Former mayor's annulment appeal over abuse-of-office conviction for selling heirs' land fails.

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 40/P din 9 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/2015 s-a dispus:

În temeiul art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, din două infracţiuni de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A fost condamnată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen..(1969) cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen. (infracţiunea în dauna părţilor civile B., C., D. şi E.), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen..(1969), raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen..(1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen..(1969), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de primar pe durata a 2 (doi) ani.

A fost condamnată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen. (infracţiunea în dauna părţilor civile D., E., F. şi G.), la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen..(1969), raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen..(1969), s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen..(1969), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de primar pe durata a 2 (doi) ani.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) şi 35 C. pen..(1969), au fost contopite pedepsele concurente stabilite şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen..(1969), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de primar, pe timp de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1), (2) C. pen..(1969), constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen..(1969), pe toată durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 861, 862 şi 865 C. pen..(1969) s-a suspendat executarea pedepsei principale sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 7 (şapte) ani.

În temeiul art. 863 C. pen..(1969), s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Neamţ; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 861 şi 71 alin. (5) C. pen..(1969) s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale şi s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen..(1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 19 şi 404 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357 şi 1373 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către părţile civile B., C., D., E., F. şi G. şi a fost obligată inculpata A., în solidar cu partea responsabilă civilmente comuna Gârcina, să plătească acestor părţi civile următoarele sume:

- către părţile civile B. şi C., câte 20.046 euro (echivalent în RON la data plăţii) reprezentând daune materiale pentru fiecare parte civilă, şi câte 1.500 euro (echivalent în RON la data plăţii) cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre aceste părţi civile;

- către părţile civile D. şi E., câte 19.280 euro (echivalent în RON la data plăţii) reprezentând daune materiale pentru fiecare parte civilă, şi câte 1.500 euro (echivalent în RON la data plăţii) cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre aceste părţi civile;

- către părţile civile F. şi G., câte 982 RON reprezentând daune materiale pentru fiecare parte civilă, şi câte 500 euro (echivalent în RON la data plăţii) cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre aceste părţi civile.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a popririi dispusă prin ordonanţa din data de 28 septembrie 2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău.

S-a constatat că inculpata a fost asistată de apărător ales.

În temeiul art. 274 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. în solidar cu partea responsabilă civilmente comuna Gârcina să plătească statului suma de 1.500 RON cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 276 alin. (2), (4) C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. în solidar cu partea responsabilă civilmente comuna Gârcina, să plătească câte 425 RON reprezentând cheltuieli judiciare pentru fiecare dintre părţile civile B., C., D., E., F. şi G..

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, prin rechizitoriul nr. x/2014 din 19 octombrie 2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., pentru săvârşirea în concurs a două infracţiuni de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că inculpata, în calitate de primar al comunei Gârcina, jud. Neamţ, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin aceea că, deşi cunoştea că UAT Gârcina, jud. Neamţ nu este proprietar, în data de 19 mai 2008 a vândut în calitate de reprezentant al acesteia suprafaţa de 10.000 mp teren ce aparţinea moştenitorilor numiţilor H., I. şi J. către alte persoane. Pentru a crea aparenţa de legalitate a acestei tranzacţii, A. a iniţiat adoptarea HCL nr. 35 din 30 martie 2006 prin care acest teren a fost atestat ca făcând parte din domeniul privat al comunei şi care a stat la baza intabulării lui în Cartea Funciară, precum şi a HCL 37 din 30 aprilie 2008 prin care s-a aprobat vânzarea suprafeţei de 10.000 mp teren.

Fapta inculpatei A. a avut drept consecinţă prejudicierea moştenitorilor numiţilor H., I. şi J. cu suma de 400.000 de euro reprezentând valoarea terenului şi un folos necuvenit pentru Primăria Gârcina în valoare 305.000 RON reprezentând preţul încasat pentru acest teren.

De asemenea, s-a reţinut că inculpata A. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin aceea că, deşi cunoştea că UAT Gârcina, jud. Neamţ, nu este proprietar, în data de 24 iulie 2008 a vândut în calitate de reprezentant al acesteia suprafaţa de 2.200 mp teren ce aparţinea moştenitorilor numitului K. către alte persoane. Pentru a crea aparenţa de legalitate a acestei tranzacţii, A. a iniţiat adoptarea HCL nr. 35 din 30 martie 2006 prin care acest teren a fost atestat ca făcând parte din domeniul privat al comunei şi care a stat la baza intabulării lui în Cartea Funciară.

Fapta inculpatei A. a avut drept consecinţă prejudicierea moştenitorilor numitului K. cu suma de 30.000 de RON reprezentând valoarea terenului şi un folos necuvenit pentru Primăria Gârcina în acelaşi cuantum reprezentând preţul încasat pentru acest teren.

Prin încheierea nr. 112/ C. pen. din 23 noiembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca nefondată cererea formulată de către inculpata A.; în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei prin rechizitoriu şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpata A.. De asemenea, a menţinut măsura asiguratorie a popririi dispusă prin ordonanţa din 28 septembrie 2015 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău.

Persoanele vătămate B. şi C., ambii în calitate de moştenitori ai lui H., precum şi D. şi E., în calitate de moştenitori ai lui J. şi I., s-au constituit părţi civile pe parcursul urmăririi penale cu suma de 400.000 euro reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 10.000 mp. În faţa instanţei aceştia au arătat că solicită obligarea inculpatei şi la plata de sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale (reprezentând o compensaţie pentru umilinţa şi suferinţele morale la care au fost supuşi timp îndelungat datorită actelor abuzive şi proceselor intentate de către inculpată.

Paramon Petru şi G., în calitate de moştenitori ai lui K., au declarat că înţeleg să se constituie părţi civile în prezenta cauză penală cu suma de 88.000 euro reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 2.200 mp. În faţa instanţei aceştia au arătat că solicită obligarea inculpatei şi la plata de sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale (reprezentând o compensaţie pentru umilinţa şi suferinţele morale la care au fost supuşi timp îndelungat datorită actelor abuzive şi proceselor intentate de către inculpată). Ulterior dezbaterilor, F. a depus o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 30.000 euro reprezentând despăgubiri materiale şi 100.000 euro cu titlu de daune morale.

La dosar au mai depus cereri de constituire ca părţi civile numiţii L., M., N., O. şi P. .

La termenul din 19 aprilie 2016 instanţa a pus în discuţie calitatea procesuală a petenţilor L., M., N., O. şi P., care au formulat cereri de pretenţii faţă de inculpată. Având în vedere dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., precum şi împrejurarea că instanţa nu a fost sesizată cu judecata faptelor la care se face referire în cererile depuse la dosar de către petenţi, s-a decis că aceştia nu pot dobândi calitatea de părţi civile în prezenta cauză.

La cererea părţilor a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, comuna Gârcina (unitatea administrativ - teritorială Gârcina).

În faţa instanţei au fost audiaţi martorii Q., R., S., T., U., V.. De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice, dispunându-se şi completarea acesteia.

Analizând probele administrate la urmărirea penală şi în faţa instanţei, respectiv declaraţiile inculpatei A. - vol. 1 d.u.p., vol. 2 dosar instanţă; HCL nr. 35/2006 şi anexele la aceasta înaintate cu adresa nr. x din 17 martie 2014 a Primăriei corn. Gârcina - vol. I; înscrisuri înaintate cu adresa nr. x din 18 septembrie 2015 a Primăriei comunei Gârcina - vol. l d.u.p.; extrasele din registrul agricol pentru A. înaintate cu adresa nr. x din 18 septembrie 2015 a Primăriei comunei Gârcina - vol. l; documente înaintate (încheieri, extrase carte funciară) cu adresa nr. x din 13 martie 2014 a OCPI Neamţ - vol. l;

înscrisuri înaintate (contracte vânzare cumpărare, încheieri, chitanţe, tabel, cereri, extrase carte funciară, etc.) cu adresa nr. x din 13 martie 2014 a BNP W. - vol. l; declaraţie de persoană vătămată dată la 3 aprilie 2015 de către B. şi înscrisurile depuse de acesta cu ocazia audierii (procură, întâmpinare, cereri, adrese, hotărâri, Sentinţa civilă nr. 3157 din 11 iulie 2013 a Judecătoriei Piatra Neamţ) - vol. 2; declaraţie de persoană vătămată dată la 2 aprilie 2015 de către D. - vol. 2; declaraţie de persoană vătămată dată la 2 aprilie 2015 de către E. - vol. 2; declaraţie de persoană vătămată dată la 3 aprilie 2015 de către F. - vol. 2; declaraţie de persoană vătămată dată la 3 aprilie 2015 de către G. - vol. 2; declaraţia de martor dată la 21 aprilie 2015 de către S. - vol. 2, fila x vol. 2 ds. instanţă; declaraţia de martor dată la 22 aprilie 2015 de către R. - vol. 2 instanţă; declaraţia de martor dată la 9 aprilie 2015 de către Q. -vol. 2 instanţă; declaraţia de martor dată la 27 aprilie 2015 de către A. - vol. 2;

înscrisurile înaintate cu adresa nr. x din 30 martie 2015 a Tribunalului Neamţ - vol. 2; înscrisurile înaintate cu adresa nr. x din 5 februarie 2015 a OCPI Neamţ - vol. 2; Dosarul nr. x/2012 înaintat la 10 iulie 2013 Judecătoriei Piatra Neamţ (rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 20 iunie 2013, referat, ordonanţa din 5 noiembrie 2012, plângerea penală formulată de B., ş.a. înregistrată sub nr. 501/P/2012 la 11 mai 2012 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, declaraţii olografe - B., J., D., C., G., K., A., extrase carte funciară, proces-verbale, contracte de vânzare cumpărare, ordonanţă, citaţii, etc.) - vol. 2; sesizarea formulată de numiţii B., C., D., E., F.

şi G. înaintată cu adresa nr. x din 13 ianuarie 2014 a MAI - DGA - vol. 3; plângerea formulată de numitul B. înaintată cu adresa nr. x din 20 ianuarie 2014 a DNA - Serviciul de registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul - vol. 3; plângerea formulată de numiţii B., C., D., E., F. şi G. înaintată DNA-ST Bacău şi documentele anexate - vol. 3; documente înaintate cu adresa din 14 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ privind pe A. - vol. 3; documente înaintate cu adresa nr. x din 22 ianuarie 2014 a IPJ Neamţ - SIF privind pe A. - vol. 3; plângerea formulată de numitul B.

înaintată cu adresa nr. x din 27 august 2014 a DNA - Serviciul resurse umane, perfecţionare profesională şi documentare, registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul şi documentele anexate - vol. 3; plângerea formulată de numitul B. înaintată DNA-ST Bacău împreună cu documentele anexate - vol. 3; plângerea formulată de numitul B. înaintată cu adresa din 21 octombrie 2014 a DNA, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie şi documentele anexate - vol. 3; plângerea formulată de numitul B.

înaintată cu adresa nr. x din 28 noiembrie 2014 a DNA - Serviciul resurse umane, perfecţionare profesională şi documentare, registratură, grefă, arhivă şi relaţii cu publicul şi documentele anexate - vol. 3; Dosarul nr. x din 5 martie 2015 al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ (nr. x/P/2012 - vol. II - vol. 7; vol. III - vol. 5; vol. IV - vol. 4; Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Neamţ, secţia civilă împreună cu documentele anexate - vol. 6; Dosarul nr. x/2007 - vol. 8, declaraţiile martorilor T. vol. 3 dosar instanţă, U. vol. 3 ds. instanţă, V. vol. 3 dosar instanţă, raportul de expertiză tehnică topografică cu completarea şi anexele vol. 3 ds. instanţă, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

A. Defunctul H. (decedat la 15 mai 1995 - vol. 3 d.u.p.), tatăl părţilor civile B. şi C., a fost împroprietărit în baza Legii Reformei Agrare nr. 187/1945 cu suprafaţa de 5.000 mp teren, conform titlului de proprietate nr. x, iar prin Sentinţa civilă nr. 9716 din 16 octombrie 1992 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în Dosarul nr. x/1992 i-a fost reconstituit acest drept de proprietate pe un teren situat în municipiul Piatra Neamţ.

În anul 1996, B. şi X., moştenitorii lui H., au solicitat pe cale judecătorească obligarea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Piatra Neamţ la punerea în posesie cu suprafaţa susmenţionată. Acţiunea a fost admisă de Tribunalul Neamţ, sentinţa civilă pronunţată fiind atacată cu recurs de pârâtă.

Prin Decizia civilă nr. 135 din 16 octombrie 1997 pronunţată în Dosarul nr. 1289/1997 al Curţii de Apel Bacău a fost respinsă acţiunea reclamanţilor ca nefondată. În motivare s-a reţinut că "aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, reclamanţii au dreptul să primească teren pe raza comunei Gârcina şi nu pe raza municipiului Piatra Neamţ, cum au cerut şi li s-a dat, deoarece au fost împroprietăriţi pe moşia Bac. Această moşie a fost pe raza municipiului Piatra Neamţ, dar ulterior, datorită unor lucrări de organizare intergospodărească a trecut împreună cu alte terenuri printre care şi cel al reclamanţilor pe raza comunei Gârcina. În prezenţa expertului, a reprezentanţilor celor două comisii, comunală şi municipală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, reclamanţii au fost de acord să fie puşi în posesie cu suprafaţa de 0,50 ha teren pe raza comunei Gârcina, judeţul Neamţ".

Moştenitorii lui H. au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 5.000 mp teren extravilan situat pe raza comunei Gârcina, jud. Neamţ, în punctul numit "Porcărie", respectiv Hotărârea Comisiei Judeţene Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 613 din 15 mai 1997 prin care s-a dispus disponibilizarea suprafeţei de 9,278 ha, cu anexa ce face parte integrantă din hotărâre, situată în comuna Gârcina, către Comisia de Fond Funciar a municipiului Piatra Neamţ, în vederea punerii în posesie a 10 titulari îndreptăţiţi cu suprafeţe menţionate în dreptul fiecăruia; în anexă H. figura la poziţia nr. 1 din tabel cu suprafaţa de 0,50 ha; proces-verbal fără dată prin care Comisia locală pentru aplicarea Legii fondului funciar Gârcina i-a pus în posesie pe B. şi Y. cu suprafaţa de 5.000 m.p. teren extravilan situat în punctul "Porcărie"; actul a fost depus la dosarul Curţii de Apel Bacău în data de 16 octombrie 1997.

În data de 3 aprilie 2002, după lămurirea situaţiei tuturor terenurilor ce au făcut obiectul solicitărilor, Primăria Piatra Neamţ şi Primăria Gârcina, reprezentată de primarul A., au întocmit un proces-verbal de punere în posesie pentru toate suprafeţele care aparţineau lui H. în cele două localităţi. Potrivit celor consemnate în procesul-verbal, terenul în suprafaţă de 5000 mp se află în tarlaua 21, parcela 992/25, punct Porcărie - Gârcina . Aceleaşi menţiuni se regăsesc şi în titlul de proprietate nr. x emis în data de 16 aprilie 2002 pe numele lui B..

Urmarea a decesului lui H., prin Sentinţa civilă nr. 3977 din 20 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în Dosarul nr. x/2005 a fost admisă acţiunea civilă având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele C. şi Y.. Instanţa a consfinţit tranzacţia intervenită între părţi potrivit căreia, cu privire la terenul de 5.000 mp situat în punctul Porcărie Gârcina, s-a stabilit ca B. să primească 2.500 mp, iar C. ceilalţi 2.500 mp.

B. J. a fost împroprietărit în baza Legii Reformei Agrare nr. 187/1945 cu suprafaţa de 5.000 mp teren, conform titlului de proprietate nr. x. Acesta a solicitat prin cererea înregistrată la Primăria mun. Piatra Neamţ sub numărul x din 16 martie 1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,48 ha teren situată în punctul Dărmăneşti, în intravilanul mun. Piatra Neamţ.

Prin Hotărârea nr. 94 din 9 septembrie 1991 a Comisiei Judeţene Neamţ de aplicarea a Legii nr. 18/1991 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,22 ha în punctul Mariş. Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere J. iar prin sentinţa civilă nr. 5756/1999 a Judecătoriei Piatra Neamţ, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,28 ha, în plus faţă de dreptul de proprietate reconstituită de 0,22 ha, instanţa precizând că terenul a fost disponibilizat pe raza comunei Gârcina, judeţul Neamţ. Totodată, Comisia Locală Gârcina a fost obligată să întocmească documentaţia necesară pentru a fi înaintată Comisiei Judeţene Neamţ în vederea emiterii titlului de proprietate pentru terenul menţionat, pe amplasamentul disponibilizat.

În anexa la Hotărârea Comisiei Judeţene Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 613 din 15 mai 1997, la poziţia 3, se află înscris J. cu suprafaţa de 0,5 ha teren pe raza comunei Gârcina, în punctul Porcărie.

În data de 15 august 2002 Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis titlul de proprietate nr. x pe numele lui J. şi I. în care se menţionează suprafaţa de 5.000 mp teren arabil situat în tarlaua 21, parcela 992/26, punct Porcărie . Aferent acestui titlu a fost întocmită o fişă privind suprafaţa primită în posesie care a fost semnată de reprezentanţii comunei Gârcina, respectiv de primar şi de secretar.

C. În baza Legii nr. 18/1991, lui K. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 3,40 ha, teren situat pe raza municipiului Piatra Neamţ şi a comunei Gârcina. Prin Sentinţa civilă nr. 279/CA din l3 iunie 1995 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. x/1994 s-a dispus, printre altele, obligarea Comisiei comunale Gârcina pentru aplicarea legii fondului funciar să efectueze lucrările de punere în posesie şi să emită procesul-verbal de punere în posesie cu planul de situaţie anexă în favoarea numitului K., pentru suprafaţa de 2,50 ha teren situat pe raza teritorială a comunei Gârcina.

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene Neamţ de aplicarea a Legii nr. 18/1991, nr. 1506/2001 s-au disponibilizat către Comisia Locală Gârcina mai multe suprafeţe de teren, printre care şi 0,9 ha, în extravilanul comunei Gârcina, punctul Porcărie, în vederea emiterii titlului de proprietate în favoarea lui K.. A fost întocmită fişa privind suprafaţa primită în proprietate, semnată de reprezentantul Comisiei Locale Gârcina, precum şi de numita A., în calitate de inginer în cadrul Oficiului de Cadastru şi Organizarea Teritoriului, iar la data de 27 februarie 2001 Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis titlul de proprietate nr. x. Potrivit acestor documente, K. a fost pus în posesie cu suprafaţa de 9.000 mp teren situat în comuna Gârcina, tarlaua 21, parcela 993/1, punct Porcărie.

În anul 2000 inculpata A. a fost aleasă primar al comunei Gârcina. Prin Hotărârea Consiliului Local Gârcina nr. 35 din data de 30 martie 2006 au fost aprobate listele bunurilor care fac parte din domeniul public şi privat al comunei, astfel cum sunt indicate în anexele nr. 1, respectiv nr. 2 . Potrivit Anexei nr. 2, poziţia 45 a acestei hotărâri, în domeniul privat al comunei se găseau 20.000 mp din care "10.000 mp Porcărie Iuster - HCL nr . . . . . . . . . .din . . . . . . . . . . . ., vânzare directă reparaţii drumuri". De asemenea, în punctul Porcărie Iuster se mai află înscrisă suprafaţa de 4.000 mp, fără alte menţiuni, la poziţia 53. Nu se regăsesc alte terenuri aflate în punctul Porcărie Iuster.

Potrivit procesului-verbal de şedinţă din data de 30 martie 2006 şi raportului întocmit de Comisia de specialitate buget, finanţe, administraţia domeniului public, nedatată, proiectul de hotărâre a fost iniţiat de primar, respectiv inculpata A. şi a fost adoptat cu unanimitatea voturilor consilierilor prezenţi.

Prin încheierea nr. 9358 din 10 aprilie 2008 a fost admisă cererea formulată de Primăria Gârcina şi s-a intabulat pe numele comunei suprafaţa de 10.000 mp teren din intravilan Gârcina, punct Porcărie - Iuster. Între actele depuse de solicitant prin inculpata A. se află şi HCL nr. 35/2006 precum şi un înscris denumit "Situaţia privind suprafeţele de teren aparţinând domeniului privat al comunei Gârcina - anul 2007" în care, la poziţia 46, se află înscrisă suprafaţa de 10.000 mp în punctul "Porcărie (Iuster)".

Prin Hotărârea Consiliului Local Gârcina nr. 37 din data de 31 aprilie 2008, a fost aprobată vânzarea directă a suprafeţei de 10.000 mp teren situat în punctul Porcărie, suma obţinută urmând a fi folosită pentru balastarea unor drumuri. Atât în cuprinsul acestei hotărâri cât şi în "expunerea de motive" semnată de inculpată, se menţionează faptul că terenul "este disponibilizat şi ocupat nelegal de către cetăţenii B. şi J. cărora li s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pe cale judecătorească pe raza municipiului Piatra Neamţ". Potrivit raportului de evaluare întocmit în perioada 10 mai 2008 - 12 mai 2008, valoarea terenului a fost stabilită la suma de 110.856 RON, echivalentul a 30.000 de euro.

În data de 6 iunie 2014, inculpata a depus la dosarul de urmărire penală copia anunţului prin care Primăria Gârcina aduce la cunoştinţa persoanelor interesate intenţia de vânzare a "unei suprafeţe de teren de 10.000 mp la preţ minim de 300.000 RON". Anunţul nu cuprinde data la care a fost emis, amplasarea terenului, dacă este intravilan sau extravilan, categoria de folosinţă şi nici data limită de depunere a ofertelor.

În data de 17 aprilie 2008, în registrul de intrări - ieşiri al Primăriei Gârcina este înregistrată menţiunea "Puică V. Vasile, solicitare cumpărare teren Porcărie Iuster 1 ha" .

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public W. din Piatra Neamţ sub nr. x din 19 mai 2008, comuna Gârcina, prin reprezentantul său primar A., a vândut terenul în suprafaţă de 10.000 mp, număr cadastral x, către R. cu suma de 305.000 RON.

După şapte zile, R. a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public W. sub numărul x din 26 mai 2008 cu S.C. Z. S.R.L., preţul vânzării fiind de 400.000 euro din care a fost primită cu această ocazie suma de 160.000 euro, diferenţa urmând a fi achitată la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.

În data de 29 mai 2008 s-a încheiat între numitul R. şi S.C. Z. S.R.L. contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public W. sub numărul 2206 privind vânzarea cumpărarea terenului în suprafaţă de 10.000 mp, cu această ocazie fiind remis şi restul de plată de 240.000 de euro.

Cu privire la aceste contracte, martorul R., în declaraţiile de la urmărirea penală şi instanţă a arătat că în anul 2008 a fost solicitat de numitul AA. (decedat la data de 16 noiembrie 2010), căruia avea să-i ramburseze un împrumut în valoare de 500 euro, să achiziţioneze pentru acesta un teren situat pe raza comunei Gârcina, judeţ Neamţ în suprafaţă de 10.000 mp, cu motivul că AA. "nu le are cu primăriţa de la Gârcina". În urma demersurilor făcute de către martorul R., i s-a comunicat că preţul terenului este de 305.000 RON (deşi terenul era evaluat la suma de 110.856 RON - 30.000 euro - vol. 1, nu există documente din care să reiasă în ce mod valoarea tranzacţiei a fost stabilită la suma de 305.000 RON). Tot AA. i-a înmânat martorului suma de 305.000 RON şi i-a cerut să încheie un contract de vânzare cumpărare pe numele său, în calitate de cumpărător. Martorul a mai arătat că în data de 19 mai 2008 s-a întâlnit cu inculpata (pe care nu o cunoştea anterior) la BNP W. şi a semnat contractul de vânzare cumpărare autentificat cu numărul x. A mai precizat că suma de 305.000 RON primită de la AA. a achitat-o integral la casieria Primăriei comunei Gârcina, judeţul Neamţ, primind o chitanţă. Atât chitanţa cât şi actele rezultate în urma cumpărării au fost predate numitului AA. în data de 19 mai 2008. După o săptămână, R. a fost contactat din nou de către numitul AA., care i-a cerut să se prezinte la acelaşi birou notarial pentru a semna un antecontract de vânzare cumpărare întrucât "a găsit un client interesat de achiziţia terenului în suprafaţă de 10.000 mp".

Astfel, la data de 26 mai 2008 numitul R. a semnat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat cu numărul x cu numitul BB., administrator al S.C. Z. S.R.L. Martorul a declarat că nu cunoaşte care sunt sumele de bani consemnate în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare, nici ca viitor preţ al vânzării şi nici ca primă tranşă a preţului, şi a precizat că nu a văzut nici o sumă de bani pe care numitul BB. să o fi plătit numitului AA.. De asemenea, martorul a declarat că la fel s-a procedat şi în data de 29 mai 2008 când a semnat contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP W. cu numărul x.

Cele declarate de martorul R. sunt confirmate de către adresa nr. x din 13 martie 2014 de către O. C. pen..I. Neamţ, documente în care se constată că la data de 13 mai 2008 defunctul AA. a achitat la casieria instituţiei suma de bani necesară emiterii extrasului de carte funciară, fiindu-i eliberată pe numele acestuia chitanţa nr. x din 13 mai 2008. Este de mirare cum defunctul AA., care nu voia să se ştie că el cumpără terenul în cauză, a achitat taxa necesară emiterii extrasului de carte funciară pentru încheierea contractului de vânzare pentru un bun al comunei Gârcina, această plată fiind în mod obişnuit în sarcina vânzătorului.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP W. sub nr. x din 24 iulie 2008 comuna Gârcina, prin reprezentantul său primar A., a vândut un teren în suprafaţă de 2.200 mp, număr cadastral x, către numitul Q. cu suma de 30.000 RON. Cu privire la valoarea acestui teren, nu există un raport de evaluare distinct (în adresa nr. x din 18 septembrie 2015 a comunei Gârcina, semnată de către inculpată, se menţionează că s-a luat în considerare raportul de evaluare întocmit pentru terenul de 10.000 mp, parcelele fiind învecinate - vol. 1). De fapt, pentru ambele terenuri, preţul de vânzare se pare că a fost stabilit în funcţie de suma de care avea nevoie Primăria pentru a finanţa lucrările angajate, fără vreo legătură cu valoarea reală a terenurilor.

Prin adresa din data de 18 septembrie 2015, Primăria Gârcina a comunicat că nu a fost identificată în arhivă hotărârea consiliului local prin care s-a aprobat vânzarea suprafeţei de 2.200 teren arabil şi nici cererea lui Q. de achiziţionare a acestuia şi nu a fost întocmit nici un raport de evaluare, fiind folosit cel întocmit pentru vânzarea anterioară a suprafeţei de 10.000 mp "având în vedere că sunt suprafeţe învecinate". Singurele acte transmise sunt chitanţa de plată a sumei de 30.000 de RON de către cumpărător, înregistrarea contabilă a acesteia, pagina din registrul de intrări ieşiri în care se află înscrise menţiunile "D.V." "solicită cumpărare teren" în data de 30 ianuarie 2008 şi un raport întocmit de Comisia de specialitate buget, finanţe, administraţia domeniului public din cadrul CL Gârcina privind dezbaterea în data de 27 aprilie 2008 a proiectului de hotărâre iniţiat de A. privind "vânzare teren 2200 mp".

În declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale, menţinute şi precizate în faţa instanţei, inculpata A. a susţinut în esenţă că defunctul B. a obţinut în 1992 o hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 5.000 mp pe raza municipiului Piatra Neamţ, iar în 1997 o altă hotărâre judecătorească pentru 5.000 mp tot pe raza municipiului Piatra Neamţ; cu toate acestea, a ocupat o suprafaţă de teren pe raza comunei Gârcina, tarlaua Iuster, unde fusese o fabrică de spirt. Când dosarul a ajuns în recurs, s-a dispus o expertiză în care s-a consemnat că reclamantul stăpâneşte terenul în tarlaua Iuster. Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea, însă ulterior J. a chemat în judecată Comisia locală Gârcina, iar primarul de atunci a menţionat că nu se opune acţiunii, dacă reclamantul stăpâneşte terenul. B. a obţinut titlu de proprietate în baza acelui raport de expertiză. În concluzie, H. şi J. nu aveau dreptul să deţină terenurile pe raza comunei Gârcina întrucât autorii lor avuseseră proprietăţi pe raza municipiului Piatra Neamţ.

În ce îl priveşte pe K., acesta moştenise 9.000 mp pe raza municipiului Roman care, probabil a fost dată statului, primind în schimb teren pe raza municipiului Piatra Neamţ. În 1995 a obţinut în instanţă reconstituirea dreptului de proprietate pe raza municipiului Piatra Neamţ, iar în 2001 Comisia locală Piatra Neamţ a solicitat Comisia judeţeană Neamţ emiterea unei hotărâri potrivit căreia K. figura în registrul agricol cu 90 ari pe raza comunei Gârcina, punctul Porcărie.

Creţu V. Mircea, J. şi K. au obţinut ilegal teren pe raza comunei Gârcina, şi apreciază că aceste acte sunt ilegale, deoarece terenurile acestora nu fuseseră pe raza acestei comune. Nu a vândut terenul aparţinând moştenitorilor lui K., aceştia stăpânind în continuare întreaga suprafaţă din titlul de proprietate, în primii ani stăpânea o suprafaţă mai mare, de 12.000 mp.

Susţinerile inculpatei nu au putut fi primite în totalitate şi nu pot înlătura răspunderea penală a acesteia. Inculpata nu a negat faptul că avea cunoştinţă de existenţa titlurilor de proprietate emise pe numele moştenitorilor lui H., J. şi K. privitoare la terenurile din punctul Porcărie - Iuster. În aceste condiţii, ignorarea acestor acte nu poate fi justificată prin aprecierea personală că ar fi fost emise în condiţii nelegale, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.

La data de 18 septembrie 2007, inculpata A., în calitate de primar, a încercat pe cale judecătorească anularea unor titluri de proprietate emise pe numele mai multor persoane, printre care şi cele susmenţionate. Astfel, în Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Piatra Neamţ, Comisia locală Gârcina pentru aplicarea legilor fondului funciar a solicitat în contradictoriu cu Comisia judeţeană Neamţ pentru aplicarea legilor fondului funciar şi Comisia locală Piatra Neamţ pentru aplicarea legilor fondului funciar anularea unor titluri de proprietate.

La solicitarea instanţei, reclamanta, sub semnătura inculpatei, şi-a precizat acţiunea, menţionând în mod expres printre titlurile a căror nulitate o cere pe cele ale lui H., J. şi K., suprafeţele de pe raza comunei Gârcina cuprinse în aceste titluri şi amplasarea lor . Tot inculpata a depus la dosarul cauzei copii ale titlurilor de proprietate emise pentru H., J. şi K..

Prin cererile din 21 ianuarie 2009 şi 12 iunie 2009, inculpata a solicitat renunţarea la judecată. În aceste condiţii este evident că la datele la care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare ce fac obiectul prezentei cauze (mai, respectiv iulie 2008), aceasta cunoştea că terenurile aparţineau altor persoane iar nu Primăriei Gârcina.

Din actele aflate la dosar reiese că inculpata avea cunoştinţă de situaţia juridică a terenurilor încă de la data emiterii titlurilor de proprietate. Astfel, inculpata a participat în mod direct la delimitarea şi punerea în posesie privitoare la aceste titluri, semnând în calitate de primar procesele-verbale de punere în posesie aferente titlurilor de proprietate pentru H. şi K. .

Aşa fiind, întreaga procedură prealabilă emiterii HCL nr. 35/2006 a fost iniţiată în mod abuziv de către inculpată, scopul fiind crearea unei aparenţe de drept în scopul vânzării ulterioare a terenurilor. De altfel, Anexa nr. 2 a acestei hotărâri prezintă unele aspecte ce ridică suspiciuni. Astfel, în varianta înaintată de Primăria Gârcina Direcţiei Naţionale Anticorupţie, terenurile în litigiu se află la poziţia 45 iar numărul şi data hotărârii prin care s-a aprobat vânzarea directă nu sunt completate, (această hotărâre fiind emisă abia în anul 2008 - vol. 1 d.u.p..).

În actele înaintate de Primăria Gârcina către OCPI Neamţ în vederea intabulării, şi notarului public în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare cu R., terenul se află menţionat în Anexa nr. 2 la poziţia 46, fără a se mai face referire la vreo hotărâre de consiliu local. Niciuna din variante nu este semnată şi ştampilată cu ocazia emiterii.

Nici declaraţiile martorilor audiaţi la cererea inculpatei - T. şi U., declaraţii din care rezultă că, pe tarlaua numită în prezent Iuster sau Porcărie, ar fi existat anterior o distilerie şi o fermă de porci ce au aparţinut unei persoane pe nume Iuster - nu pot să înlăture caracterul abuziv al acţiunilor inculpatei, în condiţiile în care, la data acestora - ca şi în prezent - H., J. şi K. deţineau titluri de proprietate emise în condiţiile legii şi neanulate.

Aprecierile subiective ale inculpatei, potrivit cărora defuncţii B., J. şi K. nu au fost niciodată îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate pe teritoriul administrativ al comunei Gârcina în punctul numit "Iuster-Porcărie" şi că aceştia şi-au obţinut titlurile de proprietate inducând în eroare instanţele de judecată şi autorităţile administraţiei locale, nu pot înlătura caracterul penal al faptelor. Aceasta deoarece Tribunalul a reţinut că funcţionarilor publici nu le este îngăduit să ignore sau să încalce drepturile cetăţenilor, drepturi consfinţite prin acte oficiale, doar în baza aprecierii proprii potrivit căreia acele acte nu au fost obţinute în condiţii de legalitate. Obligaţia funcţionarilor publici este de a obţine pe căi legale anularea unor asemenea acte, iar nu ignorarea lor.

Pentru a verifica identitatea dintre terenurile ce au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare autentificate la Biroul Notarului Public W. din Piatra Neamţ sub nr. x din 19 mai 2008 şi, respectiv, sub nr. y din 24 iulie 2008, în cursul cercetării judecătoreşti a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie, raportul de expertiză, anexele precum şi precizările la acesta.

Din concluziile raportului de expertiză şi schiţele anexă rezultă că terenul cu suprafaţa de 10.000 mp, situat în intravilanul comuna Gârcina, jud. Neamţ, pct. "Porcărie", ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 19 mai 2008, încheiat de UAT Gârcina cu R., iar ulterior, al contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2008 încheiat de R. cu S.C. Z. S.R.L., se suprapune cu terenul cu suprafaţa de 5000 mp înscris în titlul de proprietate nr. x din 16 aprilie 2002 eliberat pe numele lui B., pe o suprafaţă de 4813 mp (culoare roz în anexa nr. 2 la raportul de expertiză - vol. 3 ds. instanţă), şi cu terenul cu suprafaţa de 5000 mp înscris în titlul de proprietate nr. x din 15 august 2002 pe numele J. şi I., pe o suprafaţă de 2573mp (culoare galbenă în anexa nr. 2 la acelaşi raport de expertiză).

În continuare, terenul cu suprafaţa de 2200 mp, ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2008 încheiat de UAT Gârcina cu Q., se suprapune cu terenul cu suprafaţa de 5000 mp înscris în titlul de proprietate nr. x din 15 august 2002 pe numele J. şi I., pe o suprafaţă de 2056 mp (culoare verde în anexa nr. 2 la raportul de expertiză), şi pe o suprafaţă de 144 mp peste terenul cu suprafaţa de 9000 mp înscris în titlul de proprietate nr. x din 27 februarie 2001 pe numele K. (culoare portocalie în anexa nr. 2 la raportul de expertiză).

Sintetizând situaţia terenurilor părţilor civile, Tribunalul a reţinut că prin cele două contracte de vânzare cumpărare (nr. x din 19 mai 2008 cu R. şi nr. y/2008 cu Q.), iniţiate şi semnate de către inculpata A. în calitate de reprezentantă a UAT Gârcina, au fost înstrăinate suprafeţele de: 4813 mp din terenurile moştenitorilor lui B. (B. şi C.); 4629 mp din terenul moştenitorilor lui J. şi I. (D. şi E.); 144 mp din terenul moştenitorilor lui K. (F. şi G.).

Faţă de situaţia de fapt astfel cum a fost expusă în cele ce preced, Tribunalul a reţinut că faptele inculpatei A. întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni concurente de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen..(1969), cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că:

- şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin aceea că, deşi cunoştea că UAT Gârcina, jud. Neamţ nu este proprietar, în data de 19 mai 2008, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 19 mai 2008 a vândut în calitate de reprezentant al acesteia suprafaţa de 10.000 mp teren ce aparţinea moştenitorilor numiţilor H., I. şi J. către martorul R.. Pentru a crea aparenţa de legalitate a acestei tranzacţii, A. a iniţiat adoptarea HCL nr. 35 din 30 martie 2006 prin care acest teren a fost atestat ca făcând parte din domeniul privat al comunei şi care a stat la baza intabulării lui în Cartea Funciară, precum şi a HCL nr. 37 din 30 aprilie 2008 prin care s-a aprobat vânzarea suprafeţei de 10.000 mp teren. Fapta inculpatei A. a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legale ale părţilor civile B., C., D. şi E., aceştia fiind lipsiţi de dreptul de proprietate în ce priveşte suprafeţele asupra cărora erau proprietari şi care le-au fost înstrăinate. Fapta a avut drept consecinţă şi crearea unui folos necuvenit pentru Primăria Gârcina în valoare 305.000 RON reprezentând preţul încasat pentru acest teren;

- şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin aceea că, deşi cunoştea că UAT Gârcina, jud. Neamţ, nu este proprietar, în data de 24 iulie 2008, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. y/2008 a vândut în calitate de reprezentant al acesteia suprafaţa de 2.200 mp teren ce aparţinea moştenitorilor numiţilor D., E. şi K. către martorul Q.. Pentru a crea aparenţa de legalitate a acestei tranzacţii, A. a iniţiat adoptarea HCL nr. 35 din 30 martie 2006 prin care acest teren a fost atestat ca făcând parte din domeniul privat al comunei şi care a stat la baza intabulării lui în Cartea Funciară. Fapta inculpatei A. a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legale ale părţilor civile D., E., F. şi G., aceştia fiind lipsiţi de dreptul de proprietate în ce priveşte suprafeţele asupra cărora erau proprietari şi care le-au fost înstrăinate. Fapta a avut drept consecinţă şi crearea unui folos necuvenit pentru Primăria Gârcina în valoare 30.000 RON reprezentând preţul încasat pentru acest teren.

Prima instanţă a apreciat că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile codificării anterioare şi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 în forma acesteia de la data săvârşirii faptelor (ca legi mai favorabile) care, chiar dacă prevăd limite de pedeapsă mai mari, au norme mai favorabile privind regimul concursului de infracţiuni, precum şi în ce priveşte posibilităţile privind individualizarea judiciară a pedepsei şi a executării acesteia.

În cauză nu îşi găsesc aplicarea dispoziţiile art. 297 C. pen., întrucât acestea nu sunt dispoziţii dezincriminatorii, nici privite prin prisma Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, întrucât, prin faptele sale inculpata a încălcat dreptul la proprietate al părţilor civile. Aşa fiind, Tribunalul a reţinut că inculpata, prin faptele săvârşite, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu prin încălcarea dispoziţiilor legale ce ocroteau dreptul de proprietate al părţilor civile.

Tribunalul a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, "Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor ..." Inculpata a susţinut că această dispoziţie instituie o obligaţie de ordin general, iar nu o atribuţie de serviciu a primarului, acestea din urmă fiind prevăzute de art. 63 din aceeaşi lege, astfel că faptele nu au reprezentat o încălcare a atribuţiilor de serviciu. Această apărare nu a putut fi primită, în condiţiile în care art. 63 din Legea nr. 215/2001 prevede că "Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii ...", iar la lit. e) se prevede că acesta îndeplineşte şi "alte atribuţii stabilite prin lege". Ori, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (2) din lege, primarul are obligaţia - deci atribuţia - de a asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Nici susţinerea potrivit căreia prin săvârşirea faptelor inculpata nu a realizat niciun beneficiu personal, acţionând doar în interesul comunităţii locale, nu a putut fi primită întru totul. Aceasta deoarece, deşi terenurile în discuţie fuseseră înscrise în domeniul privat al comunei din anul 2006, primul teren - cel mai mare şi mai valoros - a fost înstrăinat în luna mai 2008, banii fiind folosiţi la reparaţii de drumuri (lucrări foarte "vizibile" pentru locuitorii comunei), în condiţiile în care la începutul lunii iunie 2008 au avut loc. alegeri locale, alegeri la care inculpata a candidat şi a obţinut un nou mandat de primar (drumurile în cauză fuseseră distruse de ploile din 2005 şi 2007). Nu poate fi ignorat acest beneficiu - unul indirect, de imagine a unui ales local - obţinut de către inculpată pe această cale.

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul, în temeiul art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, din două infracţiuni de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracţiune de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. Aceasta deoarece actele materiale au fost efectuate la un interval de timp considerabil - mai bine de două luni, în baza unor rezoluţii infracţionale distincte. Pentru fiecare vânzare a fost iniţiată de către inculpată aprobarea unor hotărâri distincte de consiliu local, iar ulterior încheierea contractelor de vânzare în sine.

Susţinerile potrivit cărora fapta în dauna părţilor civile F. şi G. nu există, deoarece acestora li s-a vândut doar suprafaţa de 144 mp teren, suprafaţă ce se încadrează în marja de eroare a măsurătorilor, nu au putut fi primite. Aceasta deoarece inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru câte o faptă de abuz în serviciu câte părţi civile sunt, ci pentru atâtea fapte de abuz în serviciu câte acţiuni abuzive distincte au existat, înţelegând prin aceasta iniţierea şi încheierea contractelor de vânzare cumpărare. Prin faptul că, urmare a unuia din contracte, au fost vătămate şi interesele numiţilor F. şi CC., le conferă acestora calitatea de părţile civile - interesele lor au fost vătămate prin aceeaşi infracţiune prin care au fost vătămate şi interesele părţilor civile D. şi E..

Nici apărarea potrivit căreia inculpata a executat doar dispoziţiile hotărârilor Consiliului Local Gârcina, nu poate fi primită. Aşa cum reiese din probele cauzei, iniţiativa adoptării acestor hotărâri a aparţinut inculpatei care, ştiind că părţile civile au titluri de proprietate pe terenurile în cauză, a iniţiat procedura trecerii terenurilor în domeniul privat al comunei, apoi a iniţiat adoptarea hotărârilor prin care terenurile erau scoase la vânzare, iar apoi vânzarea efectivă a acestora.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei, Tribunalul a apreciat că se impune a stabili pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, de câte 3 (trei) ani închisoare. În cauză instanţa a apreciat că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen..(1969) condamnarea la pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi cu dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prin folosirea funcţiei de primar o face pe inculpată nedemnă de exercitarea acestei funcţii, profesii sau ocupaţii, astfel că se impune şi interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c). S-a mai apreciat că nu sunt însă temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. (1969).

În ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Tribunalul a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 861 C. pen..(1969) pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în sensul că pedeapsa rezultată aplicată inculpatei este până în limita de 3 ani închisoare; în plus, faţă de împrejurările concrete ale cauzei, de faptul că inculpata nu a mai săvârşit alte fapte penale, este căsătorită, a deţinut până în prezent funcţii publice pe care le-a îndeplinit în bune condiţii. Aşa fiind, instanţa a apreciat că scopul preventiv - educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia, că nu se impune scoaterea inculpatei din mediul familial şi social şi plasarea ei în mediul închis, cu consecinţa supunerii acesteia contagiunii criminale, pronunţarea condamnării constituind un avertisment suficient pentru aceasta.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut următoarele:

Persoanele vătămate B. şi C., ambii în calitate de moştenitori ai lui H., precum şi D. şi E., în calitate de moştenitori ai lui J. şi I., s-au constituit părţi civile pe parcursul urmăririi penale cu suma de 400.000 euro reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 10.000 mp. În faţa instanţei aceştia au arătat că solicită obligarea inculpatei şi la plata de sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale (reprezentând o compensaţie pentru umilinţa şi suferinţele morale la care au fost supuşi timp îndelungat datorită actelor abuzive şi proceselor intentate de către inculpată.

P.P. şi G., în calitate de moştenitori ai lui K., au declarat că înţeleg să se constituie părţi civile în prezenta cauză penală cu suma de 88.000 euro reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 2.200 mp. În faţa instanţei aceştia au arătat că solicită obligarea inculpatei şi la plata de sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale (reprezentând o compensaţie pentru umilinţa şi suferinţele morale la care au fost supuşi timp îndelungat datorită actelor abuzive şi proceselor intentate de către inculpată).

Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 3 mai 2017, B. şi C. au solicitat obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 192.520 euro, reprezentând contravaloarea terenului de 4813mp.

Creţu A. Constantin şi E. au solicitat obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente,la plata sumei, la plata sumei de 102.920 euro, reprezentând valoarea terenului de 2573 mp şi suma de 28.036 RON, reprezentând valoarea terenului de 2056 mp.

P. I. P. şi CC. au solicitat obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1.964 RON, reprezentând contravaloarea terenului de 144 mp.

Aceste sume au fost calculate proporţional cu suprafaţa de teren vândut ce se suprapune peste terenurile părţilor civile constatate în raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de DD. (în realitate, calculul pentru F. şi CC. este eronat, regula de trei simplă fiind greşit aplicată).

Cu toţii au solicitat admiterea cererii privind daunele morale de câte 100.000 euro.

Tribunalul a reţinut că nu s-a făcut dovada faptului că dobânditorii terenurilor - R. (care nu a cumpărat pentru sine), S.C. Z. S.R.L., Q., ar fi fost de rea credinţă la încheierea contractelor. Aceste acte juridice au intrat în circuitul civil, iar restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor nu se poate face cu încălcarea drepturilor protejate de lege ale altor persoane, astfel că nu se poate dispune anularea contractele de vânzare-cumpărare. Prin cele două contracte de vânzare-cumpărare (nr. x din 19 mai 2008 cu R. şi nr. y/2008 cu Q.), iniţiate şi semnate de către inculpata A. în calitate de reprezentantă a UAT Gârcina, au fost înstrăinate suprafeţele de: 4813 mp din terenurile moştenitorilor lui B. (respectiv părţile civile B. şi C.); 4629 mp din terenul moştenitorilor lui J. şi I. (respectiv părţile civile D. şi E.); 144 mp din terenul moştenitorilor lui K. (respectiv părţile civile F. şi G.). Aceste aspecte rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică cu completarea şi anexele - vol. 3 ds. instanţă.

În ce priveşte despăgubirile ce li se cuvin părţilor civile, Tribunalul a reţinut că evaluarea făcută prin raportul de expertiză tehnică topografică (3,33 euro/mp, respectiv 12,22, 12,15 RON/mp), a avut în vedere valorile medii estimate pentru terenurile din intravilanele şi extravilanele localităţilor, pe care le respectau notariatele publice la întocmirea actelor autentice în cursul anului 2008, aceasta nereprezentând o evaluare in concreto a terenurilor în discuţie, ci doar o estimare a valorii terenurilor în vederea calculării obligaţiilor fiscale la înstrăinare.

Cu toate acestea, Tribunalul a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 19 mai 2008, suprafaţa de 10.000 mp (ce include majoritatea terenurilor părţilor civile), a fost înstrăinată cu preţul total de 305.000 RON, respectiv 30,5 RON/mp sau 8,33 euro, şi această valoare va fi avută în vedere de către instanţă ca reprezentând valoarea pe metru pătrat a terenurilor (având în vedere că toate sunt situate în acelaşi punct), la data vânzării.

Nu a putut fi primită solicitarea părţilor civile de a fi reţinută ca valoare a terenurilor valoarea menţionată în contractul de vânzare-cumpărare numărul x din 29 mai 2008, de 400.000 euro, respectiv 40 euro/mp, valoare ce nu poate fi primită ca realistă nici măcar pentru acea perioadă.

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul a apreciat că se impune obligarea inculpatei A., în solidar cu partea responsabilă civilmente comuna Gârcina (având în vedere că inculpata a săvârşit infracţiunile în calitate de reprezentantă legală a comunei Gârcina, în realizarea atribuţiilor specifice funcţiei de primar), la plata a câte 20.046 euro (echivalent în RON la data plăţii), reprezentând daune materiale (contravaloarea suprafeţei de 4813 mp la preţul de 8,33 euro/mp, împărţită pentru fiecare moştenitor) pentru fiecare din părţile civile B., şi C.; la plata a câte 19.280 euro (echivalent în RON la data plăţii), reprezentând daune materiale (contravaloarea suprafeţei de 4629 mp la preţul de 8,33 euro/mp, împărţită pentru fiecare moştenitor) pentru fiecare din părţile civile D. şi E..

Tribunalul a obligat-o pe inculpata A., în solidar cu partea responsabilă civilmente comuna Gârcina, la plata a câte 982 RON reprezentând daune materiale pentru fiecare din părţile civile F. şi G., astfel cum aceştia au solicitat prin notele scrise depuse la dosar la 3 mai 2017. Dacă Tribunalul ar fi aplicat acelaşi raţionament folosit în cazul celorlalte părţi civile (valoarea de 8,33 euro/mp, terenul fiind în acelaşi punct), s-ar fi ajuns la o despăgubire de câte 600 euro, iar instanţa ar fi încălcat principiul potrivit căruia nu se poate da mai mult decât s-a cerut.

În ce priveşte daunele morale solicitate, instanţa a reţinut următoarele că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în funcţie de modalitatea concretă de săvârşire, poate produce prejudicii morale în ipoteza în care persoana vătămată a fost supusă, în timp, unor "tracasări", de regulă de ordin birocratic, ce îi creează acesteia o stare severă de disconfort psihic, de îngrijorare, de angoasă. Această situaţie se regăseşte întru totul în cauza de faţă, având în vedere că, urmare a faptelor inculpatei, părţile civile s-au "trezit" că le-au fost înstrăinate bunuri importante din patrimoniu, fiind nevoie ca apoi, pe o perioadă îndelungată, să ducă o adevărată "cruciadă judiciară" pentru a-şi vedea recunoscute drepturile.

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul a apreciat că suma de câte 1.500 euro (echivalent în RON la data plăţii), pentru părţile civile B., C., D. şi E., şi câte 500 euro (echivalent în RON la data plăţii), pentru părţile civile F. şi G., reprezintă compensaţii rezonabile şi la stabilirea lor au fost avute în vedere atât suferinţele psihice severe ale părţilor civile, determinate aşa cum s-a arătat, de pierderea proprietăţii asupra unor terenuri valoroase - pierderea aproape totală, în cazul părţilor civile B., C., D. şi E., motiv pentru care şi daunele morale acordate sunt mai mari, şi parţială în cazul părţilor civile F. şi G., motiv pentru care şi daunele morale acordate sunt mai mici.

Principiul reparării daunelor morale trebuie recunoscut în cazul în care s-au provocat, prin acţiuni abuzive, suferinţe psihice severe, cum este cazul de faţă. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăşi, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanţele unui caz dat, ar putea constitui o reparaţie suficientă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, inculpata A. şi partea responsabilă civilmente Unitatea Administrativ Teritorială Gârcina.

Prin motivele scrise de apel, Parchetul a criticat sentinţa apelată, în esenţă, sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpatei, pe care le-a apreciat prea blânde în raport de circumstanţele reale şi personale, precum şi a netemeiniciei modalităţii de individualizare a executării pedepsei rezultante. S-a susţinut că pedeapsa minimă a închisorii aplicată pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată, fără aplicarea vreunui spor, nu este în acord cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen..

S-a subliniat că inculpata avea cunoştinţă de existenţa titlurilor de proprietate emise pe numele moştenitorilor părţilor civile H., J. şi K. privitoare la terenurile din punctul Porcărie, a ignorat aceste aspecte şi a apreciat fără niciun fundament că acestea au fost emise în condiţii de nelegalitate, fără a exista vreo hotărâre judecătorească în acest sens. Încă din anul 2007 inculpata, în calitate de primar, a încercat anularea unor titluri de proprietate, inclusiv cele emise pe numele părţilor civile şi avea cunoştinţă de situaţia juridică a terenurilor încă de la data emiterii titlurilor de proprietate.

De asemenea inculpata a participat la delimitarea şi punerea în posesie privitoare la aceste titluri, semnând, în calitate de inginer, procesul-verbal de punere în posesie aferent titlului lui H., iar în calitate de primar fişa privind suprafaţa primită în proprietate aferentă titlului lui K.. Întreaga procedură prealabilă emiterii hotărârii de Consiliul Local nr. 35/2006 a fost iniţiată abuziv, cu încălcarea prevederilor legale, scopul fiind crearea unei aparenţe de drept, în scopul vânzării ulterioare a terenurilor. S-a precizat că funcţionarilor publici nu le este îngăduit să ignore sau să încalce drepturile cetăţenilor, consfinţite prin acte oficiale, doar în baza aprecierii proprii cum că acele acte nu au fost obţinute în condiţii de legalitate.

Obligaţia funcţionarilor public este de a obţine pe căi legale anularea unor asemenea acte. Au fost invocate prevederile Deciziei nr. 347/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. S-a subliniat că inculpata nu a recunoscut comiterea faptelor şi nu a contribuit la repararea prejudiciului. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate, rejudecarea cauzei şi majorarea pedepselor aplicate şi reindividualizarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante.

Apelanta inculpată prin apărător a criticat sentinţa apelată pe motiv de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului şi, în principal, casarea acesteia şi trimiterea spre rejudecare, potrivit art. 421 C. proc. pen. şi art. 6 din CEDO sau, în subsidiar, desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, achitarea sa, raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen.. Pe latură latura civilă, s-a solicitat respingerea pretenţiilor formulate de părţile civile.

S-a apreciat că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât aceasta se fundamentează exclusiv pe afirmaţiile din actul de sesizare, fără a analiza şi înlătura motivat ansamblul probatoriu propus şi administrat. În primul rând, s-a susţinut că premiza acuzaţiei se regăseşte integral în cuprinsul alin. (2) al art. 61 din Legea nr. 215/2001, articol ce defineşte funcţia publică a primarului. Atribuţiile legale ale primarului, respectiv cele care ar fi trebuit să constituie un posibil element material al infracţiunii de abuz în serviciu, cu referire la considerentele Deciziei nr. 405/2016 a CCR, sunt prevăzute de art. 63 Legea nr. 215/2001.

S-a susţinut că obiectul judecăţii trebuie să fie precis determinat în cuprinsul rechizitoriului, ceea ce presupune descrierea faptei imputate inculpatului într-o modalitate susceptibilă de a produce consecinţe în plan procesual-penal, respectiv de a învesti instanţa, în mod neîndoielnic, cu judecata acelei fapte. Acuzaţia este formulată în termeni de o generalitate în faţa cărora o apărare concretă şi eficientă este imposibilă.

De asemenea s-a susţinut că sentinţa apelată a fost dată cu încălcarea art. 349 C. proc. pen. şi art. 351 alin. (2) din C. proc. pen. întrucât până la termenul din data de 25 aprilie 2017 când cauza s-a judecat în fond, rechizitoriul nu a precizat ce lege a încălcat, deşi Decizia Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 a dispus ca prevederile art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii".

La ultimul termen (25 aprilie 2017) parchetul a formulat, la solicitarea apărătorului inculpatei cu privire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016, precizări pe care le-a susţinut oral, prin care se impută inculpatei faptul că ar fi încălcat prevederile art. 61 din Legea nr. 215/2001 şi dispoziţiile vechiul C. civ., care nu au fost puse în discuţia părţilor şi nu s-a acordat termen pentru a le studia şi a formula apărări. Este adevărat că s-a amânat pronunţarea două săptămâni când dosarul nu a mai stat în arhivă pentru studiu, dar nu s-a putut asigura şi respecta principiul contradictorialităţii precum şi cel al egalităţii armelor procedurale între inculpat şi procuror".

S-a susţinut că la aprecierea motivului de nulitate invocat, cu raportare la prevederile art. 281 şi urm. C. proc. pen., trebuie avute în vedere şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302/2017.

Sub aspectul netemeinicie soluţionării laturii penale, s-a susţinut că prima instanţă nu a analizat dacă alte măsuri decât cele penale (civil, administrativ) nu ar putea asigura în mod suficient solicitările părţilor civile şi dacă dreptul penal ar putea aborda problemele mai eficace, făcându-se trimitere la Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale în cuprinsul căreia se reţine că răspunderea administrativă are prioritate faţă de cea penală, că procedura prioritară este cea administrativă, iar nu cea penală, abuzul funcţionarilor publici trebuind sancţionat în condiţiile legii contenciosului administrativ şi nu potrivit legislaţiei penale, prin infracţiunea de abuz in serviciu, dar şi că dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. au caracter subsidiar în raport cu cele ale art. 52 din Constituţie, astfel încât aplicarea prioritară a acestora şi în cazurile prevăzute de norma constituţională înseamnă o încălcare a principiului de rang constituţional al legalităţii pedepselor, prevăzut de art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală.

S-a susţinut că, în speţă, operează răspunderea administrativă în afara dispoziţiilor legale menţionate mai sus şi stabilite şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 405/2016 şi pentru faptul că inculpata, având calitatea de primar, potrivit art. 21 alin. (2) (1) din Legea nr. 205/2001 (text introdus prin Lega nr. 74/2012) stă în judecată ca reprezentant legal şi nu în nume personal". Inculpata nu a vândut cele două suprafeţe de teren în nume propriu cum reclamă părţile civile şi cum se reţine în rechizitoriu ci ca reprezentant legal al UAT Gârcina ducând la îndeplinire cele două hotărâri, obligaţie prevăzută in art. 61 din Legea nr. 215/2001.

În condiţiile în care legalitatea celor două hotărâri de consiliu local nu a fost contestată şi anulată, aşa cum a statuat şi Curtea de Apel Bacău (Decizia penală nr. 280 din 2 martie 2017, ds. nr. x/188/2014 - vol. III ds. fond), iniţierea şi punerea în aplicare a acestora nu poate fi reţinută ca fiind un element material al infracţiunii de abuz în serviciu.

În plus, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a constatat că din verificările făcute nu rezultă că terenurile din HCL nr. 35/2006 au fost trecute în mod abuziv în proprietatea Comunei Gârcina aşa cum reclamă petenţii. Totodată prin Ordonanţa din 5 noiembrie 2012 (neatacată) Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău reţine faptul că chiar dacă reclamanţii au titlul de proprietate pe aceleaşi suprafeţe de teren nu presupune în mod automat săvârşirea unor fapte penale, urmând ca părţile să-şi soluţioneze conflictul pe cale civilă. În concordanţă cu aceste constatări ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău sunt şi reţinerile Curţii Constituţionale în Decizia nr. 405/2016 pct. 77 şi faţă de motivare rezultă că nu operează răspunderea penală şi că cel mult aspectele sesizate de părţile civile şi reţinute în rechizitoriu puteau fi soluţionate pe cale civilă.

S-a subliniat că pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ există Dosarul nr. x/2012 care are ca obiect anularea parţială a titlului de proprietate deţinut de H., dosarul fiind suspendat pentru soluţionarea cererii de înscriere în fals, cerere care nu este soluţionată de aproximativ 2 ani de zile, aceasta, fiind formulată în 21 februarie 2014 precum şi Dosarul civil x/2014 privind anularea parţială a titlului de proprietate deţinut de J. cu termen 28 septembrie 2017. În sensul celor arătate mai sus a fost invocată şi Decizia nr. 392/2017 a Curţii Constituţionale a României .

S-a solicitat să constate că nu s-a săvârşit nici o faptă penală gravă, că în cauză poate opera răspunderea civilă (prin oferirea unei alte suprafeţe de teren de aceeaşi valoare) sau administrativă, iar apărările formulate în acest sens nu au fost analizate şi înlăturate obiectiv.

Sentinţa apelată a fost criticată şi sub aspectul netemeinicei soluţionării laturii civile, susţinându-se că deşi prin raportul de expertiza terenul a fost evaluat la 3.33 Euro/metru pătrat în mod cu totul nejustificat, fără nici o alta proba, s-a dispus obligarea inculpatei la plata către părţile civile B. şi C. a sumei de câte 20.046 Euro daune materiale şi câte 1500 Euro daune morale, echivalent în RON la data plăţii, şi daune morale, nedovedite cu nici un mijloc de proba, către părţile civile D. şi E. la plata a câte 19.280 Euro daune materiale şi 1500 Euro daune morale nedovedite şi către părţile civile, şi către părţile civile F. şi G. la plata a câte 982 RON daune materiale şi cate 500 Euro echivalent în RON, daune morale.

Partea responsabilă civilmente U.A.T. Gârcina a criticat sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitându-se admiterea apelului atât în privinţa laturii civile cât şi a laturii penale care a influenţat latura civilă. În esenţă, UAT Gârcina a criticat sentinţa apelată pentru aceleaşi motive invocate şi de apelanta inculpată. S-a susţinut că sentinţa atacată este nelegală fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 349 C. proc. pen. şi art. 351 alin. (2) C. proc. pen., întrucât instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor precizarea formulată de parchet la ultimul termen din data de 25 aprilie 2017, nu a amânat cauza pentru a da părţilor posibilitatea de a le studia şi de a formula apărări, amânându-se pronunţarea două săptămâni, situaţie în care nu s-a putut asigura şi respecta principiul contradictorialităţii. S-a mai afirmat că procurorul nu a depus precizările impuse prin Decizia Curţii Constituţionale în cursul procesului pentru a priva partea de o apărare împotriva acestor precizări nefiind respectat principiul " egalităţii armelor procedurale între inculpat şi procuror".

Sentinţa a fost criticată sub aspectul netemeinicie soluţionării laturii civile, UAT Gârcina fiind obligată la plata unor sume de bani fără existenţa probelor necesare. Nu numai ca nu sunt probe privind cuantumul sumelor la care a fost obligată partea responsabilă civilmente dar nu sunt probe că au făcut obiectul infracţiunii săvârşite de inculpată.

Un alt motiv al netemeiniciei sentinţei atacate constă în omisiunea instanţei de fond de a reţine fapte şi împrejurări pentru care există probele necesare. Astfel, prin memoriu depus la dosar s-a dovedit că prin Sentinţele 44/CA/1997 pronunţată în Dosarul x/1997 (Anexa nr. 4 la memoriu) de către Tribunalul Neamţ, Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local Piatra Neamţ a fost obligată a-l pune în posesie pe H. cu suprafaţa de 0.5 ha teren situat în Municipiul Piatra Neamţ şi să elibereze procesul-verbal cu schiţa anexa şi să înainteze documentaţia către Comisia Judeţeană, instanţa de fond nu a reţinut aceste aspecte omiţând a se pronunţa. Mai mult, s-a anexat şi procesul-verbal din 29 ianuarie 1997 (anexa nr. 5 la memoriu) prin care H. a fost pus în posesie cu suprafaţa de 5000 mp în extravilanul Municipiului Piatra Neamţ, în zona Ciritei, instanţa de fond omite a se pronunţa pe aceste probe importante care dovedesc în mod clar şi fără echivoc că autorul lui B. şi C. a fost pus în posesie cu aceeaşi suprafaţa de 5000 mp şi pe raza Municipiului Piatra Neamţ şi a comunei Gârcina, unde ocupase terenul în mod abuziv. Instanţa de fond a reţinut că s-a disponibilizat suprafaţa de 9,279 ha prin Hotărârea nr. 613 din 5 mai 1997 pentru a fi puşi în posesie 10 titulari îndreptăţiţi. În realitate, disponibilizarea a fost doar pe hârtie şi nu şi în realitate, iar B. şi J. nu erau îndreptăţiţi să primească teren pe raza comunei Gârcina.

De asemenea, Tribunalul Neamţ a omis să analizeze adeverinţa nr. x din 23 octombrie 1990 emisă de primarul Municipiului Piatra Neamţ prin care i se comunica lui H. că este înregistrat în registrul agricol cu suprafaţa totală de 0.81 ha care include şi 0.09 ha curţi construcţii şi că întreaga suprafaţă din câmp a fost înscrisă în întovărăşirea agricolă 1 mai şi 30 decembrie aflate pe raza Municipiului Piatra Neamţ. Instanţa nu a dorit să analizeze nici o proba care confirmă că H. a obţinut titlul de proprietate cu 1,31 ha în mod fraudulos, ca suprafaţa totală avută a fost de 0.81 ha adică în titlu s-a inclus de două ori suprafaţa de 0.5 ha. Acest lucru este confirmat de cererea lui H. x din 16 martie 1991 (anexa nr. 9 la memoriu) prin care solicită stabilirea dreptului de proprietate pentru 0,50 ha teren cu care a fost împroprietărit în anul 1945 de adeverinţa nr. x din 11 septembrie 1991 (anexa nr. 11 la memoriu) prin care se comunica lui B. de către comisia municipală de aplicare a Legii nr. 18/1991 că i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei judeţene nr. 40 din 29 iulie 1991 pentru suprafaţa de 0.72 ha. Cu toate acestea a susţinut că acesta a obţinut titlul pentru 1.31 ha şi nimeni nu doreşte a face lumină în acest caz condamnând un primar care a descoperit aceste fraude şi obligă la câte 20.000 Euro pentru un teren care nu 1-a avut niciodată.

Aceeaşi situaţie de omisiune a instanţei de a analiza şi de a se pronunţa pe actele depuse este şi în situaţia lui D. şi E. (autor J.) precum şi a lui K..

Reţinerea instanţei de fond că în lipsa unor hotărâri judecătoreşti care să stabilească că titlurile de proprietate au fost obţinute nelegal nu poate reţine acest aspect este nefondată întrucât a făcut dovada că pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ se afla Dosarul nr. x/2012 (suspendat, întrucât s-a înscris în fals cu registrele agricole modificate grosolan) care are ca obiect nulitatea parţiala a titlului de proprietate obţinut de H. şi pe rolul Tribunalului Neamţ Dosarul nr. x/2014 privind nulitatea parţială a titlului de proprietate obţinut de J. cu termen în august 2017.

Instanţa de fond a omis a analiza şi a se pronunţa asupra probelor existente la dosar privind pe F. şi G. care au folosit terenul dându-l în arendă (contractul de arenda depus la dosar) şi primind subvenţii de la APIA (care sunt fonduri europene) şi că nu li s-a vândut nici un metru pătrat întrucât în tarlaua respectivă este în plus o suprafaţă de teren de 2804 mp, proprietate a comunei Gârcina din care s-au vândut 2200 mp aşa cum s-a stabilit în raportul de expertiza.

Suprafaţa de 144 mp din terenul moştenit de F. şi G. care s-ar suprapune cu terenul vândut de 2.200 mp este incorect stabilită întrucât instanţa de fond a respins solicitările formulate ca expertul să ia în calcul faptul că în mod intenţionat Paramon a lăsat o suprafaţa de teren unde a depozitat moloz şi altele şi nici nu s-a luat în calcul marja normală de +/- 2% acceptată de ANCPI la măsurătoarea iniţială şi că se impune o nouă expertiză topografică.

Pentru aceste motive, s-a solicitat instanţei admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, achitarea inculpatei şi respingerea daunelor materiale şi morale la care a fost obligată UAT Gârcina.

Prin Decizia penală nr. 1317 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a decis:

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Direcţia naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău cu privire modalitatea de executare a pedepsei, a fost desfiinţată hotărârea atacată şi, rejudecând, a fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 861, 862, 863, 864, 865 şi art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), urmând ca inculpata A. să execute: pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenţie, pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen..(1969), respectiv dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de primar, pe timp de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1), (2) C. pen..(1969) constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen..(1969), pe toată durata executării pedepsei principale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpată A. şi partea responsabilă civilmente Unitatea administrativ Teritorială Gârcina împotriva aceleiaşi hotărâri.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată fiecare apelantă la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, Curtea, analizând motivele de nelegalitate invocate atât de inculpata A., cât şi partea responsabilă civilmente UAT Gârcina, a constatat că acestea sunt nefondate.

Inculpata A. a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de fond pentru două infracţiuni de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., fapte constând în aceea că:

- şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin aceea că, deşi cunoştea că UAT Gârcina, jud. Neamţ nu este proprietar, în data de 19 mai 2008, prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din 19 mai 2008 a vândut în calitate de reprezentant al acesteia suprafaţa de 10.000 mp teren ce aparţinea moştenitorilor numiţilor H., I. şi J. către martorul R.. Pentru a crea aparenţa de legalitate a acestei tranzacţii, A. a iniţiat adoptarea HCL nr. 35 din 30 martie 2006 prin care acest teren a fost atestat ca făcând parte din domeniul privat al comunei şi care a stat la baza intabulării lui în Cartea Funciară, precum şi a HCL 37 din 30 aprilie 2008 prin care s-a aprobat vânzarea suprafeţei de 10.000 mp teren. Fapta inculpatei A. a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legale ale părţilor civile B., C., D. şi E., aceştia fiind lipsiţi de dreptul de proprietate în ce priveşte suprafeţele asupra cărora erau proprietari şi care le-au fost înstrăinate. Fapta a avut drept consecinţă şi crearea unui folos necuvenit pentru Primăria Gârcina în valoare 305.000 RON reprezentând preţul încasat pentru acest teren;

- şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin aceea că, deşi cunoştea că UAT Gârcina, jud. Neamţ, nu este proprietar, în data de 24 iulie 2008, prin contractul de vânzare cumpărare nr. x/2008 a vândut în calitate de reprezentant al acesteia suprafaţa de 2.200 mp teren ce aparţinea moştenitorilor numiţilor D., E. şi K. către martorul Q.. Pentru a crea aparenţa de legalitate a acestei tranzacţii, A. a iniţiat adoptarea HCL nr. 35 din 30 martie 2006 prin care acest teren a fost atestat ca făcând parte din domeniul privat al comunei şi care a stat la baza intabulării lui în Cartea Funciară. Fapta inculpatei A. a avut drept consecinţă vătămarea intereselor legale ale părţilor civile D., E., F. şi G., aceştia fiind lipsiţi de dreptul de proprietate în ce priveşte suprafeţele asupra cărora erau proprietari şi care le-au fost înstrăinate. Fapta a avut drept consecinţă şi crearea unui folos necuvenit pentru Primăria Gârcina în valoare 30.000 RON reprezentând preţul încasat pentru acest teren.

S-a invocat că instanţa de fond nu a respectat dispoziţii imperative ale art. 349 C. proc. pen. şi 351 alin. (2) C. proc. pen. întrucât nu a pus în discuţia părţilor precizarea formulată de DNA - Serviciul Teritorial Bacău la ultimul termen din data de 25 aprilie 2017, nu a amânat cauza pentru a da părţilor posibilitatea de a le studia şi de a formula apărări, amânându-se pronunţarea două săptămâni, situaţie în care nu s-a putut asigura şi respecta principiul contradictorialităţii, solicitându-se desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. Deşi apelanta inculpată şi apelanta parte responsabilă civilmente admit că s-a amânat pronunţarea două săptămâni, timp în care ar fi avut posibilitatea formulării de apărări, raportat la această precizare, nu s-a putut asigura şi respecta principiul contradictorialităţii.

Cazurile în care instanţa de apel pronunţă o soluţie de desfiinţare a sentinţei primei instanţe şi rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Aspectele invocate de apelante constând în încălcarea dreptului la apărare, încălcarea principiului contradictorialităţii şi cel al egalităţii armelor, nu se circumscriu prevederilor legale anterior menţionate, privind desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare, întrucât nu există niciunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute la art. 281 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen.

Încălcarea dreptului la apărare şi a celor două principii anterior enunţate pot atrage cel mult o nulitate relativă - care poate atrage desfiinţarea hotărârii doar dacă prin nerespectarea dispoziţiilor legale s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului; ori apelantele nu au arătat vătămarea pe care au suferit-o, făcând doar o enunţare cu caracter general a ceea ce se înţelege prin vătămare procesuală, fără a demonstra în concret existenţa unei astfel de vătămări.

În plus, Curtea a constatat că nu s-a încălcat principiul contradictorialităţii în condiţiile în care precizările depuse în scris de către parchet au fost susţinute oral, în şedinţă publică, în contradictoriu, de către procurorul de şedinţă, care a pus concluzii pe fondul cauzei la termenul din data de 25 aprilie 2017, aspect ce rezultă din practicaua încheierii de şedinţă de la acea dată, apelantele având astfel posibilitatea de a răspunde, în aceleaşi condiţii de contradictorialitate.

Curtea a observat în plus că, la termenul din data de 25 aprilie 2017, la care procurorul a depus în scris precizări prin prisma Deciziei Curţii Constituţionale, apelantele nu au solicitat amânarea cauzei pentru a pune în discuţia părţilor aceste precizări sau pentru a-şi formula apărări.

Prin actul de sesizare a instanţei nu au fost făcute precizări cu trimitere la dispoziţiile legale încălcate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, întrucât la data întocmirii rechizitoriului, legea nu cerea aceste precizări, însă fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată a fost descrisă în rechizitoriu, fiind descrise atât elementele ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu - prin indicarea actelor întocmite şi atribuţiilor de serviciu încălcate, a prejudiciului/vătămărilor cauzate, a folosului necuvenit realizat, cât şi cele pe latură subiectivă - cu indicarea cunoaşterii aspectelor încălcate şi a legăturii de cauzalitate între acţiunile de încălcare a atribuţiilor şi vătămarea intereselor părţilor civile, care denotă intenţia inculpatei în comiterea faptelor.

De altfel precizările formulate de parchet constau în a sublinia încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează dreptul de proprietate, încălcare care rezultă fără echivoc din descrierea situaţiei de fapt reţinută prin actul de sesizare.

Curtea a constatat, contrar susţinerilor apelantei inculpate, că obiectul judecăţii este precis determinat în cuprinsul rechizitoriului, faptele imputate inculpatei A. fiind descrise în mod suficient pentru a învesti instanţa, în mod legal şi neîndoielnic, cu judecata celor două infracţiuni de abuz în serviciu.

În acelaşi sens un argument în plus îl constituie şi faptul că în procedura de cameră preliminară s-a stabilit cu putere de lucru judecat că sesizarea instanţei s-a realizat în mod legal.

În situaţia în care obiectul judecăţii nu era precis determinat, în procedura de cameră preliminară se putea dispune conform art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. restituirea cauzei la procuror pe considerentul imposibilităţii stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii

Chiar dacă încheierea de cameră preliminară a rămas definitivă la data de 17 decembrie 2015, prin respingerea contestaţiei, deci anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016, în condiţiile în care situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatei a rămas neschimbată, prin precizările formulate la ultimul termen de judecată în faţa Tribunalului Neamţ de către parchet, nu s-a modificat obiectul judecăţii, ci s-a indicat în mod expres dreptul fundamental a cărei respectare nu a asigurat-o inculpata, în calitatea sa de funcţionar public, respectiv dreptul de proprietate. În aceste condiţii nu se poate reţine că acuzaţia este formulată în termeni de o generalitate în faţa cărora o apărare concretă şi eficientă este imposibilă.

Cu privire la aspectele de netemeinicie invocate de toţi apelanţii din prezenta cauză, Curtea a constatat că doar apelul formulat parchet este fondat şi urmează a fi admis, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În cauză, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă, administrate echitabil atât în acuzare cât şi în apărare pe tot parcursul cercetărilor penale, cu declaraţiile nuanţate date de inculpata A., a rezultat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor, a dat faptelor comise de inculpată o corectă încadrare juridică, a respectat dispoziţiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii în sensul că a descris în detaliu faptele săvârşite, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a indicat elementele de fapt şi temeiul de drept care justifică soluţia dată în cauză.

Curtea a constatat că motivarea hotărârii pronunţate este coerentă, clară, lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii şi permite înţelegerea raţionamentului urmărit de judecătorul fondului. Netăgăduit, instanţa de fond a găsit un echilibru just între formularea scurtă a motivării şi buna înţelegere a hotărârii.

Din examinarea materialului probatoriu administrat în cauză, instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, şi au fost săvârşite de inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăţia apelantei inculpate A. pentru infracţiunile pentru care a fost condamnată de instanţa de fond.

Raportat la acuzaţia reţinută prin actul de sesizare, apelanta inculpată a apreciat că instanţa de fond nu a luat în considerare Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale şi nu a analizat dacă alte măsuri decât cele penale (civil, administrativ) nu ar putea asigura în mod suficient solicitările părţilor civile şi dacă dreptul penal ar putea aborda problemele mai eficace. De asemenea, apelanta inculpată a susţinut că a pus în executare HCL nr. 35 din 30 martie 2006 respectiv nr. 37 din 30 aprilie 2008, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 215/2001.

Apelanta inculpată a arătat că după publicarea Deciziei nr. 405/2016, s-a cristalizat în practica judiciară opinia dominantă cum că atribuţia încălcată de funcţionar, pentru a fi menţinută sub sfera ilicitului penal, trebuie să fie una specifică funcţiei şi nu e suficient a fi o atribuţie cu caracter general. Ori, obligaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului printre care evident şi dreptul de proprietate (garantat de Constituţie şi de reglementările din C. civ.) sunt obligaţii generale ce incumbă nu numai primarului prin natura funcţiei sale, ci oricărui cetăţean al Românei şi nu numai.

Curtea a constatat că potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 "primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică." La alin. (2) se prevede că "primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii. Pentru ca, la alin. (3) să se dispună că "pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce". Prin termenul a asigura se înţelege "a oferi o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta."(DEX)

Interpretând gramatical dispoziţiile alineatului 3 cu trimitere la alineatul 2, Curtea a constatat că primarul asigură "respectarea drepturilor şi libertăţilor individuale, şi punerea în aplicare a legilor, decretelor, ..." iar pentru aplicarea activităţilor date în competenţa sa prin actele normative enumerate la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, iar această obligaţie de a asigura nu este una cu caracter general, aşa cum se susţine de inculpată, ci reprezintă chiar o activitate dată în competenţa primarului, care de altfel are şi posibilitatea efectivă de a aduce la îndeplinire aceste obligaţii.

S-a susţinut de asemenea că cele două hotărâri ale Consiliului local Gârcina o obligau pe inculpată să ducă la îndeplinire acele hotărâri şi totodată acele hotărâri se bucură de o prezumţie de legalitate nefiind contestate.

Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. În speţă, părţilor civile nu le-au fost comunicate cele două hotărâri ale Consiliului Local, astfel încât nu au avut cunoştinţă de conţinutul lor decât abia în anul 2011, când au aflat că le-a fost înstrăinat terenul. Contestarea HCL nr. x din 20 aprilie 2008 prin care s-a aprobat vânzarea suprafeţei de 10000 mp, chiar dacă soluţia pronunţată ar fi fost una favorabilă părţilor civile, ar fi fost paralizată de faptul că la data de 19 mai 2008 ( înainte de împlinirea celor 30 de zile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru a îndeplini procedura prealabilă şi a solicita autorităţii emitente anularea actului), UAT Gârcina reprezentată de primar - apelanta inculpată A. - a vândut terenul numitului R., care l-a data de 29 mai 2008 a vândut acelaşi teren către S.C. Z. S.R.L. prin administrator BB., cumpărător de bună credinţă.

Contrar aserţiunilor inculpatei, Curtea a reţinut că, împrejurarea că HCL nr. 35/2006 care a stat la baza încheierii contractelor de vânzare cumpărare a fost supusă verificării sub aspectul legalităţii instituţiei prefectului judeţului Neamţ, fiind validată de această instituţie, potrivit Certificatului nr. x din 4 octombrie 2011, nu o pune la adăpost de răspundere penală, fiind surprinzător pentru Curte de ce organele de urmărire penală nu au efectuat cercetări pentru a se stabili dacă împrejurările şi documentele în baza cărora a fost emisă această hotărâre a Consiliului Local nu conturează existenţa unor fapte de natură penală comise de consilierii locali precum şi de secretarul UAT( care participă, în mod obligatoriu, la şedinţele Consiliului local; care avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi care în cazul în care consideră că o hotărâre este ilegală sau este dată cu depăşirea competenţelor, secretarul expune Consiliului local opinia sa motivată (art. 49 alin. 1); mai ales că un eventual demers de examinare a legalităţii acesteia de către instanţa civilă, ar fi apreciat ca tardiv de instanţa de contencios prin prisma dispoziţiilor art. 8 cu referire la art. 7 alin. (1) şi (6) şi art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, iar metodologia trecerii în inventarul localităţii a unui teren prevede că această operaţiune nu se face discreţionar, prin simpla notare în listă a unui teren, ci trebuie să se analizeze şi să se ataşeze la dosarul cauzei şi actul translativ de proprietate prin care localitatea a intrat în stăpânirea legală a terenului.

În mod cert, legalitatea unei hotărâri, pronunţată de consiliul local al unei unităţi administrativ teritoriale locale, constituie o chestiune prealabilă de natură civilă ce cade în competenţa instanţei civile de contencios administrativ.

Potrivit art. 52 alin. (1) C. proc. pen., instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluţionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe, cu excepţia situaţiilor în care competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciare. Chestiunile extrapenale de a căror soluţionare depinde rezolvarea unei cauze penale se numesc chestiuni prealabile. Din această rezultă că o chestiune prealabilă trebuie să fie, în primul rând, de altă materie juridică decât cea penală iar în al doilea rând, chestiunea prealabilă trebuie să fie esenţială pentru rezolvarea corectă a cauzei penale. Dispoziţia prevăzută în art. 52 C. proc. pen. instituie o prorogare de competenţă, deoarece instanţei penale i se extinde puterea de a soluţiona şi o chestiune prealabilă, de regulă de competenţa instanţei civile. Dacă competenţa de rezolvare a acestei chestiuni prealabile ar fi revenit instanţei penale, aceasta ar fi trebuit să respecte regulile şi mijloacele de probă privitoare la materia căreia îi aparţine această chestiune prealabilă, cum ar fi cel prevăzute de legea contenciosului administrativ, legea administraţiei publice locale, C. civ., etc.

În cauză, în legătură cu modalitatea în care respectivele suprafeţe de teren au ajuns în proprietatea comunei, s-a stabilit şi a arătat şi apelanta inculpată că aceasta s-a făcut în baza HCL nr. 35/2006.

Iniţial în cursul urmăririi penale s-a stabilit că există identitate între terenurile înscrise în titlurile de proprietate ale părţilor civile şi cele menţionate în Anexa la HCL nr. 35/2006, anexă în cuprinsul căreia constată instanţa, că privitor la terenurile situate în punctul Porcărie nu se face referire exactă cu privire la amplasamentul terenului, fiind o fişă de inventar evazivă, fără precizarea parcelei sau a punctelor topografice, vecinilor sau altor repere fixe.

Identitatea dintre terenurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare dintre Comuna Gârcina şi R. şi cele cuprinse în titlurile de proprietate emise moştenitorilor lui H. şi J. reiese atât din faptul că este singura suprafaţă de această mărime (10.000 mp) pe care primăria şi-o atestă în proprietate în punctul Porcărie - Iuster cât şi din însăşi expunerea de motive pentru adoptarea HCL nr. 37 din 31 aprilie 2008 în care apelanta inculpata menţionează că terenul "este disponibilizat şi ocupat nelegal de către B. şi J. cărora li s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pe cale judecătorească pe raza municipiului Piatra Neamţ".

Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topografie pentru a verifica identitatea dintre terenurile ce au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare autentificate la Biroul Notarului Public W. din Piatra Neamţ sub nr. x din 19 mai 2008 şi, respectiv, sub nr. y din 24 iulie 2008, raportul de expertiză, anexele precum şi precizările la acesta.

Curtea a considerat că tribunalul în mod corect a constatat, sintetizând situaţia terenurilor părţilor civile, că prin cele două contracte de vânzare cumpărare (nr. x din 19 mai 2008 cu R. şi nr. y/2008 cu Q.), iniţiate şi semnate de către apelanta inculpata A. în calitate de reprezentantă a UAT Gârcina, au fost înstrăinate suprafeţele de: 4813 mp din terenurile moştenitorilor lui B. (B. şi C.); 4629 mp din terenul moştenitorilor lui J. şi I. (D. şi E.); 144 mp din terenul moştenitorilor lui K. (F. şi G.).

În aceste condiţii, întreaga procedură prealabilă emiterii HCL nr. 35/2006 a fost iniţiată în mod abuziv de către inculpată, scopul fiind crearea unei aparenţe de drept în scopul vânzării ulterioare a terenurilor. De altfel, anexa nr. 2 a acestei hotărâri prezintă unele aspecte ce ridică suspiciuni. Astfel, în varianta înaintată de Primăria Gârcina Direcţiei Naţionale Anticorupţie, terenurile în litigiu se află la poziţia 45, iar numărul şi data hotărârii prin care s-a aprobat vânzarea directă nu sunt completate, această hotărâre fiind emisă abia în anul 2008. În actele înaintate de Primăria Gârcina OCPI Neamţ în vederea intabulării şi notarului public în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare cu R., terenul se află menţionat în anexa doi la poziţia 46, fără a se mai face referire la vreo hotărâre de consiliu local. Nu se poate stabili care variantă de anexă este cea corectă în condiţiile în care niciuna nu este semnată şi ştampilată cu ocazia emiterii, însă aceste neconcordanţe denotă formalitatea procedurilor urmate de inculpata A..

În concluzie, Curtea a apreciat că emiterea HCL nr. 35/2006 s-a făcut în mod nelegal având în vedere cele menţionate în Anexa la HCL nr. 35/2006, în cuprinsul căreia privitor la terenurile situate în punctul Porcărie nu se face referire exactă cu privire la amplasamentul terenului, fiind o fişă de inventar evazivă, fără precizarea parcelei sau a punctelor topografice, a vecinilor sau a altor repere fixe. Există două astfel de anexe ( aşa cum s-a reţinut anterior) şi nu se poate stabili care variantă de anexă este cea corectă; niciuna nu este semnată şi ştampilată cu ocazia emiterii. În plus, metodologia trecerii în inventarul localităţii a unui teren prevede că această operaţiune nu se face discreţionar, prin simpla notare în listă a unui teren, ci trebuie să se analizeze şi să se ataşeze la dosarul cauzei şi actul translativ de proprietate prin care localitatea a intrat în stăpânirea legală a terenului, ori, nu există un astfel de act.

În consecinţă, solicitarea apelantei inculpate de a fi aplicată o sancţiune administrativă nu mai poate opera, instanţa penală neputând dispune anularea hotărârii consiliului local, ci pe cale de excepţie poate analiza legalitatea emiterii unei astfel de hotărâri, aspect pe care l-a realizat în cele ce preced.

Curtea a apreciat că niciun demers judiciar pe calea unei acţiuni civile în revendicare nu mai este posibil întrucât operează principiul bunei credinţe în favoarea terţului cumpărător, în privinţa căruia trebuie să se dovedească conivenţa cu vânzătorul, adică faptul că acesta a cunoscut că vânzătorul nu este proprietar şi că prejudiciază pe adevăratul proprietar, şi să urmărească acest rezultat.

Mai mult, Curtea a reţinut că iniţierea unui demers juridic nu este o obligaţie în sine, pentru părţile civile, ci depinde de o evaluare corectă a situaţiei, în raport de o serie de factori, cum ar fi: determinarea mijlocului juridic optim, şansele reale de câştig şi costurile pe care le generează un asemenea demers.

Privitor la motivele de netemeinicie ce vizează fondul acuzaţiei penale aduse inculpatei, Curtea a reţinut că aceste sunt nefondate, prima instanţă analizând în mod judicios întreaga situaţie de fapt în care s-a realizat înstrăinarea terenurilor în litigiu, motivare pe care instanţa şi-a însuşit-o cu completările ce urmează.

Apelanta inculpată a susţinut că "asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale a cetăţenilor ce sunt prevăzute atât în Constituţie, cât şi în Legea nr. 215/2001 nu sunt sarcina de serviciu ale primarului. Asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale a cetăţenilor ce sunt prevăzute atât în Constituţie, cât şi în Legea nr. 215/2001 revine Guvernului şi tuturor autorităţilor cu titlu general.

Aşa cum s-a reţinut şi "asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale a cetăţenilor ce sunt prevăzute atât în Constituţie, cât şi în Legea nr. 215/2001 sunt sarcini de serviciu ale primarului". În plus, funcţionarul public este în exerciţiul atribuţiilor de serviciu atunci când desfăşoară activităţi legate de îndatoririle sale de serviciu. De regulă aceste activităţi se desfăşoară la locul unde trebuie îndeplinit actul şi în timpul orelor legale de serviciu, condiţii care sunt îndeplinite în cauză.

Fiind audiată, inculpata A. a susţinut în esenţă că nu a vândut terenul aparţinând moştenitorilor lui K., aceştia stăpânind în continuare întreaga suprafaţă din titlul de proprietate, iar în ceea ce priveşte pe moştenitorii lui H. şi J., aceştia nu aveau dreptul să deţină terenurile pe raza comunei Gârcina întrucât autorii lor avuseseră proprietăţi pe raza municipiului Piatra Neamţ. Aceeaşi apreciere este făcută şi cu privire la proprietăţile lui K..

În primul rând, inculpata nu neagă faptul că avea cunoştinţă de existenţa titlurilor de proprietate emise pe numele moştenitorilor lui H., J. şi K. privitoare la terenurile din punctul Porcărie Iuster. În aceste condiţii, ignorarea acestor acte nu poate fi justificată prin aprecierea personală că ar fi fost emise în condiţii nelegale, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.

De altfel, încă din anul 2007, inculpata A., în calitate de primar, a încercat pe cale judecătorească anularea unor titluri de proprietate emise pe numele mai multor persoane, printre care şi cele susmenţionate. Astfel, în Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Piatra Neamţ, Comisia locală Gârcina pentru aplicarea legilor fondului funciar a solicitat în contradictoriu cu Comisia judeţeană Neamţ pentru aplicarea legilor fondului funciar şi Comisia locală Piatra Neamţ pentru aplicarea legilor fondului funciar anularea unor titluri de proprietate.

La solicitarea instanţei, reclamanta, sub semnătura apelantei inculpate şi-a precizat acţiunea, menţionând în mod expres printre titlurile a căror nulitate o cere pe cele ale lui H., J. şi K., suprafeţele de pe raza comunei Gârcina cuprinse în aceste titluri şi amplasarea lor . Tot inculpata a depus la dosarul cauzei copii ale titlurilor de proprietate emise pentru H., J. şi K. . Reiese din aceste documente că apelanta inculpată avea cunoştinţă de faptul că cele trei persoane deţineau în mod legal terenurile pe raza localităţii Gârcina. Mai mult, având în vedere că prin cererea din data de 12 iunie 2009 apelanta inculpată a solicitat renunţarea la judecată este evident că la data la care au fost încheiate contractele de vânzare cumpărare ce fac obiectul prezentei cauze aceasta cunoştea că terenurile aparţineau altor persoane, iar nu Primăriei Gârcina.

În plus, din actele aflate la dosar a rezultat că apelanta avea cunoştinţă de situaţia juridică a terenurilor încă de la data emiterii titlurilor de proprietate. Astfel, inculpata a participat în mod direct la delimitarea şi punerea în posesie privitoare la aceste titluri, semnând în calitate de inginer OCOT procesul-verbal de punere în posesie aferent titlului lui H., iar în calitate de primar fişa privind suprafaţa primită în proprietate aferentă titlului lui K.. Întreaga procedură prealabilă emiterii HCL nr. 35/2006 a fost iniţiată în mod abuziv de către apelanta inculpată, scopul fiind crearea unei aparenţe de drept în scopul vânzării ulterioare a terenurilor.

Identitatea parţială dintre terenurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare dintre Comuna Gârcina şi R. şi cele cuprinse în titlurile de proprietate emise moştenitorilor lui H. şi J. reiese din expertiza topo cadastrală efectuată în cursul cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe, cât şi din însăşi expunerea de motive pentru adoptarea HCL nr. 37 din 31 aprilie 2008 în care apelanta inculpată menţionează că terenul "este disponibilizat şi ocupat nelegal de către CET. B. şi J. cărora li s-a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate pe cale judecătorească pe raza municipiului Piatra Neamţ".

Aceeaşi concluzie a rezultat şi din declaraţia martorului S., inginer cadastral, potrivit căreia, deplasându-se la faţa locului la solicitarea lui D. pentru a întocmi documentaţia cadastrală în vederea intabulării terenului, după efectuarea măsurătorilor şi deplasarea la O. C. pen..I. Neamţ, a constatat că pentru terenul proprietatea numitului J. era întocmită deja documentaţia cadastrală, în favoarea S.C. Z. S.R.L. Piatra Neamţ.

De asemenea, nu au putut fi primite susţinerile apelantei inculpate privind faptul că cei 2.200 mp teren vânduţi lui Q. nu fac parte din suprafaţa de 9.000 mp aparţinând moştenitorilor lui K.. Din titlurile de proprietate ce fac obiectul cauzei şi planurile parcelare, chiar şi din cele folosite cu rea credinţă de inculpată, rezultă că cei 9.000 mp se învecinează la nord cu proprietăţile Creţu iar K. nu mai deţine alte terenuri în punctul Porcărie. Potrivit actelor înaintate de BNP W. terenul ce a fost cumpărat de Q. se învecinează la nord cu terenul intabulat ilegal de comuna Gârcina şi înstrăinat lui R., aşadar chiar cu proprietatea lui J..

Faptul că în prezent acest teren nu a intrat în fapt în stăpânirea cumpărătorului nu are efecte în ceea ce priveşte existenţa faptei săvârşită de inculpată întrucât, nefiind dovedit de rea credinţă şi procedând la intabularea dreptului său, Q. se poate considera proprietarul de drept.

Fiind audiat cu privire la condiţiile în care a achiziţionat şi vândut terenul de 10.000 mp, martorul R. a declarat că nu a cunoscut-o pe numita A. anterior tranzacţiei.

În anul 2008 a fost solicitat de numitul AA. (decedat la data de 16 noiembrie 2010), căruia avea să-i ramburseze un împrumut în valoare de 500 euro, să achiziţioneze pentru acesta un teren situat pe raza comunei Gârcina, judeţ Neamţ în suprafaţă de 10.000 mp. Tot AA. i-a înmânat martorului suma de 305.000 RON şi i-a cerut să încheie un contract de vânzare cumpărare pe numele său, în calitate de cumpărător. De remarcat este faptul că, deşi terenul era evaluat la suma de 110.856 RON, nu există documente din care să reiasă în ce mod valoarea tranzacţiei a fost stabilită la suma de 305.000 RON. Martorul a mai arătat că în data de 19 mai 2008 s-a întâlnit cu apelanta inculpată la BNP W. şi a semnat contractul de vânzare cumpărare autentificat cu numărul x, a mai precizat că suma de 305.000 RON primită de la AA. a achitat-o integral la casieria Primăriei comunei Gârcina, judeţul Neamţ primind o chitanţă. Atât chitanţa cât şi actele rezultate în urma cumpărării au fost predate numitului AA. în data de 19 mai 2008.

După o săptămână, R. a fost contactat din nou de numitul AA. care i-a cerut să se prezinte la acelaşi birou notarial pentru a semna un antecontract de vânzare cumpărare întrucât "a găsit un client interesat de achiziţia terenului în suprafaţă de 10.000 mp".

Astfel, la data de 19 mai 2008, numitul R. a semnat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat cu numărul x cu numitul BB., administrator al S.C. Z. S.R.L.. Martorul a declarat că nu cunoaşte care sunt sumele de bani consemnate în cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare nici ca viitor preţ al vânzării şi nici ca primă tranşă a preţului şi a precizat că nu a văzut nici o sumă de bani pe care numitul BB. să o fi plătit numitului AA.. De asemenea, martorul a declarat că la fel s-a procedat şi în data de 29 mai 2008 când a semnat contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP W. cu numărul x.

Cele declarate de martorul R. sunt confirmate de către adresa nr. x din 13 martie 2014 de către O. C. pen..I. Neamţ, documente în care se constată că la data de 13 mai 2008 defunctul AA. a achitat la casieria instituţiei suma de bani necesară emiterii extrasului de carte funciară, fiindu-i eliberată pe numele acestuia chitanţa nr. x din 13 mai 2008.

S-a observat că în faţa instanţei de apel, inculpata arată fie că avea cunoştinţă că părţilor civile li s-au emis titluri de proprietate, dar nu cunoştea amplasamentele, întrucât nu erau întocmite documentaţii cadastrale, fie că titlurile de proprietate emise părţilor civile erau ilegale. Curtea a constatat că poziţia procesuală a acesteia este oscilantă şi că la data iniţierii proiectelor de hotărâre cunoştea amplasamentele terenurilor aparţinând părţilor civile, aşa cum rezultă din coroborarea probelor susmenţionate, atitudinea acesteia de a prezenta o altă situaţie consilierilor locali şi ulterior notarului, denotând tocmai intenţia sa infracţională de a obţine o hotărâre a Consiliului Local, prin încălcarea prevederilor legale, pentru a da o aparenţă de legalitate actelor de vânzare a terenurilor - despre care cunoştea că nu sunt în proprietatea UAT Gârcina.

Faţă de precizările inculpatei şi ale părţii responsabile civilmente, din analiza probelor administrate în cauză, coroborate şi cu declaraţia inculpatei, Curtea a concluzionat că rezultă fără dubiu că aceasta, în calitate de primar şi reprezentant al comunei Gârcina, a vândut terenuri care nu aparţineau unităţii administrativ teritoriale, cunoscând acest aspect cauzând astfel o vătămare a intereselor părţilor civile - proprietarii terenurilor şi un folos necuvenit UAT Gârcina.

Apărările formulate de apelante privitoare la presupusa nelegalitate a titlurilor de proprietate emise pe numele părţilor civile (sau autorii acestora) au fost înlăturate ca nefiind susţinute, în condiţiile în care prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile s-a dispus respingerea tuturor acţiunilor prin care primarul A. şi UAT Gârcina au cerut anularea titlurilor de proprietate.

Cu privire la titlul de proprietate nr. x/69/2002 al lui J. şi I., moştenitori D. şi E., prin Sentinţa civilă nr. 3157 din 11 iulie 2013, Judecătoria Piatra Neamţ, în Dosarul nr. x/2012, respinge ca nefondată acţiunea formulată de primarul comunei Gârcina, fiind definitivă, iar prin Decizia civilă nr. 1141/RC din 25 noiembrie 2012, Tribunalul Neamţ, în Dosarul nr. x/2012, respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă Comisia Comunală Gârcina pentru aplicarea Legii Fondului Funciar, reprezentată legal prin primarul comunei Gârcina împotriva Sentinţei civile nr. 3157 din 11 iulie 2013, fiind irevocabilă.

Cu privire la titlul de proprietate nr. 1/807 din 27 februarie 2001, emis numitului K., moştenitori F. şi CC., prin Sentinţa civilă nr. 4427 din 16 decembrie 2014, Judecătoria Piatra Neamţ, în Dosarul nr. x/2008, a fost respinsă ca nefondată acţiunea având ca obiect modificare titlu de proprietate formulată de reclamanta "Comisia Locală Gârcina prin primar, fiind definitivă, iar prin Decizia civilă nr. 232/RC din l8 iunie 2015, a fost respinsă ca nefondat recursul promovat de reclamanta Comisia Locală Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva Sentinţei civile nr. 4427 din 16 decembrie 2014 fiind irevocabilă. Aceste hotărâri au putere de lucru judecat, dar atât inculpata A. cât şi partea responsabilă civilmente, le ignoră, considerându-le potrivit propriei lor aprecieri, deci fără temei, ca fiind ilegale.

În privinţa formularului denumit proces-verbal de punere în posesie din 29 ianuarie 1997 prezentat cu ocazia prezentului proces pe numele H., din care rezultă că a fost pus în posesie cu suprafaţa de 5000 mp în extravilanul mun. Piatra Neamţ, zona Ciritei, părţile civile au arătat că Primăria Piatra Neamţ nu le-a pus niciodată în posesie, iar procesul-verbal amintit nu poartă semnătura acestora sau a autorului lor, fiind un act nul.

Pentru clarificarea acestei situaţii, în actele de proprietate ale lui B., care sunt depuse la dosar în Precizările şi demersurile făcute timp de 7 ani, se poate vedea clar tot istoricul titlului de proprietate.

Privitor la B., terenul de 5000 mp cu privire la care s-a dispus reconstituirea prin Sentinţa civilă nr. 9716 din 16 octombrie 1992 a Judecătoriei Piatra Neamţ, Dosar nr. x/1992, întregeşte suprafaţa de 1,31 ha. în urma înţelegerii între cele două primării, Gârcina şi Piatra Neamţ, conform adresei nr. x din 11 februarie 1997 a primăriei Piatra Neamţ, şi adresei nr. y din 12 februarie 1997 a Primăriei Gârcina au fost puşi în posesie în punctul "Porcărie" comuna Gârcina. Curtea de Apel Bacău a luat act de această rezolvare a litigiului conform procesului-verbal de punere în posesie depus în data de 16 octombrie 1997 şi a schiţei aferente terenului, semnate de delegat OCOT, inginer A..

Prin Decizia civilă nr. 135/1997, Curtea de Apel Bacău a casat Sentinţa civilă nr. 44/CA/1997, a reţinut cauza spre rejudecare, dispunându-se efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea terenului, reţinându-se, că aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauza, reclamanţii au dreptul să primească teren pe raza comunei Gârcina şi nu pe raza municipiului Piatra Neamţ, cum au cerut şi li s-a dat, deoarece au fost împroprietăriţi pe moşia BAC. Această moşie a fost pe raza mun. Piatra Neamţ, dar ulterior, datorită unor lucrări de organizare intergospodărească a trecut împreună cu alte terenuri, printre care şi cel al reclamanţilor pe raza comunei Gârcina.

În prezenţa expertului, a reprezentanţilor celor două comisii, comunală şi municipală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, reclamanţii au fost de acord să fie puşi în posesie cu suprafaţa de 0,50 ha, teren pe raza comunei Gârcina, jud. Neamţ

La dosar s-a depus un exemplar al procesului-verbal de punere în posesie a reclamanţilor, pentru terenul în litigiu, pe raza comunei Gârcina, urmată de emiterea titlului de proprietate la care chiar apelanta inculpata A. a semnat fişa prealabilă a titlului de proprietate.

În acest context, având în vedere că probele administrate fac dovada existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpatei, Curtea a apreciat că solicitările acesteia de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prevăzute şi pedepsită de dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, pentru că faptele nu ar fi prevăzute de legea penală sunt nefondate, urmând a fi respinse, şi a fi menţinută hotărârea de condamnare a acesteia.

Cu privire motivul de apel invocat parchet şi care priveşte individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului aplicat de prima instanţă dar şi a modalităţii de executarea, instanţa de control judiciar a constatat că aceste critici sunt parţial întemeiate.

Netemeinicia invocată priveşte pedepsele aplicate inculpatei A. apreciate ca fiind prea blânde, fără a se aplica un spor de pedeapsă, în raport cu circumstanţele reale şi personale, precum şi individualizarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante.

Efectuând propria analiză a criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen..(1969), Curtea a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii printr-o interpretare judicioasă a fiecăruia dintre criteriile de individualizare, cuantumul pedepsei, de 3 ani închisoare pentru fiecare infracţiune fiind judicios stabilit, criticile de netemeinicie ale parchetului fiind neîntemeiate din această perspectivă.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea a constatat că, deşi formal sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 861 şi următoarele C. pen. (1969), pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul de infracţiuni nefiind mai mare de 3 ani închisoare, în concret doar executarea pedepsei în regim de detenţie respectă principiul legalităţii şi al proporţionalităţii, care asigură o reflectare justă între natura şi gravitatea deosebită a faptelor comise, comiterea de acte infracţionale repetate, modalitatea de săvârşire, contribuţia infracţională şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatei, nu creează convingerea că îndreptarea inculpatei se poate realiza fără executarea efectivă a pedepsei, şi că fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârşi infracţiuni, în condiţiile în care întregul material aprobator a relevat că acesta cu bună ştiinţă a ignorat mai multe hotărâri judecătoreşti.

Cu privire la motivele de netemeinicie invocate de apelanta inculpată, dar şi de apelanta parte responsabilă civilmente ce vizează modul de soluţionare a laturii civile, Curtea a reţinut că Tribunalul în mod legal a admis acţiunile civile formulate în cauză, sumele stabilite ca despăgubire materială fiind certe şi echivalează cu valoarea sumei de 305.000 RON efectiv încasată de Consiliul Local Gârcina şi depusă în cont bancar în data de 20 mai 2008, cu specificaţia CVAL. TEREN şi care reprezintă prejudiciul real, respectiv valoarea minimă a pagubei materiale (prin C.V.C. nr. x din 19 mai 2008 suprafaţa de 10.000 mp a fost înstrăinată cu preţul total de 305.000 RON, respectiv 30,5 RON/mp sau 8,33 euro/mp).

Tribunalul a reţinut în mod corect că actele juridice de vânzare cumpărare au intrat în circuitul civil, iar restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor nu se poate face cu încălcarea drepturilor protejate de lege ale altor persoane, de bună credinţă la momentul tranzacţionării, astfel că nu se poate dispune anularea contractele de vânzare-cumpărare.

Reţinându-se că prin cele două contracte de vânzare cumpărare (nr. x din 19 mai 2008 cu R. şi nr. y/2008 cu Q.), iniţiate şi semnate de către inculpata A. în calitate de reprezentant al UAT Gârcina, au fost înstrăinate suprafeţele de: 4813 mp din terenurile moştenitorilor lui B.; 4629 mp din terenul moştenitorilor lui J. şi I.; şi 144 mp din terenul moştenitorilor lui K. aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică topografică cu completarea şi anexele, Tribunalul, în mod corect, a avut în vedere la stabilirea prejudiciului că suprafaţa de 10.000 mp (ce include majoritatea terenurilor părţilor civile), a fost înstrăinată cu preţul total de 305.000 RON, respectiv 30,5 RON/mp sau 8,33 euro.

În condiţiile în care UAT Gârcina a încasat necuvenit, fără a fi proprietar, această sumă de bani, în mod corect se impune a fi obligată la restituirea acesteia, proporţional cu suprafeţele de teren înstrăinate şi menţionate pe titlurile de proprietate ale părţilor civile.

Verificând modul de calcul şi de stabilire a acestor sume, Curtea a constatat că acestea au fost corect stabilite, prima instanţă dispunând obligarea în solidar a apelantei inculpate şi a apelantei parte responsabilă civilmente la plata sumelor de 20.046 euro (echivalent în RON la data plăţii - contravaloarea suprafeţei de 4813 mp la preţul de 8,33 euro/mp.; la plata sumei de 19.280 euro - echivalent în RON la data plăţii - contravaloarea suprafeţei de 4629 mp la preţul de 8,33 euro/mp.

Întrucât, părţile civile F. şi G. nu au cerut decât suma de 982 RON, deşi pe acelaşi raţionament s-ar fi cuvenit acestora suma de 600 euro ( valoarea de 8,33 euro/mp x 144 mp), în mod judicios prima instanţă a acordat cât s-a cerut, şi nu mai mult decât s-a cerut.

Curtea a apreciat că, într-adevăr, părţile civile sunt îndreptăţite la despăgubiri morale, iar cuantumul stabilit de prima instanţă este echitabil, necesar şi suficient pentru a acoperi prejudiciul cauzat. În lipsa unor criterii obiective de stabilire a întinderii cuantumului prejudiciului moral revine judecătorului sarcina de a stabili în concret în raport de toate datele speţei, nivelul despăgubirilor.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpata A., prin avocat EE. (fără delegaţie la dosar), la data de 14 martie 2018.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpata A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat, în esenţă, că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că, raportat la Deciziile nr. 405/2016 şi nr. 392/2017, au fost dezincriminate faptele de abuz în serviciu pentru care a fost condamnată în condiţiile în care în rechizitoriu nu au fost indicate textele legale încălcate, atribuţiile de serviciu ce izvorăsc din lege şi nici eventuala conduită ce nu ar fi atras incidenţa normei penale. Mai mult, vătămarea intereselor părţilor civile, reţinută în actul de sesizare, se putea produce prin adoptarea hotărârilor de consiliu local, aspect care depăşeşte atribuţiile sale legale, astfel încât nu există legătură de cauzalitate între acţiunea invocată şi respectiva vătămare.

Pe de altă parte, s-a mai arătat că părţile civile, dacă se considerau vătămate în drepturile pretinse, trebuiau să se adreseze instanţei de contencios administrativ pentru anularea acelor hotărâri, iar dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. şi ale art. 246 C. pen. (1969) au caracter subsidiar faţă de cele ale Legii nr. 554/2004 şi ale art. 52 din Constituţia României, astfel încât în cauză, raportat şi la prevederile art. 21 alin. (2), (1) din Legea nr. 205/2001, operează doar răspunderea administrativă.

Prin încheierea din 7 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2015, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1317 din 23 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi s-a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurentă.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpata A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Raportat de criticile aduse deciziei de condamnare de către recurenta inculpată A., întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că, în calea de atac extraordinară a recursului în casaţie, se poate analiza dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute de legea penală în sensul că acestea constituie infracţiuni.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte menţionează că pentru a verifica dacă inculpata A. a fost condamnată pentru o faptă prevăzută de legea penală, instanţa de recurs în casaţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel - care nu poate fi schimbată.

Având în vedere criticile recurentei inculpate ce au vizat, din perspectiva Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 405/2016 şi nr. 392/2017, inexistenţa unei suprapuneri a situaţiei de fapt pe elementele de tipicitate ale infracţiunii de abuz în serviciu, astfel cum este reglementat de norma de incriminare după adoptarea respectivelor hotărâri, acestea pot fi circumscrise punctului 7 al articolului 438 C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală, urmând a fi analizate.

Prin Decizia penală nr. 1317 din 23 noiembrie 2017 a instanţei de apel s-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatei A. constă în aceea că, în calitate de primar al comunei Gârcina, judeţul Neamţ, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin aceea că, deşi cunoştea că UAT Gârcina, judeţul Neamţ nu este proprietar, în data de 19 mai 2008 a vândut în calitate de reprezentant al acesteia suprafaţa de 10.000 mp teren ce aparţinea moştenitorilor numiţilor H., I. şi J. către alte persoane, iar, pentru a crea aparenţa de legalitate a acestei tranzacţii, a iniţiat adoptarea HCL nr. 35 din 30 martie 2006 prin care acest teren a fost atestat ca făcând parte din domeniul privat al comunei şi care a stat la baza intabulării lui în Cartea Funciară, precum şi a HCL nr. 37 din 30 aprilie 2008 prin care s-a aprobat vânzarea suprafeţei de 10.000 mp teren.

De asemenea, s-a reţinut că inculpata A. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prin aceea că, deşi cunoştea că UAT Gârcina, jud. Neamţ, nu este proprietar, în data de 24 iulie 2008 a vândut în calitate de reprezentant al acesteia suprafaţa de 2.200 mp teren ce aparţinea moştenitorilor numitului K. către alte persoane, iar, pentru a crea aparenţa de legalitate a acestei tranzacţii, A. a iniţiat adoptarea HCL nr. 35 din 30 martie 2006 prin care acest teren a fost atestat ca făcând parte din domeniul privat al comunei şi care a stat la baza intabulării lui în Cartea Funciară.

Înalta Curte reţine că prin considerentele Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale s-a precizat că scopul urmărit de legiuitor prin legislaţia penală este acela de a apăra ordinea de drept, iar, în sens restrâns, de a apăra valori sociale identificate de legiuitor în partea specială a C. pen., acest scop fiind, în principiu, legitim. Măsurile adoptate de legiuitor pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual.

Totodată, referitor la îndatoririle legate de o anumită funcţie sau de un anumit loc. de muncă, instanţa de contencios constituţional a mai reţinut că există un complex de norme, unele cuprinse în acte normative cu caracter general, privind îndatoririle angajaţilor în genere, altele, în acte normative cu caracter special iar îndeplinirea unei atribuţii de serviciu implică manifestarea de voinţă din partea persoanei în cauză, care se concretizează în acţiunile efective ale acesteia şi care are ca scop realizarea obligaţiei prescrise. Realizarea acestui demers se raportează atât la un standard subiectiv/intern al persoanei care exercită atribuţia de serviciu, cât şi la un standard obiectiv. Standardul subiectiv ţine de forul intern al persoanei respective, iar măsura în care acesta este atins ţine de autoevaluarea acţiunilor întreprinse. Standardul obiectiv are ca element de referinţă principal normativul actului care reglementează atribuţia de serviciu respectivă.

Întrucât standardul obiectiv este determinat şi circumscris prescripţiei normative, reglementarea atribuţiilor de serviciu şi a modalităţii de exercitare a acestora determină sfera de cuprindere a acestui standard, care nu poate să aibă o întindere mai largă decât prescripţia normativă în domeniu, din perspectiva respectării principiului principiul previzibilităţii. Prin urmare, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ, chiar dacă anumite acţiuni, ce însoţesc exercitarea unei atribuţii de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanţă/cutumă.

În ceea ce priveşte sfera actelor normative la care organele judiciare se pot raporta în aprecierea atribuţiilor de serviciu s-a reţinut că ea se limitează la legi şi ordonanţe ale Guvernului, şi nu la acte de nivel inferior acestora. Referitor la ordonanţele Guvernului (inclusiv ordonanţele de urgenţă), a reţinut că, nu reprezintă o lege în sens formal, ci un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care le produce, respectând sub acest aspect criteriul material, conţin norme de reglementare primară, având o forţă juridică asimilată cu a legii, fiind supuse aprobării Parlamentului.

Altfel spus, prin decizia Curţii Constituţionale s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidenţă fiind restrânsă, aceasta constituind o veritabilă lege de dezincriminare cu consecinţele ce decurg din reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 4 C. pen.

În hotărârea prealabilă nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că efectele unei decizii a Curţii Constituţionale sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării acestuia. Totodată, atunci când fapta anterioară a fost dezincriminată, trăsătura tipicităţii nu este întrunită indiferent dacă dezincriminarea a operat ca efect al abrogării normei sau ca efect al admiterii excepţiei de neconstituţionalitate şi a constatării neconstituţionalităţii normei. Pe de altă parte, constatarea neconstituţionalităţii unei norme de incriminare, având ca efect dezincriminarea, poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare (prin constatarea neconstituţionalităţii unor teze ale normei de incriminare sau a unor sintagme din norma de incriminare care determină existenţa unor variante de incriminare), împrejurare în care, constatarea neconstituţionalităţii are ca efect dezincriminarea acelei variante vizate de decizia instanţei de contencios constituţional, iar nu a tuturor variantelor prevăzute în norma de incriminare.

Raportând considerentele teoretice anterior menţionate la prezenta speţă, Înalta Curte constată că aspectele invocate de apărare nu sunt incidente în cauză, inculpata A. fiind condamnată pentru săvârşirea a două infracţiuni de abuz în serviciu în forma încălcării legislaţiei primare, respectiv Legea nr. 215/2001, dar şi dispoziţiile vechiul C. civ., instanţa de apel menţionând, în cuprinsul hotărârii, dispoziţiile legale încălcate prin nerespectarea atribuţiilor sale de serviciu.

Împrejurarea că în actul de sesizare, emis anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziilor nr. 405/2006 şi nr. 392/2017 ale Curţii Constituţionale, nu au fost făcute precizări cu trimitere la dispoziţiile legale încălcate, nu pot conduce la aprecierea că atribuţiile de serviciu încălcate de inculpată nu se regăsesc într-o prescripţie normativă cu caracter previzibil, în condiţiile în care faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată au fost descrise în rechizitoriu; atât elementele ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu - prin indicarea actelor întocmite şi atribuţiilor de serviciu încălcate, a prejudiciului/vătămărilor cauzate, a folosului necuvenit realizat, cât şi cele pe latură subiectivă - cu indicarea cunoaşterii aspectelor încălcate şi a legăturii de cauzalitate între acţiunile de încălcare a atribuţiilor şi vătămarea intereselor părţilor civile, care denotă intenţia inculpatei în comiterea faptelor. Mai mult, criticile recurentei privind neclaritatea sau ambiguitatea rechizitoriului au format obiectul procedurii de cameră preliminară.

Pe cale de consecinţă, faţă de elementele faptice stabilite definitiv de instanţa de control judiciar şi având în vedere considerentele Deciziilor nr. 405/2016 şi nr. 392/2017 ale Curţii Constituţionale, Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată critica recurentei inculpate A. în sensul dezincriminării faptelor de abuz în serviciu, reţinute de cele două instanţe în sarcina sa, soluţia de condamnare în baza art. 246 C. pen..(1969) cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În susţinerea cazului de recurs în casaţie întemeiat pe dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen., inculpata A. a mai invocat şi faptul că nu există legătură de cauzalitate între acţiunile sale şi vătămarea intereselor părţilor civile, reţinută în actul de sesizare, întrucât acesta se putea produce prin adoptarea hotărârilor de consiliu local, aspect care depăşeşte atribuţiile sale legale, că părţile civile trebuiau să se adreseze instanţei de contencios administrativ pentru anularea acelor hotărâri dacă se considerau vătămate în drepturile pretinse, dar şi că dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. pen. şi ale art. 246 C. pen. (1969) au caracter subsidiar faţă de cele ale Legii nr. 554/2004 şi ale art. 52 din Constituţia României, astfel încât operează doar răspunderea administrativă.

Astfel, aşa cum s-a menţionat şi anterior, instanţa de casare nu judecă procesul propriu zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv, în drept, dacă hotărârea atacată este corespunzătoare, numai în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 438 C. proc. pen.

Prin urmare, limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unui dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar criticile recurentei nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., neputând fi valorificate în contextul vreunuia dintre celelalte temeiuri de casare reglementate de art. 438 C. proc. pen.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 1317 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Având în vedere că recurenta se află în culpă procesuală, o va obliga la plata sumei de sumei de 2.200 RON, din care 200 RON cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., şi câte 333,33 RON cheltuieli judiciare efectuate în recursul în casaţie, în baza art. 276 C. proc. pen., către fiecare dintre părţile civile B., D., C., E., F. şi G., conform chitanţei seria NT LAU nr. x din 13 iunie 2018, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 1317 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 2.200 RON, din care 200 RON cheltuieli judiciare către stat şi câte 333,33 RON cheltuieli judiciare către fiecare dintre părţile civile B., D., C., E., F. şi G..

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 21 iunie 2018.

Procesat de GGC MM