singular al unei persoane particulare, aşa cum este cazul începerii urmăririi penale care se impune organului de cercetare penală de plano ori de câte ori actul de sesizare îndeplineşte condiţiile formale prevăzute de lege.

Privită din această perspectivă situaţia de persoană cercetată penal în ţară, care să justifice amânarea predării în vederea executării mandatului european de arestare, este just şi în spiritul legii a aprecia că intenţia legiuitorului a fost de a acorda prioritate în soluţionarea şi restabilirea ordinii juridice interne ori de câte ori un organ judiciar apreciază astfel printr-un act deliberativ în acest sens, de asumare (în speţă continuarea urmăririi penale faţă de persoana, care devine astfel suspect), şi nu a lăsa o asemenea posibilitate de amânare a predării la discreţia unor persoane particulare, mânate mai mult sau mai puţin de buna credinţă, de un interes licit sau mai puţin licit, prin simpla formulare a unei plângeri care îndeplineşte în mod formal întocmai condiţiile impuse de lege şi care obligă organul judiciar în a dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta reclamată.

S-a reţinut că a aprecia în sens contrar, în ideea celor invocate de apărare, înseamnă a crea posibilitatea ca însăşi persoana solicitată să dispună asupra situaţiei sale juridice în ceea ce priveşte predarea de îndată sau amânarea predării în vederea executării mandatului european de arestare, prin simpla formulare a unui autodenunţ cu privire la o faptă penală, în perioada de desfăşurare a procedurii judiciare în faţa organelor judiciare naţionale în ceea ce priveşte mandatul european, autodenunţ care obligă organul de cercetare penală a dispune începerea urmăririi penale tocmai pentru a se crea cadrul legal pentru verificarea susţinerilor cuprinse în actul de sesizare.

Concluzionând, în noua concepţie a C. proc. pen., prin persoană cercetată penal se înţelege persoana faţă de care se efectuează acte de urmărire penală, deci care are calitatea oficială de suspect sau inculpat, şi nu persoana reclamată printr-o sesizare, începută fiind urmărirea penală doar cu privire la faptă.

Constatând îndeplinite toate condiţiile legale, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (7), (13) din Legea nr. 302/2004, Curtea de apel a admis cererea de executare a mandatului european de arestare din data de 29 mai 2018, referinţă Dosar nr. x/11.0GDLLE - Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunţată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia împotriva persoanei solicitate A.

Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a formulat contestaţie persoană solicitată A.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a dispus, în mod corect, arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, în vederea predării, începând cu data de 4 iulie 2018 şi până la data de 2 august 2018, inclusiv.

Persoana solicitată A. a fost condamnată prin Decizia nr. 168/11.0GDLLE pronunţată la data de 6 mai 2013 de către Tribunalul Judicial din Comarca de Faro - Juizo Central Criminal de Faro - Juiz 4 - Portugalia pentru săvârşirea infracţiunii de furt agravat şi tentativă de furt agravat prevăzute de art. 22, art. 203 şi art. 204 din C. pen. portughez, la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, acesta având de executat efectiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada decembrie 2010 - martie 2011, persoana solicitată împreună cu un alt individ au jefuit mai multe case, toate situate în regiunea Algarve (Portugalia), prin spargerea uşilor şi sustragerea mai multor obiecte cu o valoare globală de aproximativ 29.000 euro, iar la data de 16 martie 2011, în timp ce se pregăteau să jefuiască un bancomat de la o benzinărie, au fost surprinşi de un echipaj de poliţie.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatului, precizând şi că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.

În cauză, persoana solicitată a precizat că există un motiv de neexecutare, întrucât are calitatea de inculpat într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

Analizând actele dosarului, se constată că nu există motive de refuz a executării mandatului, în accepţiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, şi nici de predare amânată sau condiţionată, în accepţiunea art. 112 din acelaşi act normativ, în condiţiile în care motivele invocate de către persoana solicitată nu se încadrează printre cele prevăzute în mod limitativ de legiuitor la art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. a) din legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare.

Alineatul al doilea lit. b) al aceluiaşi text de lege prevede şi un motiv opţional de refuz al executării pentru autoritatea judiciară română de executare, atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare.

Or, în cauză, din actele dosarului rezultă că nu există o hotărâre definitivă de condamnare pronunţată de către un alt stat privitor la persoana solicitată pentru aceleaşi fapte de furt, iar acestea nu fac în prezent obiectul unei altei proceduri penale în România.

Împrejurarea că, urmare unei plângeri penale formulată de către numita B. împotriva numitului A. privind comiterea infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 238 C. pen. s-a constituit Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, nu este de natură să atragă incidenţa vreunui motiv de neexecutare, câtă vreme textele de lege sus-menţionate impun condiţia identităţii de faptă care face obiectul condamnării definitive sau dublei cercetări, condiţie care nu se confirmă în cauză.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu privire la conţinutul şi forma mandatului european de arestare, întrucât faptele care fac obiectul mandatului european de arestare - infracţiunea de furt agravat şi tentativă de furt agravat - figurează între cele expres enumerate în art. 96 alin. (1) pct. 18 din lege.

În raport cu dispoziţiile legale mai sus-menţionate, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condiţiile pentru arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, în vederea predării.

Astfel, în condiţiile existenţei cererii de executare a mandatului european de arestare din data de 29 mai 2018 şi în raport cu natura şi gravitatea acuzaţiilor aduse persoanei solicitate de autorităţile judiciare portugheze, pentru săvârşirea infracţiunii de furt agravat şi tentativă de furt agravat prev. de art. 22, art. 203 şi art. 204 din C. pen. portughez, fapte incriminate şi de legea penală română, instanţa de control judiciar constată că este oportună şi necesară arestarea persoanei solicitate.

Măsura arestării provizorii în vederea predării este justificată şi de celeritatea acestei proceduri de executare a mandatului european de arestare, în scopul asigurării bunei desfăşurări a acesteia, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate, în contextul în care s-a dispus predarea către autorităţile judiciare portugheze.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 71 din 4 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Înalta Curte constată că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu începând cu data de 19 iunie 2018.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 71 din 4 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Constată că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu începând cu data de 19 iunie 2018.

Obligă contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iulie 2018.

Procesat GGC MM