Aggravated robbery: sentencing individualization and impermissibility of conditional suspension despite offender's minor status

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 655 din 6 octombrie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpații:

- T.L.I. și

- K.G.I. la câte 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 din același cod.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 16 iulie 2003 ora 15,00 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost prelungit arestul preventiv a inculpaților cu 30 zile de la data de 6 octombrie 2003 la 4 noiembrie 2003.

Pe latură civilă s-a respins ca fiind rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de partea civilă F.T.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 15 iulie 2003, după orele 3,30, partea vătămată F.T., fiind ajutor de bucătar la restaurantul M. din zona centrală a orașului Timișoara, după terminarea serviciului se deplasa spre casă, când în zona Colegiului Bănățean a fost ajunsă din urmă de cei doi inculpați.

Inculpatul K.G.I. a lovit-o cu pumnul în zona gurii, partea vătămată căzând la pământ, iar inculpatul T.L.I. a lovit-o cu piciorul, i-a smuls poșeta din mână, rupându-i cureaua.

În poșetă partea vătămată avea suma de 1.900.000 lei, actele personale, cheile locuinței.

În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat 5 zile de îngrijiri medicale potrivit certificatului medico-legal nr. 1549 din 16 iulie 2003 emis de I.M.L. Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia penală nr. 398/ A din 3 noiembrie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul T.L.I., considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei.

Astfel, instanța de control judiciar a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul T.L.I., solicitând reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia.

Recursul declarat este nefondat.

Conform criteriilor generale de individualizare, astfel cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că procedând la individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., instanțele au acordat semnificație juridică tuturor criteriilor generale, în cadrul acestora primând pericolul social grav al faptei săvârșite, dar și persoana făptuitorului minor la data săvârșirii faptei, necunoscut cu antecedente penale, sincer în timpul procesului penal, circumstanțe ce au avut ca efect stabilirea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege.

În acest context se reține că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia în regim de privare de libertate, art. 81 C. pen., impunând imperativ îndeplinirea cumulativă a condițiilor de aplicare a suspendării condiționate, în cauză acest lucru nefiind realizat.

Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Se va deduce arestarea preventivă de la 16 iulie 2003 la 7 ianuarie 2004.

În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul din oficiu se va stabili să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L.I. împotriva deciziei penale nr. 398/ A din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 16 iulie 2003 la 7 ianuarie 2004.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.