Inadmissibility of appeal against preliminary ruling on admissibility in criminal extraordinary appeal (contestație în anulare)

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 77 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. şi B. împotriva Încheierii nr. 68 din 8 octombrie 2016 dată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, reţinându-se, în esenţă, că aceasta nu se numără printre hotărârile susceptibile a fi atacate cu această cale extraordinară de atac şi că nu a fost invocat niciunul din cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, la 11 noiembrie 2016, au formulat contestaţie contestatoarele A. şi B., apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând anularea dispoziţiei privind obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/32/2016, cu termen de judecată la 16 februarie 2017, când, la solicitarea contestatoarei B., s-a dispus amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea acesteia să se prezinte în faţa instanţei, dar şi pentru pregătirea apărării.

La termenul din data de 30 martie 2017, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, în raport cu dispoziţiile Deciziei nr. 5/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi cele ale art. 432 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

Examinând calea de atac promovată de cele două contestatoare, prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, cererea introductivă de instanţă este reprezentată de contestaţia în anulare formulată de petentele A. şi B. împotriva încheierii nr. 68 din 8 octombrie 2016 dată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a respins ca nefondată plângerea promovată în condiţiile art. 341 C. proc. pen., această încheiere fiind definitivă în raport de dispoziţiile alin. (8) al acestui articol. Aşadar, dispoziţiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 426 - 432 C. proc. pen. referitoare la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.

Analizând dispoziţiile cuprinse în Secţiunea 1 a Capitolului V din Titlul III din C. proc. pen., se constată că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazurile menţionate la art. 426 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. nu prevăd nicio cale de atac împotriva soluţiei pronunţate în faza examinării în principiu a admisibilităţii a acestei căi extraordinare de atac. Mai mult, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., după ce a fost depăşită faza admisibilităţii în principiu, dacă găseşte contestaţia în anulare întemeiată, instanţa desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează de îndată la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desfiinţare. Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.

Pe de altă parte, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, a stabilit că hotărârea pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, împotriva unei sentinţe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului. În acest sens, s-a reţinut că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare ulterioară admiterii în principiu, precum şi că prevederile art. 408 alin. (1) C. proc. pen. (ce reglementează calea de atac a apelului) vizează doar sentinţele nedefinitive, pronunţate în cursul judecăţii, iar nu în procedura specifică unei căi extraordinare de atac.

De asemenea, se constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres. Or, potrivit dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., pot fi atacate cu contestaţie numai încheierile pronunţate în condiţiile art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., nu şi cele date în conformitate cu alin. (6) lit. a) al aceluiaşi articol, acestea din urmă fiind definitive, aşa cum s-a arătat anterior.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate şi la cele stabilite prin decizia nr. 5 din 4 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2015, se constată că numitele A. şi B. au promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunţată în contestaţia în anulare ce a vizat o altă încheiere, definitivă, dată în temeiul art. 341 alin. (6) C. proc. pen.), învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile ... pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 4251pct. 7 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarele A. şi B. împotriva încheierii nr. 77 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că acestea se află în culpă procesuală, le va obliga la plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarele A. şi B. împotriva încheierii nr. 77 din 10 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă contestatoarele la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 martie 2017.

Procesat de GGC MM