Eligibility of a legal entity to benefit from an administrative fine sanction under the repealed economic crimes mitigation provision based on damage recovery by the natural person co-offender

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1022 din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, a fost admisă în parte cererea formulată de inculpata A. şi, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei de participaţie improprie la fals intelectual în scopul ascunderii infracţiunilor de luare de mită şi cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, în cea de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969).

În temeiul art. 396 alin. (7) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi în referire la art. 741 alin. (1) şi (2) teza a II-a C. pen. (1969), s-a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 246 şi art. 248 C. pen. (1969) - faptă din 19 februarie 2011.

În temeiul art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969), în referire la art. 91 lit. c) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei A. o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON, care va fi înregistrată în cazierul judiciar.

Totodată, a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), faptă din 24 mai 2011, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), faptă din mai 2011, şi la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, faptă din perioada 24 septembrie 2010 - 15 octombrie 2011.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele anterior aplicate, dispunându-se ca inculpata A. să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni ani, sporită la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b C. pen. (1969).

În temeiul art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a suspendat executarea pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

În temeiul art. 863 alin. (1) şi (3) C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpata A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii: (a) să se prezinte, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui ori de câte ori este chemat sau la serviciul de probaţiune competent potrivit programului stabilit de această instituţie; (b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; (c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; (d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei că săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare ori nerespectarea cu rea-credinţă a obligaţiilor civile şi a măsurilor de supraveghere din prezenta hotărâre va avea drept consecinţă revocarea suspendării şi executarea în întregime a pedepsei.

De asemenea, a fost condamnată inculpata S.C. B. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 10.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 246 şi art. 248 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 53 şi art. 711 alin. (3) C. pen. (1969) - faptă din 19 februarie 2011.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. (1969) s-a dispus confiscarea sumei de 170,50 RON de la inculpata A..

A fost respinsă ca rămasă fără obiect acţiunea civilă formulată în cauză de Administraţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi s-a constatat că prejudiciul creat acestei părţi civile a fost acoperit integral de inculpata A..

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea totală a procesului-verbal de constatare nr. x şi Fişa de sesizare a reclamaţiei nr. 54/BA din 20 mai 2011 emise de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi.

S-a dispus încetarea măsurii sechestrului asigurător aplicat asupra imobilului proprietatea inculpatei A. prin ordonanţa din data de 28 octombrie 2011 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligate inculpatele la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat astfel: A. - 6.000 RON şi S.C. B. S.R.L. - 2.000 RON.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, în urma analizării materialului probator aflat la dosar, a apreciat, în esenţă, că fapta inculpatei A. care, în calitate de comisar-şef al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi, a intervenit în data de 19 februarie 2011 pe lângă C. (director executiv în cadrul Direcţiei Sanitar- Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Galaţi), solicitându-i să oprească un control la S.C. B. S.R.L., intervenţie ce a avut drept urmare neaplicarea unor sancţiuni contravenţionale pentru unele nereguli descoperite, întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 246 şi art. 248 C. pen. (1969).

Fapta inculpatei A., care, în calitate de comisar-şef la C.J.P.C. Galaţi, a pretins şi primit la data de 25 mai 2011 cantitatea de 12 kg de peşte (în valoare de 170,50 RON), de la învinuitul D., în scopul favorizării intereselor societăţii administrate de acesta (SC E. SRL), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei A. care, în calitate de comisar-şef la C.J.P.C. Galaţi, a determinat-o prin constrângere morală pe subordonata sa, martora F., să întocmească ulterior datei de 20 mai 2011, procesul-verbal de constatare nr. x din 20 mai 2011, în care a atestat în mod corespunzător realităţii faptul că reclamaţia formulată de martorul G. împotriva S.C. E. S.R.L. este nesoluţionabilă, omiţând totodată consemnarea cu ştiinţă a unor abateri constatate, în scopul neluării măsurilor de sancţionare contravenţională a agentului economic respectiv, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei A., care, în calitate de comisar-şef la C.J.P.C. Galaţi, în perioada 1 iulie 2010 - 15 octombrie 2010, avea sarcina de a controla S.C. B. S.R.L., a administrat această societate în baza procurii autentificate sub nr. 4915/A4 din 22 iunie 2007 şi a asigurat funcţionarea societăţii conform obiectului de activitate, inclusiv prin stoparea controlului din data de 19 februarie 2011 şi asumarea calităţii de reprezentant cu ocazia controlului din 28 iunie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.C. B. S.R.L., instanţa a reţinut că potrivit art. 19 alin. (1) C. pen. (1969) "persoanele juridice (...) răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege". Prin urmare, în condiţiile în care s-a apreciat că inculpata A. este vinovată de săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice (infracţiune ce a fost săvârşită în calitate de reprezentant al societăţii şi cu scopul de a asigura un folos material acesteia prin neaplicarea unei amenzi contravenţionale), în mod automat este antrenată şi răspunderea penală a societăţii inculpate pentru aceeaşi infracţiune.

La stabilirea pedepselor aplicabile, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare referitoare la gravitatea infracţiunii săvârşite ori la periculozitatea celor două inculpate, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa eventualelor antecedente penale, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Apreciind ca scopul represiv şi educativ poate fi atins în privinţa celor două inculpate prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul special ori egale cu acesta.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la abuz în serviciu, instanţa a constatat că la data săvârşirii acesteia (19 februarie 2011) erau în vigoare dispoziţiile art. 741 C. pen. (1969), care prevedea o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă ori de aplicare a unei sancţiuni administrative în cazul anumitor infracţiuni, text de lege declarat ulterior neconstituţional, însă pe deplin aplicabil infracţiunilor săvârşite în perioada de timp cât se afla în vigoare.

Pe cale de consecinţă, întrucât prejudiciul creat prin infracţiunea de instigare la abuz în serviciu (inferior sumei de 50.000 euro în echivalent) a fost achitat în întregime de inculpată până la pronunţarea hotărârii în fond, prin chitanţele nr. x din 4 iunie 2014 şi nr. x din 14 august 2014, instanţa a dispus referitor la această faptă încetarea procesului penal pornit faţă de inculpata A. sub aspectul săvârşirii instigării la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor publice, în baza art. 396 alin. (7) raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi în referire la art. 741 alin. (1) şi (2) teza a II-a C. pen. (1969).

În ceea ce priveşte inculpata S.C. B. S.R.L., având în vedere că această societate nu are antecedente penale ori fapte înscrise în cazierul fiscal, instanţa de judecată a aplicat acesteia pedeapsa amenzii penale în cuantum egal cu minimul special prevăzut de dispoziţiile art. 711 alin. (3) C. pen. (1969), respectiv 10.000 RON.

Referitor la latura civilă, s-a reţinut că, în cauză, Administraţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi s-a constituit parte civilă cu suma de 85.000 RON, reprezentând contravaloarea amenzilor minime care ar fi putut fi aplicate inculpatei S.C. B. S.R.L. pentru abaterile constatate de martora H. la momentul efectuării controlului, sumă apreciată de instanţa de fond ca fiind corect calculată.

Raportat la acest prejudiciu, s-a constatat că inculpata A. a achitat întregul prejudiciu prin chitanţele nr. x din 4 iunie 2014 şi nr. x din 14 august 2014, acţiunea civilă formulată de Administraţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi fiind respinsă ca rămasă fără obiect.

De asemenea, au fost desfiinţate în întregime desfiinţarea totală a procesul-verbal de constatare nr. x şi Fişa de sesizare a reclamaţiei nr. 54/BA din 20 mai 2011 emise de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Galaţi, înscrisuri a căror conţinut a fost dovedit ca fiind neconform realităţii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, inculpata persoană fizică A. şi inculpata persoană juridică SC "Colviraz" S.R.L. Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 244 din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, inculpata A. şi inculpata S.C. B. S.R.L. Galaţi, a fost desfiinţată, în parte, Sentinţa penală nr. 1022 din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare, în baza art. 254 C. pen. (1969) în referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000, a fost redusă de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei A., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (faptă săvârşită la 25 mai 2011).

În baza art. 65 C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), pe o durată de 1 an (dreptul de a fi ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii electiv publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a mai fi comisar sau comisar şef în cadrul Oficiului pentru Protecţia Consumatorului).

Prin completarea încadrării juridice cu dispoziţiile art. 72 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. (1969), a fost redus de la 6 luni închisoare la 5 luni închisoare cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei A. pentru săvârşirea participaţiei improprii la infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 31 C. pen. (1969) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) (faptă săvârşită la 23 mai 2011).

Prin completarea încadrării juridice cu dispoziţiile art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), a fost redusă de la 2 ani închisoare la 11 luni închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 alin. (1) Legea nr. 78/2000 (faptă săvârşită în perioada 24 septembrie 2010 - 15 octombrie 2011).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969) cu pedepsele de 5 luni închisoare şi 11 luni închisoare, inculpata A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) şi lit. c) C. pen. (1969), pe o durată de 1 an (dreptul de a fi ales în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii electiv publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a mai fi comisar sau comisar şef în cadrul Oficiului pentru Protecţia Consumatorului).

În baza art. 81 C. pen. (1969) şi art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei complementare aplicate inculpatei A. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. (1969).

S-a atras atenţia inculpatei A. asupra prevederilor art. 83 C. pen. (1969) privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

În baza art. 741 alin. (2) teza II C. pen. (1969) (modificat prin Legea nr. 202/2010), în referire la art. 91 lit. c) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatei - persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galaţi o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON, care s-a dispus a se înscrie în cazierul fiscal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 248 C. pen. (1969) (faptă din 19 februarie 2011).

Conform art. 7 alin. (1) Legea nr. 26/1990, s-a dispus ca o copie de pe prezenta hotărâre să se comunice Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului Galaţi pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni, faţă de S.C. B. S.R.L. Galaţi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod greşit, prima instanţă, cu prilejul condamnării inculpatei A. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) în referire la art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), nu a aplicat acesteia şi o pedeapsă complementară, deşi acest aspect era obligatoriu faţă de prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) şi faţă de cuantumul pedepsei principale aplicate în concret de către instanţa de fond.

S-a mai arătat că, în mod netemeinic, instanţa de fond nu a aplicat inculpatei A. şi pedeapsa accesorie şi complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), respectiv dreptul de a mai exercita o funcţie de natura celei de care s-a folosit.

De asemenea, din oficiu, instanţa de apel a mai constatat că, în mod greşit instanţa de fond nu a aplicat inculpatei A. o pedeapsă complementară pentru infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deşi aplicarea acesteia era obligatorie faţă de prevederile legale menţionate, limitele de pedeapsă şi pedeapsa aplicată în concret de către instanţa de fond.

S-a arătat că durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a fost stabilită în mod greşit la 3 ani, deşi, potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. (1969), la pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatei A. trebuia să se adauge un interval de timp, stabilit de instanţă între 2 şi 5 ani, astfel încât durata minimă a perioadei de încercare era de minim 5 ani.

Pe de altă parte, s-a apreciat că, în mod greşit supravegherea pedepsei a fost încredinţată Serviciului de Probaţiune Galaţi, întrucât din actele şi lucrările dosarului a rezultat că după săvârşirea faptelor, inculpata A. s-a mutat definitiv în oraşul Drobeta-Turnu Severin, Judeţul Mehedinţi, astfel încât supravegherea trebuia încredinţată Serviciului de Probaţiune Mehedinţi.

În privinţa inculpatei S.C. B. S.R.L. Galaţi, s-a arătat că, în mod greşit, s-au reţinut în încadrarea juridică dată faptei săvârşită de aceasta dispoziţiile art. 53 C. pen. (1969) (corect ar fi fost art. 531 C. pen. 1969) şi art. 7713 C. pen. (1969) (corect ar fi fost 713 alin. (2) C. pen. 1969).

Celelalte motive de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi au fost apreciate ca fiind nefondate.

Astfel, instanţa de apel nu a acceptat punctul de vedere în sensul că, săvârşind fapta prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen. (1969) şi art. 248 C. pen. (1969), inculpata A. a evitat sancţionarea S.C. B. S.R.L. Galaţi cu suma de 85.000 RON, care reprezintă, în fapt, maximul sancţiunii contravenţionale ce putea fi aplicat pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. b) pct. 9 şi art. 4 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 984/2005, întrucât, potrivit regulilor în materie contravenţională, organul constatator, putea aplica persoanei juridice, ca sancţiune contravenţională mustrarea, avertismentul sau, în cele din urmă, gradual, pedeapsa amenzii contravenţionale.

S-a arătat că, şi în această din urmă situaţie, nu este obligatoriu ca organul constatator să se oprească la limita maximă a amenzii contravenţionale, ci poate individualiza cuantumul acestei amenzi pornind de la minim către maxim, în funcţie de natura contravenţiei, împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia şi persoana contravenientului, acesta putând plăti, în interval de 48 de ore, jumătate din cuantumul amenzii contravenţionale aplicate, considerându-se, astfel, că aceasta a fost achitată.

În mod indubitabil, inculpata A., prin fapta sa a urmărit ca S.C. B. S.R.L. Galaţi să nu fie sancţionată contravenţional, dar infracţiunea săvârşită de acesta este una de pericol, nu de prejudiciu cert şi cuantificabil. În această situaţie, s-a apreciat că se poate pune chiar problema restituirii către inculpata A. a sumei de 85.000 RON, pe care aceasta a achitat-o cu titlu de sancţiune civilă contravenţională.

Raportat şi la aspectul arătat mai sus, s-a apreciat că motivul de apel potrivit căruia inculpata A. nu trebuia să beneficieze de prevederile art. 741 C. pen. (1969), modificat prin Legea nr. 202/2010, apare ca nefondat.

Astfel, s-a arătat că la data săvârşirii faptelor, erau în vigoare dispoziţiile art. 741 C. pen. (1969), inculpata putând beneficia de acestea în virtutea principiului aplicării legii penale mai favorabile, sens în care a şi achitat prejudiciul în sumă de 85.000 RON, neavând importanţă că la momentul plăţii era adoptată Decizia nr. 573/2011 a Curţii Constituţionale. De altfel, dispoziţiile deciziei menţionate, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că dispoziţiile art. 741 C. pen. (1969) sunt neconstituţionale, se aplică de la data publicării sale în Monitorul Oficial şi numai pentru viitor "ex nunc", faptelor săvârşite după acest moment în sensul că inculpaţii nu mai pot, prin achitarea prejudiciului în cazul infracţiunilor economice, să beneficieze de respectivele prevederi legale. Mai mult, dispoziţiile art. 741 C. pen. (1969) nu se mai regăsesc în actualul C. pen.

Pe de altă parte, s-a apreciat că şi motivul de apel privind greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei A., în sensul majorării acestor pedepse, apare ca nefondat.

Fără a nega impactul pe care l-au avut în conştiinţa publică faptele săvârşite de inculpata A. din prisma calităţii deţinute de aceasta (Comisar şef al Oficiului pentru Protecţia Consumatorului Galaţi), instanţa de apel a arătat, în legătură cu infracţiunea de luare de mită, că această faptă, respectiv procurarea de către inculpată în mod ilicit a 12 kg de peşte, a condus la producerea unui prejudiciu modic (170,50 RON), iar 3 din cele 4 infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei sunt infracţiuni de pericol, care nu au produs urmări deosebit de grave. În plus, s-a avut în vedere că inculpata nu are antecedente penale, are studii superioare, este divorţată, având în întreţinere un copil minor, care prin condamnarea inculpatei la o pedeapsă privativă de libertate, ar rămâne fără îngrijire şi ocrotire părintească.

Apelul formulat de inculpata A. a fost apreciat ca fiind fondat, arătându-se că, reţinând în încadrarea juridică a faptei de luare de mită dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), referitor la circumstanţele atenuante judiciare, instanţa de fond trebuia să le reţină şi cu privire la celelalte fapte săvârşite de inculpata A. şi pentru care a dispus condamnarea acesteia, având drept consecinţă coborârea limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art. 76 C. pen. (1969), întrucât, fiind considerate circumstanţe atenuante personale, referitoare la persoana inculpatului, odată recunoscute ele trebuie aplicate în cazul tuturor infracţiunilor săvârşite de aceasta.

S-a apreciat întemeiat şi motivul vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatei (art. 72 C. pen. 1969), raportat la vârsta inculpatei, faptul că aceasta nu are antecedente penale, are studii superioare, este divorţată, are în întreţinere un copil minor, are loc. de muncă, a depus stăruinţă pentru achitarea prejudiciului (chiar dacă cuantumul de 85.000 RON este discutabil, totuşi el nu reprezintă o sumă modică pentru o persoană fizică), iar suma pretinsă drept mită (12 kg de peşte) are o valoare modică de 170,50 RON.

Celelalte motive de apel formulate de inculpata A. au fost apreciate ca fiind nefondate, arătându-se că subzistenţa infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen. (1969) şi art. 248 C. pen. (1969), este dovedită cu declaraţiile martorei H. (medic veterinar), fişa postului acesteia, Programul de activitate nr. 2384 pentru luna februarie 2011, Ordinul de Serviciu nr. 191 din 14 februarie 2011 al martorei, declaraţiile martorilor I. şi C. (şef al Direcţiei Sanitar- Veterinare Galaţi), proces-verbal de transcriere a discuţiilor telefonice purtate între inculpată şi martorul C., cu precizarea că, la data de săvârşirii faptelor (19 februarie 2011), acesta era monitorizat de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi într-un alt dosar de corupţie.

S-a mai arătat că subzistenţa infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) în referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este dovedită cu declaraţiile martorilor G., J., F., F., K., D., L., M., N., O., P., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor purtate de inculpata A., copii de pe actele de casă, borderouri şi registrul unic de control al S.C. E. S.R.L. Galaţi, copii de pe registrul de intrări-ieşiri al Consiliului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Galaţi, iar subzistenţa infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969), raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 este dovedită cu declaraţia martorilor F. şi G., procesul-verbal de constatare nr. x din 20 mai 2015 cu nr. x, copie de pe registrul de intrări-ieşiri al Consiliului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Galaţi.

Instanţa de apel a opinat că nu are importanţă că martora F. (comisar în cadrul Consiliului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Galaţi), în urma unei analize proprii a plângerii formulate de martorul G., ar fi adoptat aceeaşi soluţie ca şi soluţia care i-a fost sugerată de inculpata A. după primirea cantităţii de 12 kg peşte drept mită de la martorul D., administratorul S.C. E. S.R.L. Galaţi, fiind important că inculpata, în calitate de comisar şef al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Galaţi, a interferat nepermis în activitatea martorei, impunând acesteia ce soluţie să adopte.

S-a apreciat că, prin aceea că acuzarea a considerat că faptele inculpatei A. de a opri, prin folosirea funcţiei pe care o deţinea, controalele efectuate de diferite autorităţi abilitate asupra S.C. B. S.R.L. Galaţi, ca fiind o infracţiune de rezultat şi de prejudiciu şi nu una de pericol, practic, faptele inculpatei A. de a opri, la datele de 9 februarie 2011 şi 28 iunie 2011, controalele efectuate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi asupra S.C. B. S.R.L. Galaţi rămân nesancţionate, deşi ele sunt dovedite cu declaraţiile martorilor Q., R., S., I., copia de pe registrul Unic de Control al S.C. B. S.R.L. Galaţi şi procesul-verbal de transcriere a convorbirilor purtate între inculpată şi martorul T. (din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi), arătându-se că, întrucât nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei cu privire la aceste aspecte, curtea de apel nu se poate pronunţa în cauză.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea a apreciat că, în fapt, aceasta reprezintă o veritabilă "infracţiune scop" căreia i se subsumează celelalte "infracţiuni-mijloc" săvârşite de inculpată şi reţinute în actul de sesizare.

Astfel, faptul că inculpata A. fusese împuternicită de către fostul său soţ U. (administratorul societăţii), prin procura autentică nr. x/A4 din 22 iunie 2007, să administreze S.C. B. S.R.L. Galaţi, procură care nu a fost retrasă până la data săvârşirii faptelor deduse judecăţii, precum şi discuţia purtată între inculpată şi fostul soţ la 13 iulie 2011, ora 22:06, au fost apreciate relevante în a stabili intenţia inculpatei ca, din poziţia deţinută de Comisar şef al Consiliului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Galaţi, să apere interesele societăţii, respectiv să oprească controalele pe care organele cu atribuţii în domeniu le puteau face asupra acesteia şi eventualele sancţiuni contravenţionale.

S-a apreciat că protejarea intereselor S.C. B. S.R.L. Galaţi de către inculpată nu trebuie înţeleasă ca o implicare în sporirea cifrei de afaceri şi a profitului acestei societăţi, cât mai ales ca o implicare în evitarea producerii unei pagube în patrimoniul acesteia, respectiv plata unor sancţiuni contravenţionale care ar fi fost plătite tot din banii societăţii, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei, cu excepţia luării de mită şi a participaţiei improprii la fals intelectual, relevând tocmai modul în care aceasta, din funcţia deţinută, a înţeles să se implice, în mod nelegal, în susţinerea intereselor societăţii. A fost considerat relevant, în acest sens, şi faptul că inculpata nu a făcut publică contrarietatea de interese dintre funcţia publică deţinută şi calitatea de administrator, cu procură, al S.C. B. S.R.L. Galaţi.

Apelul inculpatei persoana juridică S.C. B. S.R.L. Galaţi a fost considerat fondat pentru motivul vizând aplicarea prevederilor art. 741 C. pen. (1969), modificat prin Legea nr. 202/2010.

Astfel, s-a apreciat că, întrucât, la momentul la care se afla în vigoare, acest text de lege nu prevedea nicio interdicţie privitoare la faptul că inculpata persoană juridică nu îi sunt aplicabile prevederile art. 741 C. pen. (1969), împrejurarea că inculpata A. a achitat suma de 85.000 RON (prezumtiv prejudiciu) pentru a beneficia de aceste dispoziţii reprezintă o circumstanţă atenuantă reală, care trebuie să profite şi inculpatei S.C. B. S.R.L. Galaţi.

Celelalte motive de apel formulate de inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galaţi au fost apreciate ca nefondate. În acest sens, s-a arătat că motivul de apel vizând cererea de achitare în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este nefondat, raportat la motivarea de mai sus, prin care a fost respinsă cererea inculpatului A., de achitare, pentru aceeaşi faptă.

În plus, s-a considerat că, în cauză, nu pot fi acordate circumstanţe atenuante judiciare, raportat la împrejurările comiterii faptei, inculpata persoană juridică fiind, în fapt, autoarea morală a faptelor comise de inculpata A., pentru susţinerea intereselor sale pecuniare. Mai mult, inculpata persoană juridică nu a produs nici un fel de dovezi din care să rezulte în ce ar consta aceste circumstanţe personale deosebite, care să îndreptăţească instanţa de apel în a-i acorda circumstanţe atenuante judiciare.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 19 aprilie 2016, prin Adresa nr. 784/III-2/2016, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. sub aspectul greşitei aplicări a legii privind încetarea procesului penal faţă de inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 246 C. pen. (1969) şi art. 248 C. pen. (1969), cu consecinţa aplicării unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON.

În susţinerea căii de atac s-a arătat că instanţa de apel, în mod greşit, a considerat că împrejurarea că inculpata A. a achitat suma de 85.000 RON (prezumtiv prejudiciu) pentru a beneficia de prevederile art. 741 C. pen. (1969) reprezintă o circumstanţă atenuantă reală care trebuie să îi profite şi inculpatei persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galaţi. Astfel, s-a arătat că, pentru a beneficia de dispoziţiile legale amintite, cel care trebuia să acopere integral prejudiciul cauzat este inculpatul însuşi, respectiv persoana juridică. Or, cea care a achitat efectiv prejudiciul în anul 2014 a fost inculpata A. şi nu inculpata persoană juridică. Mai mult, inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. a avut ca administratori pe numiţii V. şi W., persoane care au reprezentat societatea în cursul judecăţii, aceştia fiind cei care ar fi fost interesaţi să acopere prejudiciul şi nu altă persoană. În plus, s-a arătat că, deşi s-a reţinut săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, răspunderea penală a persoanei juridice este diferită de cea a persoanei fizice care a contribuit în orice mod la comiterea faptei, conform art. 191 alin. (2) C. pen. (1969).

Pe de altă parte, s-a apreciat că, deşi o circumstanţă reală se răsfrânge asupra participanţilor, în cauză nu putea opera o extindere a dispoziţiilor art. 741 C. pen. (1969) şi asupra inculpatei persoană juridică atâta timp cât aceasta nu a acoperit prejudiciul.

Prin încheierea nr. 232/RC din 16 iunie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 244 din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovate, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme sub nr. 2347/1/2016.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs în casaţie formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârea fiind criticată din perspectiva greşitei încetări a procesului penal faţă de inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galaţi pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 246 C. pen. (1969) şi art. 248 C. pen. (1969), cu consecinţa aplicării unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON, arătându-se că în privinţa acesteia nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se putea face aplicarea art. 741 alin. (2) teza II C. pen. (1969).

Înalta Curte reţine că, prin prisma cazului de recurs în casaţie reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situaţii în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

Pentru a se constata incidenţa acestui motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

Premergător analizării în concret a criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că se impune efectuarea unor precizări cu privire la natura juridică a dispoziţiilor art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969) reţinute de instanţa de apel în privinţa inculpatei S.C. B. S.R.L. Galaţi.

Astfel, potrivit art. 741 C. pen. (1969), în cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate (alin. 1). Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă (alin. (2) teza I). Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar (alin. (2) teza a II-a).

În doctrină, cu privire la natura juridică a instituţiei reglementată de art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969) au fost exprimate, în principal, două puncte de vedere, într-o opinie considerându-se că este vorba despre o cauză de nepedepsire, iar în altă opinie că reprezintă o cauză legală de înlocuire a răspunderii penale. Diferenţa dintre cele două opinii se reflectă inclusiv asupra consecinţelor practice ale aplicării normei, acestea fiind diferite în cazul în care, existând o pluralitate de făptuitori, doar unul dintre aceştia acoperă prejudiciul produs, cum este cazul şi în speţă.

Astfel, dacă se consideră că dispoziţia legală reglementează un caz de înlocuire a răspunderii penale cu o răspundere care atrage o sancţiune cu caracter administrativ, potrivit art. 98 alin. (1) C. pen. (1969), aceasta s-ar putea aplica doar faţă de făptuitorul care a acoperit prejudiciul. În măsura în care, însă, se apreciază că în art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969) s-a instituit o cauză de nepedepsire, în caz de pluralitate de făptuitori, aceasta s-ar răsfrânge şi asupra participanţilor, fiind o împrejurare reală, iar nu personală, întrucât ea priveşte latura obiectivă a faptei prevăzute de legea penală şi nu persoana participantului care a reparat prejudiciul. Aşadar, în această a doua opinie, accentul cade pe rezultatul acţiunii participantului care a acoperit prejudiciul, iar nu pe atitudinea psihică, de căinţă activă a acestuia, considerându-se că este singura ipoteză în care ar putea fi înlăturate consecinţele negative constând în imposibilitatea aplicării acestui text de lege persoanei care a procurat mai târziu decât alţi participanţi sumele necesare acoperirii prejudiciului.

Pe de altă parte, în jurisprudenţă s-a apreciat că, constatarea incidenţei art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969), în condiţiile art. 13 C. pen. (1969), atrage încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc. pen. (1968), privind înlocuirea răspunderii penale (I. C. civ..J., secţia penală, Decizia nr. 3301 din 16 octombrie 2012).

Mai mult, prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Curtea Constituţională a constatat că, prin dispoziţiile art. 741 C. pen. (1969), "în acord cu prevederile constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi art. 73 alin. (3) lit. h), legiuitorul a urmărit instituirea unor noi circumstanţe atenuante care să ducă la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, ajungând până la posibilitatea aplicării unei pedepse cu amendă penală ori a unei sancţiuni cu caracter administrativ". Curtea Constituţională a mai constatat că "în ce priveşte texul legal criticat, în partea generală a C. pen., titlul III, capitolul V, secţiunea II intitulată Circumstanţe atenuante şi agravante, legiuitorul s-a limitat la adăugarea acestui articol, fără a-i da o denumire marginală. Acest aspect este de natură a crea serioase controverse cu privire la natura juridică a instituţiei, putând fi circumstanţe atenuante; împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante; cauze de reducere a pedepsei; cauze de înlocuire a răspunderii penale ori cauze de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale potrivit art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. (1968) coroborat cu art. 181 C. pen. (1969)".

Se observă, aşadar, că, în ceea ce priveşte natura juridică a instituţiei reglementată de art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969), în doctrină şi jurisprudenţă au fost exprimate puncte de vedere diferite, care, alături de alte aspecte, au determinat instanţa de contencios constituţional să constate, prin decizia anterior menţionată, neconstituţionalitatea art. 741 C. pen. (1969).

Revenind la analiza criticilor formulate de Parchet, Înalta Curte constată, aşa cum s-a arătat anterior, că, prin decizia penală nr. 244 din 26 februarie 2016, în baza art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969), cu referire la art. 91 lit. c) C. pen. (1969), Curtea de Apel Galaţi a aplicat inculpatei S.C. B. S.R.L. o amendă administrativă în cuantum de 1000 RON, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen. (1969) şi art. 248 C. pen. (1969), fără a pronunţa faţă de aceasta o soluţie de încetare a procesului penal întemeiată pe dispoziţiile art. 16 C. proc. pen.. În considerentele hotărârii, cu privire la acest aspect, instanţa de apel s-a limitat la a arăta că "împrejurarea că inculpata A. a achitat suma de 85.000 RON (prezumtiv prejudiciu) pentru a beneficia de prevederile art. 741 C. pen. (1969) reprezintă o circumstanţă atenuantă reală, care trebuie să profite şi inculpatei persoană juridică S.C. B. S.R.L. Galaţi", fără a expune toate argumentele care au fost avute în vedere la adoptarea soluţiei.

Ca urmare, în raport cu împrejurările de fapt deja reţinute, care nu mai pot fi modificate pe calea recursului în casaţie, în condiţiile existenţei unor opinii diferite în doctrină şi jurisprudenţă cu privire la natura juridică a instituţiei reglementată de art. 741 alin. (2) teza a II-a C. pen. (1969) (care se reflectă inclusiv asupra consecinţelor practice ale aplicării normei, determinând, de altfel, declararea textului ca fiind neconstituţional) şi a omisiunii instanţei de apel de a prezenta argumentele avute în vedere la aplicarea textului de lege menţionat în privinţa inculpatei S.C. B. S.R.L., Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. din moment ce prin dispozitivul deciziei nu s-a pronunţat o soluţie de încetare a procesului penal.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 244 din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2013, privind pe intimata inculpată S.C. B. S.R.L. Galaţi.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 244 din 26 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2013, privind pe intimata inculpată S.C. B. S.R.L. Galaţi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2016.

Procesat de GGC MM