Recalculation of aggregated criminal sentences following reduction of a component penalty by application of more favorable criminal law

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2016 pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. x/98/2016, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva executării sentinţei penale nr. 48 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, arătându-se că, din eroare, prin această din urmă hotărâre s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, deşi aceasta fusese anulată, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 3 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare.

A mai arătat că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x din 30 ianuarie 2013 emis în baza Sentinţei penale nr. 74/2011 a Tribunalului Ialomiţa a fost anulat prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 a aceleiaşi instanţe, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. y din 17 martie 2014, aşa încât prin Decizia penală nr. 2151/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie contopirea trebuia realizată cu pedepsele stabilite prin Sentinţa penală nr. 136/2014, iar nu cu cele din Sentinţa penală nr. 74/2011, cu consecinţa deducerii reţinerii din 21/22 aprilie 2009 şi a perioadei executate de la 13 mai 2013 la zi.

Tribunalul Ialomiţa a dispus ataşarea Dosarului penal nr. x/2011, constatând că pe numele condamnatului A. au fost emise trei mandate de executare a pedepsei închisorii active, din care unul în execuţie (nr. x/17 martie 2014) şi două în aşteptare (nr. y/26 iunie 2014 şi nr. z/22 mai 2015), precum şi faptul că obiectul cauzei este reprezentat de o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Ca atare, prin Sentinţa penală nr. 52/F din 16 martie 2016, acest tribunal, în baza art. 50 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (2) teza finală C. proc. pen., a declinat competenţa materială de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, reţinând că nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o decizie pronunţată de instanţa supremă în calea de atac a recursului.

La, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cauza a fost înregistrată în 21 martie 2016, sub numărul de Dosar nr. x/2016, fiind stabilit termen de judecată la data de 7 aprilie 2016 pe rolul Completului nr. 4.

La acest termen de judecată, raportat la obiectul cauzei, respectiv contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care impune soluţionarea dosarului de către completul de judecată ce a pronunţat Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 367 din 10 aprilie 2008 şi art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, pentru respectarea principiului continuităţii completului de judecată, dar şi pentru a da posibilitatea contestatorului condamnat A. de a fi asistat de apărătorul său ales, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 21 aprilie 2016, când instanţa a rămas în pronunţare.

Analizând contestaţia formulată de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte, în complet constituit potrivit Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 367 din 10 aprilie 2008 şi art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, constată că aceasta este întemeiată pentru motivele arătate în continuare.

Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării pedepsei, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce ţin de executarea hotărârilor, iar nu şi de legalitatea şi temeinicia acestora.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestaţie când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (teza I) sau vreo împiedicare la executare (teza a II-a), cerere care, în conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., trebuie depusă la instanţa care a pronunţat respectiva hotărâre.

Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375 din 17 decembrie 2015, contestaţiile la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. se soluţionează de completul care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită, judecătorii urmând a se reuni chiar dacă nu mai fac parte, împreună, din acelaşi complet.

Din cuprinsul cererii formulate de condamnatul A. reiese că acesta a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub aspectul cuantumului sancţiunii penale stabilite în sarcina sa, raportat la faptul că, prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. x/2014 (definitivă la 17 martie 2014), ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74 din 22 februarie 2011 a aceluiaşi tribunal, contopită prin decizia instanţei de recurs cu pedeapsa de 5 ani închisoare, a fost redusă la 3 ani închisoare, fiind astfel incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Examinând, în aceste limite, actele dosarului, se constată că, prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. x/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. (1968), a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul A. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991, în cele prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedepsele de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de stabilire cu rea credinţă a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări TVA, prevăzută de art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 241/2005, precum şi 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. (1969) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 33 - 34 C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1969).

În baza art. 85 C. pen. (1969), a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Slobozia, definitivă la data de 16 august 2010, inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. (1969).

În baza art. 88 C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 ore de la 21 aprilie 2009 şi s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. (1969).

Prin Decizia penală nr. 161 din 28 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală (rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia penală nr. 288 din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), printre altele, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 74/F din 22 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. x/2010

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen. (1968), a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. (1969) în cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi 5 C. pen. (1969) şi din infracţiunile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 215 alin. (1), (3) şi 5 C. pen. (1969), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 1 an, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele astfel stabilite şi pedeapsa principală de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 248/2010 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă la data de 16 august 2010 (cu privire la care, prin sentinţa penală apelată, a fost anulată suspendarea condiţionată, conform art. 85 C. pen.) şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969).

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969), s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969).

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii de 24 de ore din data de 21/22 aprilie 2009.

Ca urmare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 109 din 30 ianuarie 2013 .

Ulterior, prin Sentinţa penală nr. 48 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. x/2011, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969) pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969).

S-a constatat că această infracţiune este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomiţa şi prin Sentinţa penală nr. 248/2010 a Judecătoriei Slobozia. Ca atare, s-a dispus descontopirea, în pedepsele componente, a pedepsei rezultante aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomiţa, iar, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), contopirea pedepsei stabilită în cauză, de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), cu pedepsele de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969) şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la 16 august 2010 (cu privire la care, prin Sentinţa penală nr. 74/F/22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa a fost anulată suspendarea condiţionată conform art. 85 C. pen. 1969), inculpatul A. urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului A. pe durata executării pedepsei aplicate exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dedus din pedeapsa principală aplicată prin sentinţă reţinerea de 24 ore din 21/22 aprilie 2009 conform Sentinţei penale nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa.

A fost anulat mandatul de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 74/F/2011 a Tribunalului Ialomiţa şi s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin sentinţă.

Prin Decizia penală nr. 313/A din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul formulat de inculpatul A., desfiinţată, în parte, Sentinţa penală nr. 48 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Ialomiţa şi, în baza art. 334 C. proc. pen. (1968), s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969), în cea prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969), text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969) aplicată inculpatului A. prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969); 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969) şi 8 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969) aplicată prin această hotărâre, cu pedepsele de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969), 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969) şi 8 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969).

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei penale nr. 313 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, care a fost casată, în parte, iar, în rejudecare, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen. (1968), schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat la art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969), în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 246 C. pen. (1969) combinat cu art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969), menţinându-se pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969).

Totodată, au fost menţinute dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (1969) şi s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969).

Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. reţinerea din data de 21/22 aprilie 2009 şi perioada executată de la 13 mai 2013 la 10 august 2013.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

Ca urmare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 67 din 26 iunie 2014 (în aşteptare, fila Dosar nr. x/2016 Tribunalul Ialomiţa).

De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 a Tribunalului Ialomiţa pronunţată în Dosarul nr. x/2014, a fost admisă sesizarea Comisiei constituite conform H.G. nr. 836/2013 din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la condamnatul A., a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi 5 C. pen. (1969), la 3 ani închisoare - maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, iar, în baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 2 ani închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa) şi 8 luni închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia), dându-se spre executare condamnatului pedeapsa de 3 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa rezultantă reţinerea de 24 ore (21/22 aprilie 2009) şi perioada executată de la 12 iulie 2013 la zi şi s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 109 din 30 ianuarie 2013 şi emiterea unui nou mandat.

Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa a rămas definitivă prin necontestare la 17 martie 2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. y din 17 martie 2014 (în execuţie, fila Dosar nr. x/2011 Tribunalul Ialomiţa).

Ca atare, având în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 a Tribunalului Ialomiţa, definitivă la data de 17 martie 2014 prin necontestare, pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 74 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa (astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 161 din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 288 din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), care a format obiectul contopirii prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969), a fost redusă, ca efect al aplicării dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi art. 5 C. pen., la 3 ani închisoare, se constată că, în cauză, este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., impunându-se lămurirea dispozitivului celei din urmă hotărâri, sub aspectul cuantumului sancţiunii ce trebuie executată de condamnatul contestator.

În consecinţă, constatând incidenţa dispoziţiilor procedurale anterior menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 599 C. proc. pen., va admite contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969), aplicată condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 48 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Ialomiţa, modificată prin Decizia penală nr. 313 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969) pentru săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen..(1969) raportat la art. 246 C. pen..(1969) combinat cu art. 2481 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) şi art. 75 lit. a) C. pen..(1969);

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, modificată prin Decizia penală nr. 161 din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 288 din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, respectiv: 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi 5 C. pen..(1969); şi 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la data de 16 august 2010, cu privire la care, prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, s-a dispus anularea suspendării condiţionate, conform art. 85 C. pen. (1969).

Va constata că, prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 17 martie 2014, prin necontestare, a fost admisă sesizarea Comisiei constituite conform H.G. nr. 836/2013 din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la condamnatul A., a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la 3 ani închisoare - maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, iar, în baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 2 ani închisoare (aplicată prin sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa) şi 8 luni închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia), dându-se spre executare condamnatului pedeapsa de 3 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 a Tribunalului Ialomiţa, în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005; 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen..(1969), va contopi pedepsele de: 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen..(1969) raportat la art. 246 C. pen..(1969) combinat cu art. 2481 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969); 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005; 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969).

În baza art. 71 C. pen..(1969), va interzice condamnatului A. pe durata executării pedepsei principale aplicate exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi lit. c) C. pen..(1969) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Va menţine celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011

Va deduce din durata pedepsei principale rezultante aplicată condamnatului A. reţinerea din data de 21/22 aprilie 2009, precum şi perioada executată de la 13 mai 2013 la zi. În acest sens, se constată că, aşa cum rezultă din actele dosarului, contestatorul a fost reţinut în data de 21/22 aprilie 2009, ulterior fiind arestat în Almeria, Spania, la data de 13 mai 2013 în vederea extrădării către România pentru executarea mandatelor europene de arestare nr. 1 din 31 martie 2011 şi nr. 1 din 8 februarie 2013, emise de Tribunalul Ialomiţa pe numele său în Dosarele nr. x/2011 şi nr. y/2010 (în cel din urmă în baza M.E.P.I. nr. x din 30 ianuarie 2013, ulterior anulat şi înlocuit de M.E.P.I. nr. y din 17 martie 2014). De asemenea, potrivit evidenţei A.N.P., mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. y din 17 martie 2014 a fost pus în executare la 12 iulie 2013, când A. a fost predat autorităţilor române, acesta fiind încarcerat la momentul pronunţării Deciziei penale nr. 2151/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (respectiv 25 iunie 2014).

Va dispune anularea mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. y din 17 martie 2014, emis de Tribunalul Ialomiţa în baza Sentinţei penale nr. 136 din 7 martie 2014, şi nr. 67 din 26 iunie 2014, emis de aceeaşi instanţă în baza Sentinţei penale nr. 48 din 21 februarie 2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969), aplicată condamnatului A. prin Sentinţa penală nr. 48 din 21 februarie 2013 a Tribunalului Ialomiţa, modificată prin Decizia penală nr. 313 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel cum a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969) pentru săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen..(1969) raportat la art. 246 C. pen..(1969) combinat cu art. 2481 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) şi art. 75 lit. a) C. pen..(1969);

- pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, modificată prin Decizia penală nr. 161 din 28 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 288 din 29 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, respectiv:

- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi 5 C. pen..(1969);

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969), pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia, definitivă la data de 16 august 2010, cu privire la care, prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, s-a dispus anularea suspendării condiţionate, conform art. 85 C. pen. (1969).

II. Constată că, prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. x/2014, definitivă la data de 17 martie 2014, prin necontestare, a fost admisă sesizarea Comisiei constituite conform H.G. nr. 836/2013 din cadrul Penitenciarului Slobozia, cu privire la condamnatul A., a fost redusă pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la 3 ani închisoare - maximul special prevăzut de art. 244 alin. (1) C. pen., cu înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, iar, în baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedepsele de 2 ani închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 74/F din 22 februarie 2011 a Tribunalului Ialomiţa) şi 8 luni închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 248 din 16 aprilie 2010 a Judecătoriei Slobozia), dându-se spre executare condamnatului pedeapsa de 3 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani, 10 luni şi 20 zile închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 136 din 7 martie 2014 a Tribunalului Ialomiţa, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

III. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen..(1969), contopeşte pedepsele de:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen..(1969) raportat la art. 246 C. pen..(1969) combinat cu art. 2481 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..(1969) şi art. 75 lit. a) C. pen. (1969);

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, condamnatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..(1969).

În baza art. 71 C. pen..(1969), interzice condamnatului A. pe durata executării pedepsei principale aplicate exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi lit. c) C. pen..(1969) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale Deciziei penale nr. 2151 din 25 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2011

Deduce din durata pedepsei principale rezultante aplicată condamnatului A. reţinerea din data de 21/22 aprilie 2009, precum şi perioada executată de la 13 mai 2013 la zi.

Dispune anularea mandatelor de executare a pedepselor închisorii nr. y din 17 martie 2014, emis de Tribunalul Ialomiţa în baza Sentinţei penale nr. 136 din 7 martie 2014, şi nr. 67 din 26 iunie 2014, emis de aceeaşi instanţă în baza sentinţei penale nr. 48 din 21 februarie 2013, definitivă prin Decizia penală nr. 2151 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei la executare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul A., în cuantum de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC MM