Objection to Execution as an Improper Vehicle for Clarifying the Constitutional Admissibility Criteria of a Unconstitutionality Exception

Deliberând asupra contestaţiei la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1133 din data de 29 noiembrie 2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 1133 din data de 29 noiembrie 2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 330/A din data de 15 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală şi s-au reţinut următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 31 martie 2017 pe rolul Judecătoriei Sibiu, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 307 din 4 iunie 2014 pronunţată de către Judecătoria Sibiu în Dosarul cu nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 728 din data de 2 octombrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, prin care s-a dispus, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 61 alin. (4) litera c) C. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 180 zile-amendă, iar în baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a stabilit o sumă de 10 lei pentru o zi-amendă, inculpatul fiind obligat să plătească o amendă penală în cuantum de 1800 lei pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

II. Prin încheierea penală nr. 278 din data de 10 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., domiciliat în loc. Cisnădie, jud. Sibiu, CNP x, împotriva Sentinţei penale nr. 307 din 4 iunie 201 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul penal nr. x/2013 rămasă definitiv prin Decizia penală nr. 728/A din 2 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel revizuentul A.

III. Prin Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocată de revizuentul apelant A.

A fost respins ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii penale nr. 278 din data de 10 mai 2017 pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, revizuentul A. a declarat recurs.

IV. Prin Decizia nr. 903 din 27 septembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de A. împotriva dispoziţiei din Decizia penală nr. 699/A din 13 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în Dosarul nr. x/2017, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

S-a casat, în parte, decizia penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba-Iulia numai în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

V. Cauza a fost rejudecată la Curtea de apel Alba-Iulia în limitele casării dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Revizuentul a susţinut că marja de eroare, o constantă biologico - matematică semnifică rezultatul unor cercetări ştiinţifice recunoscute în toată Uniunea Europeană, în stabilirea nivelului corect al alcoolemiei trebuia scăzută din calcul retroactiv al alcoolemiei cu formula Widmark, fiind considerată o probă conform art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. A mai susţinut revizuentul că prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. sunt neconstituţionale deoarece i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil şi dreptul la administrarea de probe prin neacceptarea scăderii marjei de eroare aşa cum s-a solicitat, ceea ce ar fi dus la o valoare a alcoolemiei sub sfera penală, cu reţinerea unei contravenţii.

În ceea ce priveşte art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. revizuentul a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât procurorii, în apel, s-au sesizat pentru mărturie mincinoasă pentru cei doi martori pe care îi propusese să fie audiaţi. Chiar dacă nu există o hotărâre judecătorească definitivă în ceea ce priveşte soluţia pronunţată în cazul martorilor cercetaţi pentru mărturia mincinoasă şi în privinţa cărora s-au emis ordonanţe de clasare a considerat că, în situaţia în care există o legătură între o hotărâre judecătorească şi infracţiunea de mărturie mincinoasă şi acea hotărâre poate determina sentinţa, atunci este admisibil ca motiv de revizuire, în situaţia în care există vinovăţie şi persoana a decedat ori există hotărâre de clasare când martorul este nevinovat.

În concluzie, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale care să se pronunţe şi asupra acestui articol dacă este/nu constituţional ori să lămurească acest articol deoarece se încalcă dreptul la un proces echitabil.

VI. Prin încheierea penală nr. 330/A pronunţată în data de 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală în Dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A.

Din analiza situaţiei invocate de revizuent drept excepţii de neconstituţionalitate cu referire concretă la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) din C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că autorul acestor excepţii exprimă critici generale referitoare la drepturi care, în accepţiunea sa, sunt reglementate de norma constituţională fără menţionarea dispoziţiilor constituţionale afectate de normele procesual penale, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rep.

În esenţă, Curtea de apel trebuie să efectueze o analiză a excepţiilor formulate de parte cu referire expresă la opinia motivată a instanţei asupra excepţiilor, aşa cum în mod expres a dispus legiuitorul în conţinutul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, rep.

În speţa de faţă, Curtea de apel a constatat că partea a specificat că formulează critici de neconstituţionale, fără trimitere expresă la dispoziţia/dispoziţiile constituţionale pretins încălcate de norma procesual penală în conţinutul art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., că o analiză a acestora prin raportare explicită la acele prevederi constituţionale pe care partea ar fi trebuit să le nominalizeze nu poate fi efectuată şi în acest fel se ajunge la o încălcare a unei dispoziţii speciale, reglementate în conţinutul art. 29 din Legea nr. 47/1992, rep.

S-a subliniat faptul că prin Decizia nr. 134/A din 14 aprilie 2017 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reţine că partea care invocă excepţia de neconstituţionalitate este obligată nu doar să indice textele de lege pe care doreşte să le supună controlului, ci să raporteze aceste dispoziţii textelor constituţionale, iar cererea să cuprindă argumente pertinente, cu referire la măsura în care dispoziţia legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituţionale. Aşadar, constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional nu este suficientă pentru admiterea cererii de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionale de către instanţa în faţa căreia a fost invocată.

VII. Împotriva încheierii penale nr. 330/A pronunţată în data de 15 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală în Dosarul nr. x/2017, a formulat recurs inculpatul A.

În susţinerea recursului, inculpatul a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1997 apreciind că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

În susţinerea recursului a invocat, în esenţă, lipsa de constituţionalitate a art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. în contextul în care o probă nouă sau uitată, nu se aplică ca motiv de revizuire (acest lucru arată că legea penală ar rămâne cu lacune legislative, adică nu ar fi luate în considerare probe şi fapte apărute ulterior (existente, dar uitate) ce ar duce la dezvinovăţire totală, precum şi faptul că i s-a interzis dreptul la probe prin interpretarea inexactă a art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

VIII. Ca urmare a examinării dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa a reţinut că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume: că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte a constatat că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte a reţinut că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.

Sub acest aspect, Înalta Curte a constatat că inculpatul nu a înţeles să indice dispoziţiile constituţionale pretins încălcate de textul de lege evocat, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., neîndeplinind exigenţele impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.

S-a reţinut astfel că, în vederea creării cadrului legal de sesizare a instanţei de contencios constituţional, revizuentul era obligat să raporteze dispoziţiile legale considerate neconstituţionale la norma din Constituţie în scopul evaluării corespondenţei normei pretins încălcate cu prevederile constituţionale.

În concluzie, Înalta Curte a constatat că aspectele invocate de A. în susţinerea recursului nu aveau vreo legătură cu soluţia ce putea fi pronunţată în cauză şi a apreciat ca nefiind suficientă existenţa unei legături formale pentru sesizarea instanţei de contencios constituţional.

IX. Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de lămurire.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 8 mai 2018, fiind fixat termen aleatoriu la data de 23 mai 2018.

Se constată că, în cauză, A. solicită lămurirea aspectelor cu privire la a patra condiţie de admisibilitate necesară în vederea sesizării Curţii Constituţionale. Astfel, a solicitat admiterea cererii şi îndreptarea erorii săvârşite de instanţă, fiind îndeplinite condiţiile invocate la pct. 4 cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în sensul că s-a încălcat articolul din Constituţie care se referă la un proces echitabil, şi anume art. 21 alin. (3) din Constituţie.

X. Examinând contestaţia în raport de dispoziţiile legale incidente şi de motivele invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. În raport de aceste dispoziţii legale, se apreciază că aspectele invocate de petent nu se circumscriu vreunui caz de contestaţie la executare dintre cele reglementate expres şi limitativ de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută, pentru cazurile de la alin. (1) lit. a), b) şi d) contestaţia putând fi făcută, după caz la instanţa de executare sau la instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

Având în vedere dispoziţiile legale evocate, instanţa supremă care a pronunţat decizia în recurs într-o cerere de revizuire poate examina "cererea de lămurire", astfel cum a fost intitulată, în scris, numai în ipoteza invocării unor motive care s-ar încadra în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen., respectiv dacă s-ar susţine ivirea unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Or, instanţa constată, în raport de conţinutul cererii scrise şi precizările transmise la dosarul cauzei că A. a solicitat, în esenţă, lămurirea unor aspecte din considerentele deciziei care au determinat soluţia instanţei.

Solicitarea privind pronunţarea unei soluţii favorabile acestuia făcând referire la punctul patru analizat în decizie, respectiv "excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei" prin punerea din nou în discuţie a aspectelor de admisibilitate care au fost deja supuse analizei instanţei prin decizia atacată, nu se circumscrie noţiunii de nelămurire a dispozitivului deciziei care se execută şi nu constituie nici motiv de împiedicare la executare.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, fără a se putea aduce schimbări sau modificări soluţiei pronunţate prin decizia atacată, ceea ce în realitate se urmăreşte prin prezenta cerere formulată.

Or, în speţă, A. a formulat contestaţie la executare (cerere de lămurire a dispozitivului cum este intitulată de acesta) împotriva unei decizii penale (definitive) în calea de atac a recursului pronunţată de Înalta Curte în soluţionarea unei cereri de revizuire formulată împotriva unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., formulată de revizuentul A. Prin urmare, contestatorului nu îi este recunoscută calea de atac formulată în cauză, nefiind admisibil a se recunoaşte o cale de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală.

Pentru considerentele evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1133 din data de 29 noiembrie 2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017 şi îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1133 din data de 29 noiembrie 2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2018.

Procesat de GGC MM