Scope of cassation review: rejection of re-evaluation of evidence in abuse of office conviction

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 222 din 14 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. x/2011 s-a dispus:

1. Condamnă pe inculpatul A., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare pedeapsă principală pentru săvârşirea infracţiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice", prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 2481 C. pen. şi cu referire la art. 248 C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi în baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani;

- 3 (trei) ani închisoare, pedeapsă principală pentru săvârşirea infracţiunii de "luare de mită", prev. de art. 6 din Legea nr. 78/200 cu trimitere la art. 254 alin. (1) şi 2 C. pen. şi în baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

2. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "complicitate la infracţiunea de luare de mită", prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/200 cu trimitere la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.

3. Condamnă pe inculpatul C., la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare pedeapsă principală pentru săvârşirea infracţiunii de "abuz în serviciu contra intereselor publice", prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 2481 C. pen. şi cu referire la art. 248 C. pen. şi aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi în baza disp. art. 65 alin. (1) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani;

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "fals intelectual", prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. şi cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "fals intelectual", prev. de art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "uz de fals", prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 C. pen. şi cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000;

- 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "uz de fals", prev. de art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

În baza disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul C. va executa pedeapsa cea mai grea de 5(cinci)ani închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice inculpatului C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen..

4. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "abuz în serviciu contra intereselor publice" prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 2481 C. pen. şi art. 248 C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., "fals intelectual", prev. de art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi"uz de fals", prev. de art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

5. Condamnă pe inculpatul E. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită" prev. de art. 6 din Legea nr. 78/200 cu trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen. şi în baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2(doi)ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. interzice inculpatului E. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

6. Condamnă persoana juridică S.C. F. S.R.L., cu sediul în P., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi la data de 21 februarie 2001, cu număr de ordine x/188/2001, la pedeapsa principală constând în amendă penală în cuantum de 10.000 Lei pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită" prev. de art. 6 din Legea nr. 78/200 cu trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 531 alin. (2) C. pen. şi cu trimitere la art. 711 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 531 alin. (3) lit. d) C. pen. cu referire la art. 716 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă care se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 4797 alin. (5) C. proc. pen. după rămânerea definitivă a hotărârea de condamnare la pedeapsa amenzii se va comunica în extras organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, respectiv Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

7. Condamnă persoana juridică S.C. G. S.R.L. cu sediul în sat S., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi la data de 17 iunie 2003, cu nr. de ordine x/1052/2003, la pedeapsa principală constând în amendă penală în cuantum de 5.000 Lei pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la infracţiunea de luare de mită" prev. de art. 6 din Legea nr. 78/200 cu trimitere la art. 254 alin. (1) şi 2 C. pen., cu aplicarea art. 531 alin. (2) C. pen. şi cu trimitere la art. 711 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 531 alin. (3) lit. e) C. pen. cu referire la art. 717 C. pen. pedeapsa complementară a difuzării în extras a hotărârii de condamnare, pe cheltuiala inculpatei S.C. G. S.R.L., prin intermediul presei scrise, respectiv într-un cotidian central din oraşul P., constând într-un număr de trei apariţii într-un interval de o lună de zile, pedeapsă care se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 4797 alin. (5) C. proc. pen. după rămânerea definitivă a hotărârea de condamnare la pedeapsa amenzii se va comunica în extras organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică, respectiv Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În baza disp. art. 14 şi 346 C. proc. pen. admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, şi obligă pe inculpaţii A. şi C. la plata, în solidar, a sumei de 212.464,89 Lei.

În baza disp. art. 20 din Legea nr. 78/2000(A) menţine măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile şi mobile ale inculpaţilor A. şi C. astfel cum a fost dispus prin Ordonanţa procurorului din data de 23 aprilie 2010 luată în Dosarul nr. x/2010 şi executat prin luarea de inscripţii ipotecare după cum urmează:

- 1/2 din bunurile comune ale inculpaţilor A. şi B., respectiv o casă de locuit şi anexe construite în anul 1995 şi un teren în suprafaţă de 3,71 ha, imobile situate în loc. S. şi o construcţie cu destinaţie de spaţiu comercial, o anexă şi un teren în suprafaţă de 593 mp, situate în localitatea P., bunuri imobile asupra cărora s-a procedat la luarea inscripţiei ipotecare prin încheierile nr. x din 12 mai 2010 şi nr. y din 7 mai 2010 ale Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi;

- teren în suprafaţă de 0,5 ha, din care 0,17 intravilan, proprietatea inculpatului C., asupra căruia s-a aplicat inscripţia ipotecară prin încheierea nr. y din 7 mai 2010 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, până la concurenta sumei la plata căreia inculpaţii A. şi C. au fost obligaţi în favoarea părţii civile.

În baza disp. art. 19 din Legea nr. 78/2000(A) dispune confiscarea specială a microbuzului marca x cu numărul de identificare X înmatriculat cu numărul xx-xx-xxx, aflat în prezent în custodia Pol. mun. P. în baza procesului verbal de custodie din data de 4 mai 2010.

În baza disp. art. 20 din Legea nr. 78/2000(A) menţine măsura sechestrului asigurator instituit asupra microbuzului marca x cu numărul de identificare X înmatriculat cu numărul xx-xx-xxx instituit prin ordonanţa procurorului din data de 23 aprilie 2011 în vederea punerii în executare a măsurii confiscării speciale.

În baza disp. art. 348 C. proc. pen. dispune anularea următoarelor înscrisuri: procesul verbal de deschidere al ofertelor nr. x din 24 august 2007; raportul de evaluare nr. x din 17 septembrie 2007; hotărârea anexă raportului de evaluare nr. x din 17 septembrie 2007; listele de verificare a conformităţii administrative din 24 august 2007 (aflate în vol. 5 a dosarului de urmărire penală); grilele de verificare a conformităţii administrative(aflate în vol. 5 a dosarului de urmărire penală); grilele de verificare a conformităţii tehnice (aflate în vol. 5 a dosarului de urmărire penală); anunţul de atribuire nr. x publicat pe SEAP.

În baza disp. art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe inculpaţii A., C., E., S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L. la plata a câte 856 Lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă totală de 4280 Lei (2480 Lei în cursul urmăririi penale şi 1800 în cursul judecăţii, incluzând şi onorariu expert)".

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 17 iulie 2006 inculpaţii A. şi C. în calitate de primar şi respectiv responsabil cu urbanismul şi amenajarea teritoriului în com. S., au solicitat în cadrul "Programului de dezvoltare a infrastructurii din spaţiul rural" aprobarea proiectului "Pod şi podeţe pe drumurile comunale DC 149 şi DS 259 în comuna Sireţel, jud. Iaşi", a cărui valoare a fost stabilită de S.C. H. S.R.L. Iaşi (cea care a întocmit studiul de fezabilitate)la 1.035.162,18 Ron fără TVA sau 1.277.978 Ron cu TVA inclus.

După aprobarea cererii de finanţare, la data de 21 august 2007 prin dispoziţia nr. 1560, inculpatul A. a decis constituirea comisiei în vederea derulării procedurii de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului, unde inculpatul C. a fost desemnat în calitate de preşedinte, I. secretar, inculpatul H. (evaluator atestat MLPAT), J. şi K., membri.

A reţinu instanţa că în fapt ultimii doi membri ai comisiei, J. şi K., astfel cum au declarat atât în cursul urmăririi penale dar şi în faţa instantei de judecată, nu au făcut parte din această comisie, nu au participat la şedinţele acesteia, nu au hotărât nimic în cadrul acestora şi nu au ştiut nimic despre procedura de atribuire a contractului "Pod şi podeţe pe drumurile comunale DC149 şi DS259 în comuna Sireţel, jud. Iaşi", desemnarea acestora şi participarea acestora la activitatea comisiei reprezentând o ficţiune, menită a crea a aparentă de legalitate întregii proceduri care a urmat obţinerii acordului de finanţare.

Ulterior, după aprobarea cererii de finanţare, inculpatul C. a publicat pe S.E.A.P. anunţul de participare unde a indicat o valoare estimată a contractului de 900.000 Ron fără TVA (1.071.000 Ron cu TVA) valoare situată sub nivelul celei rezultate în urma studiului de fezabilitate, respectiv cea de 1.035.162,18 Ron fără TVA sau 1.277.978 Ron cu TVA inclus. Cu privire la această diferenţă inculpatul nu a putut da nici o explicaţie pertinentă, susţinerea acestuia care a vizat strecurarea unei erori materiale nefiind credibilă în condiţiile în care nu există o similitudine între aceste sume care să fi putut justifica eventuala inversare a lor în funcţie de includerea sau nu a TVA-ului.

Mai mult, conform art. 26 din O.U.G. nr. 34/2006, valoarea estimată a contractului trebuia să fie una valabilă la data publicării pe SEAP, obligaţie care nu a fost respectată de inculpatul C.

A reţinut totodată instanţa că în cuprinsul aceluiaşi anunţ se precizau şi condiţiile atribuirii contractului, respectiv după criteriul ofertei de preţ cele mai avantajoase (80%), durată de execuţie (10%) şi controlul calităţii propus pentru execuţia de lucrări (10%).

Ca urmare a acestui anunţ au existat trei societăţi care au depus oferte, după cum urmează: S.C. L. S.R.L. Tg. Frumos, cu o ofertă de preţ de 867.578,68 Ron (fără TVA) sau de 1.032.418,63 cu TVA şi 5 luni durată de execuţie; S.C. F. S.R.L. Paşcani, cu o ofertă de preţ de 1.046.120,52 Ron (fără TVA) sau de 1.244.883,42 cu TVA şi 6 luni durată de execuţie;

SC M. S.R.L. Paşcani, cu o ofertă de preţ de 1.374.120,52 Ron (fără TVA) sau de 1.244.883,42 cu TVA, fără indicarea termenului de execuţie.

De la acest moment se observă că în fapt doar primele două societăţi sunt aflate "în competiţie" cu privire la participarea ultimei societăţi existând dubiu în ceea ce priveşte intenţia reală a acesteia de a participa la licitaţie, aspect reliefat atât din punct de vedere al preţului cerut, care depăşeşte cu mult valoarea contractului astfel cum fost precizat în cuprinsul anunţului de participare publicat pe SEAP dar şi al lipsei unui element esenţial, respectiv al nestipulării termenului de execuţie.

Încălcarea flagrantă a normelor care vizează desfăşurarea în condiţii legale a procedurilor privind achiziţiile publice, astfel cum au fost stabilite prin O.U.G. nr. 34/2006, a continuat şi după acest moment, pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.

În şedinţa comisiei de licitaţie desfăşurată la data de 17 septembrie 2007, în a cărei componenţă în mod fictiv au fost trecuţi în calitate de membri numiţii J. şi K., s-a decis atribuirea contractului de lucrări în favoarea S.C. F. S.R.L., a cărei ofertă de preţ de 1.046.120,52 Ron (fără TVA) sau de 1.244.883,42 cu TVA, depăşea atât valoarea arătată în anunţul de participare în vederea atribuirii contractului(care era de 900.000 Ron fără TVA (1.071.000 Ron cu TVA) cât şi valoarea estimată a contractului în urma studiului de fezabilitate (care era de 1.035.162,18 Ron fără TVA sau 1.277.978 Ron cu TVA inclus) iar în oferta acesteia nu s-au regăsit cheltuielile de şantier în valoare de 148.093 Ron, care au generat suplimentarea valorii iniţiale a preţului şi care au făcut obiectul actului adiţional nr. x din 12 noiembrie 2007 la contract.

În cadrul aceleiaşi şedinţe oferta S.C. L. S.R.L. Tg. Frumos, a cărei preţ de execuţie era de 867.578,68 Ron (fără TVA) sau de 1.032.418,63 cu TVA şi 5 luni durată de execuţie, şi care din perspectiva respectării criteriilor ofertei de preţ celei mai avantajoase şi duratei de execuţie era cea mai avantajoasă, a fost respinsă în mod nelegal ca inacceptabilă, apreciindu-se că "preţul ar fi fost neobişnuit de scăzut" când, în fapt, diferenţa dintre preţul anunţat pe SEAP, respectiv cel de 900.000 Ron fără TVA şi cel solicitat de această societate, respectiv 867.578,68 Ron fără TVA, aproximativ de -32.422 Ron fiind nesemnificativă în raport cea dintre cel solicitat de autoritatea contractantă şi adjudecatară licitaţiei, S.C. F. S.R.L., a cărei ofertă de preţ de 1.046.120,52 Ron fără TVA depăşea cu mult preţul inclus în anunţ, diferenţa fiind de aproximativ +140.120 Ron, diferenţa dintre cele două oferte fiind de 212.464,89 Ron, sumă care reprezintă totodată şi valoarea prejudiciului adus statului ca urmare a atribuirii contractului către S.C. F. S.R.L..

Aceste calcule înlătură ca nejustificată respingerea ofertei S.C. L. S.R.L. Tg. Frumos care din această perspectivă de altfel era cea mai importantă şi pentru care i se acordase în anunţul de participarea o cotă de 80%.

De altfel, autoritatea contractantă avea obligaţia de a solicita ofertantului, în cazul unei oferte care are un preţ neobişnuit de scăzut, în scris, înainte de a lua o decizie de respingere a acelei oferte, detalii şi precizări, obligaţie care nu a fost îndeplinită;

- "nu are experienţă în construcţia de poduri" susţinere înlăturată de faptul că anterior, la data de 5 martie 2007, S.C. L. S.R.L. Tg. Frumos încheiase un alt contract având ca obiect asfaltarea DJ Dobrovăt;

- "condiţia ne-subcontractării", impediment care nu poate fi reţinut în condiţiile în care acordul de subcontractare încheiat cu S.C. N. viza efectuarea unor accesorii, respectiv de realizare de către această firmă a unor podeţe tubulare/casetate.

Sub acest aspect, instanţa a împărtăşit aprecierea procurorului referitoare la încercarea comisiei de licitaţie, prin inserarea acestei cerinţe, de a restricţiona nejustificat dreptul de a participa la licitaţie şi, în plus, creează bănuiala, inclusiv din perspectiva unui observator rezonabil, că s-a încercat eliminarea unor candidaţi neagreaţi sub umbrela de legalitate a respectării procedurii de atribuire a contractelor de achiziţii publice.

După atribuirea contractului în aceste condiţii societăţii F. S.R.L., inculpatul A. în calitate de reprezentant al autorităţii contractante, a decis încheierea contractului de lucrări nr. x din 5 octombrie 2007 cu această societate. Deşi inculpatul a încercat să acrediteze ideea necunoaşterii condiţiilor în care se desfăşurase licitaţia există împrejurări concludente care susţin contrariul în sensul că:

- inculpatul A. a fost cel care la data de 21 august 2007 prin dispoziţia nr. x, a decis constituirea comisiei în vederea derulării procedurii de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului, unde în mod fictiv au fost trecuţi în calitate de membri numiţii J. şi K.;

- inculpatului îi revenea obligaţia, conform art. 209 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din O.G. nr. 34/2006, verificării legalităţii procedurii de atribuire a contractului, în condiţiile în care, astfel cum am arătat anterior, fuseseră comise o serie de grave ilegalităţi.

Pe lângă neregularităţile sesizate la debut şi în prima fază a procedurii de atribuire instanţa reţine şi existenţa altora, de natură a consolida şi totodată de a ascunde caracterul fraudulos în care s-a desfăşurat această procedură.

Acestea au vizat manoperele de falsificare a documentaţiei de evaluare şi atribuire, respectiv a procesului-verbal de deschidere al ofertelor nr. x din 24 august 2007, unde inculpaţii C. şi D. au contrafăcut semnăturile membrilor evaluatori J. şi O., în scopul de a demonstra prezenţa acestora la şedinţa comisiei ce a vizat deschiderea ofertelor.

A mai reţinut instanţa că ambii membri evaluatori au declarat că nu au avut nici o implicare în cadrul comisiei de licitaţie constituită în vederea atribuirii contractului "Pod şi podeţe pe drumurile comunale DC 149 şi DS 259 în comuna Siretel, jud. Iaşi" şi nu au cunoscut nimic în legătură cu desemnarea lor în această calitate în cadrul comisiei.

În această manieră ilicită s-a procedat şi cu prilejul întocmirii raportului de evaluare nr. y din 17 septembrie 2007 şi a hotărârii anexa acestuia, care a vizat analiza ofertelor depuse, stabilirea punctajului, ierarhizarea firmelor participante şi luarea deciziei de atribuire a contractului de lucrări în favoarea inculpatei S.C. F. S.R.L. şi a listelor de verificare a conformităţii administrative din data de 24 august 2007 unde au fost trecut în mod nereal ca titulari J. şi K. în calitate de evaluatori ai ofertelor sub aspectul respectării cerinţelor formale precum şi grilele de verificare a conformităţii administrative şi respectiv tehnice, sub aspectul verificării cerinţelor administrative şi tehnice.

Aceste aspecte au fost cele care au generat întrebarea cu privire la existenta unui mobil/scop pentru care s-a decis atribuirea contractului "Pod şi podeţe pe drumurile comunale DC 149 şi DS 259 în comuna Siretel, jud. Iasi" S.C. F. S.R.L., administrată de inculpatul E..

Din această perspectivă s-au reţinut în urma probatoriilor administrate în cauză următoarele împrejurări care au reliefat existenţa acestuia după cum urmează:

Conform contractului de lucrări nr. x din 5 octombrie 2007 încheiat între autoritatea contractantă şi inculpata S.C. F. S.R.L., aceasta din urmă se obliga ca după constituirea garanţiei de bună execuţie să poată beneficia de un avans de 30% din valoarea totală a contractului la cerere şi după depunerea prealabilă a unei scrisori de garanţie bancară în ce priveşte returnarea avansului (art. 19.1 din contract şi art. 4 şi 5 din H.G. nr. 264/2003).

La data de 12 octombrie 2007 inculpatul A., în calitate de ordonator de credite în baza disp. art. 3 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 243/2003, a dispus acordarea, în condiţii de nelegalitate, a unui avans de 260.000. Ron către inculpata S.C. F. S.R.L., în condiţiile în care nu a solicitat acesteia scrisoarea de garanţie bancară pentru returnarea avansului;

La data de 18 octombrie 2007 administratorul inculpatei S.C. F. S.R.L., inculpatul E., achiziţionează din Germania un microbuz marca x în valorare de 32.000 EUR pe care l-a înmatriculat cu nr. x; Prin actul adiţional nr. x din 12 noiembrie 2007 inculpatul A. a acceptat suplimentarea valorii iniţiale a contractului cu suma de 148.093 Ron la cap. "Costuri de şantier" ce nu fuseseră incluse în oferta financiară iniţială;

La data de 27 decembrie 2007 intre inculpata S.C. F. S.R.L. Paşcani şi inculpata S.C. G. S.R.L. Siretel, administrată de inculpaţii A. şi B., soţi, s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune şi colaborare nr. x în baza căruia S.C. F. S.R.L. Paşcani, în calitate de asociat pasiv urma să aducă aport în cadrul asocierii cu S.C. G. S.R.L. Siretel, denumit asociat gerant, microbuzul achiziţionat la data de 18 octombrie 2007 precum şi suma de 37.884, 24 Ron (10.280 EUR) reprezentând costurile recarosării şi care era considerat la acel moment a fi un împrumut acordat gerantului.

Caracterul fictiv al scopului pentru care acest microbuz a fost adus drept aport în cadrul acestei asocieri, respectiv cu titlu de împrumut, a fost relevat atât de împrejurările neclare referitoare la modalitatea de restituire a împrumutului dar mai ales a faptului că ulterior, la data de 7 mai 2008, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, microbuzul achiziţionat de inculpata S.C. F. S.R.L. Paşcani şi pentru care aceasta plătise 32.000 EUR preţ de achiziţie la care s-a adăugat 10.280 EUR cheltuieli de recarosare, a fost transferat cu valoare zero în proprietatea inculpatei S.C. G. S.R.L. Siretel.

Susţinerile şi apărările inculpatului E., administratorul inculpatei S.C. F. S.R.L. Paşcani, referitoare la aspectul formal al acestei înstrăinări şi a împrejurării că în fapt microbuzul în cauză ar fi rămas în folosinţa societăţii şi după încheierea acestui contract, iar că vânzarea acestuia ar fi fost fictivă, făcută în scopul dobândirii de către inculpata S.C. G. S.R.L. Siretel a unui nou traseu de transport, participarea la licitaţie fiind condiţionată de deţinerea în proprietate a microbuzelor folosite în această activitate, sens în care au fost audiaţi la cererea inculpatului mai mulţi martori, nu au fost de natură a convinge instanţa cu privire la realitatea acestor apărări din perspectiva următoarelor considerente:

- în ceea ce priveşte exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, nimic nu împiedică un proprietar să încredinţeze exercitarea dreptului de folosinţă de către altcineva, calitatea de proprietar, cea în cauză, exercitată fără echivoc de S.C. G. S.R.L. Siretel, neexcluzând-o pe cea de uzfructuar, care ar fi fost exercitată de S.C. F. S.R.L. Paşcani dar cu privire la care instanţa nu a fost convinsă în urma probatoriilor administrate, în condiţiile în care la data încheierii contractului de asociere în participaţiune microbuzul (ulterior vândut) fusese considerat împrumut acordat gerantului S.C. G. S.R.L. Siretel în scopul exploatării acestuia de către gerant şi realizării de profit;

- esenţial în ce priveşte cauza de faţă este faptul că contractul de asociere în participaţiune a fost încheiat iniţial între părţi s-a produs la câteva zile după ce inculpatul A. a decis, respectiv la data de 21 decembrie 2007 (contractul fiind încheiat la 27 decembrie 2007), acordarea celei de-a doua tranşe a avansului, respectiv de 113.465,02 RON, fără ca avansul anterior să fi fost justificat integral sau dedus din sumele datorate, conform disp. art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 264/2003 şi chiar în ziua în care a dispus plata unei sume de 251.462,98 Ron aferent lucrărilor efectuate până la 14 decembrie 2007;

- ulterior încheierii la data de 7 mai 2008 a contractului de vânzare-cumpărare prin care microbuzul achiziţionat de inculpata S.C. F. S.R.L. Paşcani a fost transferat cu valoare zero în proprietatea inculpatei S.C. G. S.R.L. Siretel, la data de 25 august 2008 s-a încheiat actul adiţional nr. 2 prin care inculpatul a achiesat la o nouă suplimentare a valorii contractului cu 510.124 RON. Motivaţia acordării acestei suplimentări, respectiv producerea unor inundaţii în vara anului 2008, nu înlătură şi justifică încălcarea art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 care permiteau autorităţii contractante să aplice procedura negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare pentru achiziţionarea de lucrări sau servicii suplimentare/adiţionale şi care nu fuseseră trecute în contract dar care datorită unor circumstanţe neprevăzute au devenit necesare pentru executarea contractului numai dacă valoarea cumulată a contractelor atribuite nu depăşeşte 50% din valoarea contractului iniţial, or, în cauză, ca urmare a actelor adiţionale valoarea contractului a fost crescută, fără a se obţine acordul prealabil al finanţatorului, de la 1.244.883 Ron la 2.000.024 Ron;

- decontarea şi recepţia situaţiilor de lucrări s-a făcut de către inculpatul A. fără obiecţiuni, deşi nici la data întocmirii rechizitoriului lucrările nu erau finalizate.

Toate aceste aspecte, constând în principal în faptele inculpatului A. de nesolicitare a scrisorilor de garanţie bancară aferente avansurilor cerute de inculpatul E., administrator al inculpatei S.C. F. S.R.L. Paşcani, şi acordate acestuia; suplimentarea în condiţii ilegale a valorii contractului şi prelungirea termenelor de execuţie; decontarea şi recepţia situaţiilor de lucrări fără întârzieri sau obiecţiuni în condiţiile nefinalizării lucrărilor la data întocmirii actului de sesizare, relevă, în contextul în care microbuzul achiziţionat de inculpata S.C. F. S.R.L. Paşcani a fost transferat cu valoare zero în proprietatea inculpatei S.C. G. S.R.L., primirea fără drept de către inculpatul A., în calitate de administrator al acestei societăţi împreună cu soţia sa inculpata B., a microbuzului marca x cu numărul de înmatriculare x.

Prin prisma acestor considerente de ordin general, în directă coroborare cu aceasta, instanţa a reţinut cu privire la fiecare inculpat următoarea situaţie de fapt precum şi încadrarea în drept a faptelor penale imputabile:

Privitor la inculpatul A. s-a reţinut că în calitate de reprezentant al autorităţii contractante el a fost cel ce a decis încheierea contractului de lucrări nr. y din 5 octombrie 2007 în condiţii de nelegalitate astfel cum au fost arătate în expunerea generală a situaţiei de fapt, deşi conform art. 209 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 acesta avea obligaţia de a verifica în prealabil legalitatea procedurii de atribuire şi de a adopta măsuri corective pentru înlăturarea ilegalităţilor incidente.

Deşi inculpatul avea obligaţia de a verifica în calitate de reprezentant al autorităţii contractante legalitatea procedurii de atribuire a contractului de lucrări a decis atribuirea acestuia firmei F. S.R.L. Paşcani, a cărei ofertă depăşea cu 212.464 Ron oferta L. Bugetul de stat a fost prejudiciat cu 212.464,89 Lei, stabilită ca diferenţă între valoarea ofertei S.C. F. (de 1.244.883,49 Ron cu TVA) şi oferta L. (de 1.032.418,6 Ron cu TVA) declarată nejustificat şi ilegal ca inacceptabilă, în condiţiile în care aceasta din urmă era cea mai apropiată de anunţul de participare publicat pe SEAP la nr. x din 28 iulie 2007 de 1.071.000 Ron cu TVA.

Inculpatul A. a fost cel care l-a contactat pe inculpatul D. şi a obţinut acordul acestuia de a face parte din comisia de evaluarea a ofertelor iar prin dispoziţia nr. x din 21 august 2007 a decis constituirea comisiei în vederea derulării cf. art. 18.alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 a procedurii de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului de lucrări

În cursul derulării contractului de lucrări nr. x din 5 octombrie 2007, în calitatea sa de ordonator de credite cu atribuţii de control a modului de angajare şi respectare a utilizării de către executant a sumelor acordate în temeiul prevederilor contractului de lucrări, fiind în acelaşi timp şi administrator al S.C. G. Siretel, firmă la care inculpatul deţine 50% din părţile sociale, restul fiind deţinut de soţia sa B., a primit de la inculpatul E., administrator al S.C. F. S.R.L. Paşcani, bunul fiind trecut din proprietatea acestei societăţi în cea a inculpatei G., cu valoare zero, un microbuz marca x în valoare de 144.927,44 Ron (32.000 Euro preţ de achiziţie şi 10.280 Euro costurile recarosării) în scopul de a achiesa la suplimentarea (ilegală) a valorii contractului şi prelungirea termenului de execuţie; a deconta/recepţiona situaţiile de lucrări fără întârzieri/obiecţiuni; a aproba acordarea ilegală, în două tranşe, la datele de 12 octombrie şi 21 decembrie 2007 a unui avans total de 373.465,02 Ron în condiţiile în care nu a solicitat şi nu a primit de la F. S.R.L. Paşcani scrisoare de garanţie bancară pentru returnarea avansului acordat în cf. cu art. 4 din H.G. nr. 264/2003, ce stabilea în sarcina ordonatorului de credite obligaţia de a solicita beneficiarului de contract o scrisoare de garanţie bancară pentru returnare avansului şi art. 5 din H.G. nr. 264/2003 ce prevăd ca ordonatorul de credite să acorde avansul numai după constituirea garanţiei de returnare a avansului şi numai dacă sunt asigurate condiţiile pentru începerea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contract;

De asemenea, a decis acordarea celei de-a doua tranşe (de 113.465,02 RON) fără ca avansul anterior să fi fost justificat integral sau dedus din sumele datorate în cf. cu art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 264/2003 ce permitea ordonatorului de credite să aprobe o nouă tranşă de avans numai după ce avansul acordat anterior a fost justificat integral sau dedus din sumele datorate; la data de 27 decembrie 2007, sub nr. 479, între firma F. şi G. este încheiat contractul de asociere în participaţiune potrivit căruia F., în calitate de asociat pasiv, era ţinut să aducă aport la asocierea cu SPRINTER (asociat gerant) microbuzul în cauză şi suma de 37.884,24 Ron (10.280 EUR) reprezentând costurile recarosării şi care era considerată împrumut acordat firmei G. ce urma să fie recuperată după începerea exploatării microbuzului; acest contract a fost încheiat la câteva zile după ce inc. A. decisese (21 decembrie 2007) acordarea celei de-a doua tranşe a avansului de 113.465,02 Ron aferent facturii fiscale IS APR x din 12 octombrie 2007, fără ca avansul anterior să fi fost justificat/dedus din sumele datorate şi chiar în ziua în care a dispus plata unei sume de 251,462,98 Ron aferent lucrărilor în valoarea de 525.194,95 RON; în aceste condiţii microbuzul a trecut cu valoare zero în proprietatea G.

S-a mai reţinut că la datele de 8 iulie 2008, 15 octombrie 2008, 30 decembrie 2008 şi 23 iulie 2009 a dispus plata către F. a altor patru tranşe: 287.731 RON, 198.566 RON, 16.836 RON,17.631 RON; a achiesat la o nouă suplimentare a valorii iniţiale a contractului de lucrări cu suma de 510.124 Ron ca urmare a inundaţiilor din vara anului 2008 sens în care a fost încheiat între părţi actul adiţional nr. x din 25 august 2008 cu prelungirea termenului până la 30 august 2009; prin încheierea celor trei acte adiţionale valoarea contractului a crescut de la 1.244.883 Ron la 2.000.024 Ron în condiţiile în care, suplimentarea valorii iniţiale a contractului s-a făcut cu încălcarea art. 122 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 care prevede că achiziţionarea unor lucrări/servicii suplimentare care nu au fost incluse în contractul iniţial în procedura directă (fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare) necesare ca urmare a intervenirii unor circumstanţe neprevăzute sunt admise numai dacă valoarea cumulată a acestora nu depăşeşte 50% din valoarea contractului iniţial (în speţă 1.244.883,49 Ron: 2 = 622,441,7 Ron.) ori în cauză diferenţa a fost superioară acestei limite, respectiv de 755.141 Ron.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi inculpaţii A., C., E., S.C. F. S.R.L. Paşcani şi S.C. G. S.R.L. Iaşi.

Prin motivele de apel depuse în formă scrisă la dosar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi a apreciat că sentinţa penală atacată este nelegală sub aspectul pedepselor pronunţate faţă de inculpaţi şi netemeinică sub aspectul hotărârii de achitare pronunţată faţă de B.

Inculpatul A. a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la nulitatea urmăririi penale şi nelegala sesizare a instanţei, iar pe fondul cauzei a susţinut că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de luare de mită întrucât această infracţiune nu există.

De asemenea, în mod greşit s-a reţinut înţelegerea dintre inculpatul A. şi E. întrucât din materialul probator de la dosar nu rezultă această stare de fapt, iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 765 din 23 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, şi de inculpaţii A., C., E., S.C. F. S.R.L. Paşcani - cu sediul în Paşcani şi S.C. G. S.R.L. - cu sediul în sat şi comuna Sireţel, jud. Iaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 222 din 14 mai 2013 a Tribunalului Iaşi, dată în Dosar nr. x/2011, sentinţă pe care o desfiinţează parţial, în latura penală şi civilă.

Rejudecând cauza în aceste limite, s-a constatat că legea penală mai favorabilă apelanţilor inculpaţi este C. pen. din 1969 şi legislaţia specială cu modificările şi completările incidente până la 31 ianuarie 2014.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice pentru care inculpaţii A. şi C. au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond, din infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 2481 C. pen. din 1969 şi cu referire la art. 248 C. pen. din 1969 şi aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1969 şi aplicarea art. 5 C. pen.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate de instanţa de fond inculpatului A.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A., de instanţa de fond, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1969 şi aplicarea art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare, la 3 (trei) ani închisoare.

S-a menţinut pedeapsa complementară şi accesorie aplicată de instanţa de fond aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 862 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 863 alin. (1) şi 3 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi la datele fixate şi potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

S-a atras atenţia inculpatului că în cazul săvârşirii altei infracţiuni sau al încălcării măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

S-a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 şi art. 34 C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de "luare de mită", prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969.

S-a înlăturat pedeapsa principală şi pedepsele complementare stabilite de instanţa de fond pentru această infracţiune.

a) S-a schimbat temeiul de drept al soluţiei de achitare dispusă de instanţa de fond referitor la inculpata B., pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la infracţiunea de luare de mită", prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) şi 2 C. pen. din 1969, în art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. în vigoare.

b) S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate de instanţa de fond inculpatului C.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor de "fals intelectual", prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. şi cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi "fals intelectual", prev. de art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., pentru care inculpatul C. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, în infracţiunea unică de "fals intelectual", prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor de "uz de fals", prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 C. pen. şi cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000, şi "uz de fals", prev. de art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 291 C. pen. şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., pentru care inculpatul C. a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, în infracţiunea unică de "uz de fals", prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 291 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C., de instanţa de fond, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1969 şi aplicarea art. 5 C. pen., de la 5 ani închisoare, la 3 (trei) ani închisoare.

S-a menţinut pedeapsa complementară aplicată de instanţa de fond aceluiaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi, în plus, în baza art. 65 şi art. 64 lit. c) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv orice activitate privind participarea la proceduri de achiziţie publică.

A fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de "fals intelectual", prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite în sarcina inculpatului C., acesta urmând a executa pedeapsa cu închisoarea cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat, potrivit art. 35 C. pen. din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) - dreptul de a desfăşura orice activitate privind participarea la proceduri de achiziţie publică - C. pen. din 1969, pentru o durată de 3 (trei) ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) - dreptul de a desfăşura orice activitate privind participarea la proceduri de achiziţie publică - C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 862 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 863 alin. (1) şi 3 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi la datele fixate şi potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

S-a atras atenţia inculpatului că în cazul săvârşirii altei infracţiuni sau al încălcării măsurilor de supraveghere se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei şi executarea acesteia în întregime.

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C., sub aspectul comiterii infracţiunii de "uz de fals", prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 291 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

a) În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul E., pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită", prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969.

S-a înlăturat pedeapsa principală, pedepsele complementare şi accesorii stabilite de instanţa de fond pentru această infracţiune.

b) În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata S.C. F. S.R.L. Paşcani, cu sediul în Paşcani, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Iaşi la data de 21 februarie 2001, cu nr. de ordine x/188/2001, pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită" prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969.

S-a înlăturat pedeapsa principală şi pedeapsa complementară stabilite de instanţa de fond pentru această infracţiune.

c) În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitată inculpata S.C. G. S.R.L., cu sediul în sat Sireţel, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Iaşi la data de 17 iunie 2003, cu nr. de ordine x/1052/2003, pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la infracţiunea de luare de mită" prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu trimitere la art. 254 alin. (1) şi 2 C. pen. din 1969.

S-a înlăturat pedeapsa principală şi pedeapsa complementară stabilite de instanţa de fond pentru această infracţiune.

d) S-a redus cuantumul despăgubirilor stabilite de instanţa de fond pentru Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, de la suma de 212.464,89 Lei, la suma de 173.883 Lei.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaţilor A. şi C., până la concurenţa acestei sume.

S-a înlăturat dispoziţia instanţei de fond de confiscare specială a microbuzului marca x cu numărul de identificare X, înmatriculat cu numărul xx-xx-xxx, aflat în prezent în custodia Poliţiei Municipiului Paşcani conform procesului verbal de custodie din data de 4 mai 2010.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurator instituită asupra microbuzului marca x cu numărul de identificare x, înmatriculat cu numărul xx-xx-xxx, prin ordonanţa procurorului nr. 25/P/2010 din 23 aprilie 2010, bun aflat în prezent în custodia Poliţiei Municipiului Paşcani conform procesului verbal de custodie din data de 4 mai 2010, şi dispune restituirea bunului către proprietar, respectiv S.C. F. S.R.L. Paşcani, cu sediul în Paşcani, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Iaşi la data de 21 februarie 2001, cu nr. de ordine x/188/2001.

S-a înlăturat dispoziţia instanţei de fond de obligare a inculpaţilor E., S.C. F. S.R.L. Paşcani şi S.C. G. S.R.L. la plata a câte 856 Lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, urmând ca, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.

S-au menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea apelurilor promovate de procuror şi de inculpaţii apelanţi au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, inculpatul A., prin care a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin încheierea din 18 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2011 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 765/A din 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 30 mai. 2018, cu citarea părţilor.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 440 alin. (1) Cod procedură este admisibilă, motivele invocate încadrându-se în cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 765/A din 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenţia de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a se conforma prevederilor Convenţiei, în privinţa asigurării celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie.

În acest context, noua legislaţie procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, şi anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casaţie" exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Aşa cum reiese chiar din Expunerea de motive la proiectul noului C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale. Cu alte cuvinte, scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel legiuitorul prevăzând expres şi limitativ în disp. art. 438 alin. (1) C. proc. pen. cazurile în care poate fi declarat recursul în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 447 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În susţinerea căii extraordinare de atac, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie anterior menţionat, recurentul inculpat A. a susţinut că, în cauză, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Aşadar, a menţionat că definiţia infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice este următoarea: fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuiţilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod contrar legii şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei instituţii de stat sau o pagubă în patrimoniul acesteia, prin obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Astfel, a arătat că pentru a fi îndeplinit conţinutul constitutiv al infracţiunii este necesar, printre altele, pe latură obiectivă ca actul efectuat prin încălcarea legii să fie exercitat în virtutea atribuţiilor de serviciu.

A mai arătat că acuzaţia adusă este reprezentată de semnarea contractului nr. y din 5 octombrie 2007, cu încălcarea dispoziţiilor art. 209 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006 ce a considerat instanţa de apel că îl obligau la verificarea în prealabil a legalităţii procedurii de atribuire, ceea ce a dus la declararea câştigătoare a unei oferte cu un preţ mai mare decât oferta cea mai mică creând un prejudiciu în cuantum de 173.333 Lei.

Raportat la aceste aspecte, a solicitat să se constate faptul că în mod greşit a dispus instanţa de apel condamnarea inculpatului, întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, echivalând cu o condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la încălcarea obligaţiei pentru care inculpatul a fost condamnat, a precizat că textul de lege vorbeşte de autoritatea contractantă şi nu de către primar.

De asemenea, a arătat că, deşi a invocat în faţa instanţei de apel că nu făcea parte din atribuţiile sale de serviciu demararea procedurii prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, nefiind îndeplinite condiţiile de tipicitate ale faptei, instanţa le-a respins.

Astfel, a subliniat faptul că a semnat contractul nr. y din 5 octombrie 2007 în calitate de reprezentant al autorităţii contractante în temeiul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2006 conform căruia "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie" într-o calitate formală şi nicidecum într-o calitate decizională aşa cum în mod greşit s-a reţinut atât în sentinţa, cât şi în decizia penală pronunţate în acest dosar.

În aceeaşi ordine de idei, a susţinut că, în mod eronat, s-a reţinut că inculpatul avea cele mai mari responsabilităţi, inclusiv obligaţia de a verifica legalitatea procedurii, întrucât nu rezultă din cuprinsul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a H.G. nr. 925/2006 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 925/2006 sau a Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, în vigoare la data săvârşiri presupusei fapte, că inculpatul avea obligaţia de a verifica legalitatea procedurii, singurul care avea astfel de atribuţii era secretarul comunei.

De asemenea, a arătat că atribuţiile fiecărei persoane implicate în procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică este reglementată de H.G. nr. 925/2006, de unde rezultă şi atribuţiile de serviciu ale fiecărui participant la procedură. Mai mult, a subliniat faptul că primarul nu are nicio implicare în procedura de achiziţie publică, singurul organ implicat în derularea activităţii de achiziţie publică fiind comisia de evaluare.

Deopotrivă, a arătat că, în mod contrar celor reţinute de către instanţa de apel conform cărora inculpatul avea cele mai mari atribuţii în această procedură, art. 72 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 prevede că "persoana responsabilă pentru atribuirea contractului este, totodată, şi preşedinte al comisiei de evaluare".

Aşadar, a menţionat că acuzaţia pentru care a fost condamnat este reprezentată de semnarea contractului, care este doar o formalitate la care acesta era obligat, după acceptarea ofertei câştigătoare de către comisia de evaluare. Acest lucru reiese şi din art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data săvârşirii presupuselor fapte:

"acceptarea ofertei câştigătoare - actul juridic prin care autoritatea contractantă îşi manifestă acordul de a se angaja juridic în contractul de achiziţie publică ce va fi încheiat cu ofertantul a cărui ofertă a fost desemnată câştigătoare".

Mai mult decât atât, a arătat că nu era de competenţa primarului demararea procedurii de anulare a procedurii de atribuire, aceasta constituia contravenţie în temeiul art. 293 lit. o) conform căruia Constituie contravenţie şi se sancţionează următoarele fapte: anularea unei proceduri de atribuire în alte cazuri decât cele prevăzute la art. 209".

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea în parte a hotărârii atacate şi:

- achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. 1969 în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi la art. 16 alin. (1) lit. b). teza I C. proc. pen.

- desfiinţarea în parte a Sentinţei penale nr. 222 din 14 mai 2013 pronunţată de Tribunalul laşi în dosarul nr. x/2011 în temeiul art. 448 alin. (3) C. proc. pen.

- casarea în parte a hotărârii atacate şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile în temeiul art. 448 alin. (2) raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că, recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor şi stabilirea vinovăţiei, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Înalta Curte raportat la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocat de inculpatul A. constată că recursul în casaţie este nefondat, drept pentru care îl va respinge pentru următoarele motive:

Sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situaţia de fapt.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În decizia recurată, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului A. că, în calitate de primar al comunei Sireţel, judeţul Iaşi şi reprezentant al autorităţii contractante, având concursul fraudulos al celor trei membri ai comisiei de evaluare pentru atribuirea contractului de achiziţie publică având ca obiect executarea lucrării "Pod şi podeţe pe drumurile comunale DC 149 şi DS 259 în comuna Sireţel, judeţul Iaşi", finanţat integral de către Guvernul României în cadrul programului "Dezvoltarea infrastructurii în spaţiul rural" instituit prin O.G. nr. 7/2006, ce au decis în şedinţa din 17 septembrie 2007, cu rea-credinţă şi cu încălcarea disp. art. 36 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006 cu trimitere la art. 34 alin. (4) din acelaşi act normativ încheierea contractului de lucrări nr. y din 5 octombrie 2007 cu încălcarea dispoziţiilor art. 209 alin. (1) d şi alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 ce îl obligau în prealabil la verificarea legalităţii procedurii de atribuire şi la adoptarea unor măsuri corective pentru înlăturarea ilegalităţilor incidente, modalitatea în care, pe de o parte s-a cauzat un avantaj patrimonial firmei S.C. F. S.R.L. Paşcani, Judeţul Iaşi, rezultat din atribuirea contractului de lucrări la o valoare de 212.464,89 Lei mai mare decât oferta S.C. L. S.R.L. Târgu Frumos, judeţul Iaşi - declarată nejustificat şi ilegal ca inacceptabilă, iar pe de altă parte - bugetul de stat a fost prejudiciat cu aceeaşi sumă - stabilită ca diferenţă între valoarea ofertei S.C. F. S.R.L. Paşcani (1.244.883,49) şi oferta S.C. L. S.R.L. Târgu Frumos (de 1.032418,6 Lei) - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior.

S-a mai reţinut că există probe care dovedesc că faptele inculpatului răspund cerinţelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi au fost comise cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Astfel, în calitate de reprezentant al autorităţii contractante, inculpatul A., avea în virtutea obligaţiilor instituite prin art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006 ca principală atribuţie, verificarea legalităţii procedurii anterior încheierii contractului de lucrări, iar inculpatul nu numai că şi-a încălcat atribuţia legală de verificare, dar a acţionat cu rea-credinţă.

Mai mult, s-a arătat că reprezentantul autorităţii contractante, primarul A. nu avea un rol formal şi nu era obligat să încheie contractul cu S.C. F. S.R.L. întrucât potrivit art. 209 din acelaşi act normativ prin excepţie de la prevederile art. 204, autoritatea contractantă are dreptul de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, dacă ia aceasta decizie, de regulă, înainte de data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de atribuire şi, oricum, înainte de data încheierii contractului, numai în cazuri prevăzute în mod expres.

Aşa cum corect s-a analizat prin hotărârile atacate, analiză pe care Înalta Curte o însuşeşte, forma de vinovăţie cu care Inculpatul A. a acţionat este intenţia. Lipsa unui scop precis nu înlătură intenţia ca formă a vinovăţiei, întrucât intenţia cerută de art. 248 C. pen. din 1969 nu este una calificată prin scop.

De asemenea, se observă că inculpatul A. a înţeles cerinţele legii referitor la activitatea comisiei de evaluare şi la rolul primarului ca reprezentant al autorităţii contractante, fapt ce rezultă şi din aceea că a simulat tocmai respectarea cadrului legal instituit prin O.U.G. nr. 34/2006 şi prin H.G. nr. 925/2006 prin conţinutul şi forma actelor pe care le-a întocmit şi prin motivaţia pe care a dat-o.

Deşi recurentul a invocat că prin prisma celor reţinute de Curtea Constituţională în motivarea Deciziei nr. 405/2016 se impune achitarea acestuia, se constată că inculpatul a încălcat norme cu putere de lege în sensul acestei decizii, respectiv dispoziţiile evidenţiate mai sus din O.U.G. nr. 34/2006, norme ce corespund înţelesului de "lege" menţionat în deciziile Curţii Constituţionale.

De altfel, din conţinutul deciziei Curţii Constituţionale menţionate, nu rezultă că nu sunt întrunite elementele tipicitate ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului A. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 405/2016 s-a constatat că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 sunt constituţionale, Curtea Constituţională declarând ca neconstituţionale doar dispoziţiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din C. pen. stabilind că acestea "sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii", iar prin Decizia nr. 392/2017, s-a decis în acelaşi sens, dar cu referire la art. 248 C. pen. din 1969 şi art. 297 C. pen. în vigoare.

Totodată, Înalta Curte constată că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 405/2016 nu s-a constatat neconstituţionalitatea art. 297 din C. pen., ci s-a definit sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din conţinutul textului de lege incriminator, decizia menţionată fiind una de interpretare a normei legale din perspectivă constituţională. Astfel, instanţa constituţională poate stabili că o normă este constituţională doar într-o anumită interpretare, toate celelalte posibile interpretări fiind incompatibile cu constituţia, norma juridică fiind salvată fără intervenţia legiuitorului.

Raportat la cele anterior menţionate, rezultă din analiza activităţii infracţionale imputate inculpatului A. că acesta a creat un avantaj patrimonial pentru S.C. F. S.R.L. care nu putea în mod legal să fie declarată câştigătoare a licitaţiei şi să încheie contractul de lucrări nr. y/2007 în exercitarea obiectului de activitate, unul pur economic, esenţa existenţei unei societăţi comerciale fiind obţinerea profitului din activitatea economică.

Înalta Curte mai reţine că acţiunea imputată inculpatului A., în sensul că a încălcat dispoziţiile legale la care s-a făcut referire anterior, este prevăzută de legea penală ca infracţiune, întrunind elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu prev. de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior.

Înalta Curte constată în raport de argumentele ce susţin recursul în casaţie invocate că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor din perspectiva încadrării juridice a faptei, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. Or, potrivit C. proc. pen. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanţelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv, instanţa de fond şi instanţa de apel.

Prin urmare, solicitarea inculpatului A. de a se dispune achitarea sub aspectul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de cele două instanţe inferioare are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurentul urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casaţie ca al treilea grad de jurisdicţie.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influenţe asupra situaţiilor faptice constatate şi reţinute de cele două instanţe inferioare, constituie o analiză ce excedează verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie.

Scopul recursului în casaţie este acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de control judiciar, iar argumentele invocate de către inculpat nu susţin niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind doar formal circumscrise de către recurent cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 765/A din 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 Lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimaţii inculpaţi B., C., E., S.C. F. S.R.L. Paşcani şi S.C. G. S.R.L. Iaşi prin mandatar P. în sumă de câte 260 Lei, vor rămâne în sarcina statului.

În ceea ce priveşte solicitarea intimaţilor inculpaţi B., C., E., S.C. F. S.R.L. Paşcani şi S.C. G. S.R.L. Iaşi prin mandatar P. dat fiind respingerea recursului formulat de inculpatul A. nu se mai impune examinarea cererilor de recurs în casaţie prin prisma dispoziţiilor art. 443 C. proc. pen. în ceea ce priveşte efectul extensiv al recursului în casaţie.

Prin urmare faţă de soluţia adoptată în cauză nu se mai impune analizarea cererii formulată de către inculpatul A. a cererii de suspendare a executării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 765/A din 23 octombrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 Lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat A. şi pentru intimaţii inculpaţi B., C., E., S.C. F. S.R.L. Paşcani şi S.C. G. S.R.L. Iaşi prin mandatar P. în sumă de câte 260 Lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 mai 2018.

Procesat de GGC MM