Admissibility of constitutional exception requiring specific legal texts and reasoned argumentation for special surveillance procedures

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 276/Ap din 4 mai 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Capitolului IV, Secţiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a Capitolului IV C. proc. pen. - Metode speciale de supraveghere sau cercetare, Curtea de Apel Braşov a constatat următoarele:

În şedinţa publică din data de 24 aprilie 2018, apărătorul ales al inculpatului A. a menţionat că acest Capitol IV din C. proc. pen. încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (11), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 131 din Constituţia României şi încalcă prezumţia de nevinovăţie şi CEDO.

Cu referire la această cerere, curtea a constatat că inculpatul a indicat întreg Capitolul IV din C. proc. pen., în concret art. 53 alin. (1), art. 92 alin. (1) lit. a), art. 101, art. 102, art. 125 şi art. 138 alin. (1) lit. g) care încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (11), art. 53 alin. (1), (2), art. 131 din Constituţia României.

Pentru a sesiza Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate, instanţa de judecată trebuie să examineze şi cerinţa implicită de admisibilitate ce se deduce din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Or, în speţă, inculpatul A. a invocat neconstituţionalitatea întregului Capitolului IV C. proc. pen. - Metode speciale de supraveghere sau cercetare, dar şi a altor articole fără a prezenta argumente pertinente prin raportare la exigenţele Constituţiei, împrejurări în care curtea a reţinut o legătură formală cu soluţionarea cauzei a textelor invocate.

S-a menţionat că, în acest sens, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Deciziile penale nr. 355/2017 şi nr. 134 din 14 aprilie 2017 "instanţa trebuie să verifice şi măsura în care excepţia de neconstituţionalitate tinde, în mod real, la învestirea Curţii cu un examen al conformităţii dintre înţelesul normei legale cu exigenţele Constituţiei, prerogativă recunoscută Curţii prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Obligaţia de a examina şi această condiţie implicită de admisibilitate rezultă chiar din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional ale cărei decizii au fost, în mod constant, în sensul respingerii, ca inadmisibile, a excepţiilor de neconstituţionalitate formulate cu nerespectarea competenţei sale expres prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992".

S-a precizat, că art. 146 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale face referire la atribuţiile Curţii Constituţionale, între care, hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Capitolului IV, Secţiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen. din Decizia penală nr. 276/Ap din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, inculpatul A. a declarat recurs.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Se constată, aşadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituţionalitate, în sensul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, pornind de la motivele concrete invocate de parte. În acest sens, este necesar ca autorul excepţiei să arate atât dispoziţiile legale considerate neconstituţionale şi prevederile constituţionale încălcate, cât şi motivele pe care se întemeiază contrarietatea dintre cele două, fără cunoaşterea acestora neputându-se efectua controlul de constituţionalitate.

În acest sens, se observă, că din cuprinsul cererii, nu rezultă cu exactitate care anume dispoziţii procedural penale sunt considerate a fi neconstituţionale, autorul excepţiei invocând generic prevederile Capitolului IV, Secţiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen. Astfel, deşi s-a menţionat că acestea încălcă mai multe prevederi constituţionale, autorul excepţiei s-a limitat doar la a le enumera, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu Legea fundamentală.

Or, Curtea Constituţională nu se poate substitui părţii în formularea unor critici de neconstituţionalitate, întrucât, contrar sistemului nostru constituţional, ar exercita un control din oficiu.

În acest context, se constată că cererea formulată de inculpat nu întruneşte toate condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea sa, întrucât, ca urmare a nemotivării acesteia şi a neindicării exprese a textelor de lege criticate, nu se poate verifica dacă instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestora şi nu se poate examina nici legătura cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

Pentru aceste motive, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 276/Ap din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Capitolului IV, Secţiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 276/Ap din 4 mai 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Penală în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Capitolului IV, Secţiunea a 6 - a, Titlu IV C. proc. pen.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 35 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 iunie 2018.

Procesat de GGC MM