Crane collapse convictions upheld; cassation appeals rejected as merit re-litigation outside legality-only review

Asupra recursurilor în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 560 din 25 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014 s-a dispus:

1. În temeiul art. 386 C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul A., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunile de abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen., art. 322 noul C. pen. şi art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 vechiul C. pen. şi infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 noul C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. admite cererea formulată din oficiu de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunile de abuz în serviciu, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen., art. 322 noul C. pen., art. 322 noul C. pen. şi art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 vechiul C. pen. şi infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 noul C. pen.

În baza art. 290 vechiul C. pen. condamna pe inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 vechiul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă condamna pe inculpatul A., la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 71 vechiul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) vechiul C. pen. contopeşte pedepsele de 6 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 vechiul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

2. În temeiul art. 386 C. proc. pen. admite cererea formulată din oficiu de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. din infracţiunea de uz de fals prev. de art. 323 noul C. pen. în infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 vechiul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen.

În baza art. 291 vechiul C. pen. condamna pe inculpatul B. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 71 vechiul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86 indice 5 alin. (2) rap. la art. 86 indice 1vechiul C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, care curge de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe penale.

În baza art. 86 indice 3 alin. (1) C. pen. condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 indice 4 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

3. În temeiul art. 386 C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpata S.C. C. S.R.L., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.C. C. S.R.L. din infracţiunile de abuz în serviciu, uz de fals şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen., art. 323 noul C. pen. şi art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 vechiul C. pen. şi infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 noul C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. admite cererea formulată din oficiu de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.C. C. S.R.L. din infracţiunile de abuz în serviciu, uz de fals şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen., art. 323 noul C. pen. şi art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 vechiul C. pen. şi infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) vechiul C. pen. şi art. 5 noul C. pen.

În baza art. 291 vechiul C. pen. condamna pe inculpata S.C. C. S.R.L., la pedeapsa amenzii penale în cuantum 50.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 37 alin. (1), (2) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă condamna pe inculpata S.C. C. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 200.000 lei pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 40 indice 1 vechiul C. pen. contopeşte pedepsele de 50.000 lei şi 200.000 lei aplicate prin prezenta sentinţă în pedeapsa cea mai grea a amenzii penale în cuantum de 200.000 lei.

4. În temeiul art. 386 C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul D., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. din infracţiunile de abuz în serviciu şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen. şi art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, cu aplic. art. 5 noul C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. admite cererea formulată din oficiu de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D. din infracţiunile de abuz în serviciu şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen. şi art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen.

În baza art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. condamna pe inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din noul C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 66 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Noul C. pen., pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 91 noul C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 noul C. pen. şi care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 93 alin. (1) noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele stabilite de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere impune inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, Sector 5 Bucureşti sau în cadrul Fundaţiei E. pe o perioadă de 90 de zile, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

Un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

5. În temeiul art. 386 C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul F., prin apărător ales, de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. din infracţiunile de abuz în serviciu şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen. şi art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, cu aplic. art. 5 noul C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. admite cererea formulată din oficiu de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F. din infracţiunile de abuz în serviciu şi neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen. şi art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (1) noul C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen.

În baza art. 349 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. condamna pe inculpatul F. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 71 vechiul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

6. În temeiul art. 386 C. proc. pen. respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul G., prin apărător din oficiu, de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. din infracţiunile de abuz în serviciu şi nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen. şi art. 350 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă, cu aplic. art. 5 noul C. pen.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. admite cererea formulată din oficiu de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. din infracţiunile de abuz în serviciu şi nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 297 alin. (1) noul C. pen. rap. la art. 308 noul C. pen. şi art. 350 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. şi art. 38 alin. (1) noul C. pen. în infracţiunea de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 350 alin. (1) noul C. pen., cu aplic. art. 5 noul C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 5 noul C. pen. condamna pe inculpatul G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 65 alin. (1) noul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din noul C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 66 alin. (1) noul C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Noul C. pen., pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 91 noul C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 noul C. pen. şi care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 93 alin. (1) noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele stabilite de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere impune inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului sector 3 sau în cadrul Fundaţiei E. pe o perioadă de 90 de zile, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

Un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti. În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 noul C. pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Ia act că persoana vătămată S.C. H. S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 25 şi 397 C. proc. pen. cu referire la art. 1.357 C. civ. respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. I. SRL

În baza art. 25 şi art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 vechiul C. civ., art. 1.003 vechiul C. civ. admite acţiunea civilă formulată de partea civilă S.C. J. S.A. şi obligă pe inculpaţii A., S.C. C. S.R.L., D., F. şi G., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 125 429, 87 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. dispune desfiinţarea ca fiind false a următorului înscris: contract de prestări lucrări nr. x din 20 ianuarie 2011.

În baza art. 274 alin. (1) şi 3 C. proc. pen. obligă la plata de cheltuieli judiciare în favoarea statului pe inculpatul A. pentru suma de 5.000 lei, inculpaţii B., S.C. C. S.R.L., D., F. pentru suma de 4.500 lei fiecare, pe inculpatul G. pentru suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că la data de 18 iunie 2011, în jurul orelor 13:30 - 14:00 la punctul de lucru al S.C. C. S.R.L., ca urmare a neluării cu bună-ştiinţă a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă de inculpaţii A., D., F., S.C. C. S.R.L. şi a nerespectării cu bună-ştiinţă a măsurilor specifice securităţii şi sănătăţii în muncă de către inculpatul G., pe fondul pericolului iminent preexistent de producere a unui accident de muncă, s-a prăbuşit braţul macaralei pe şenile Takraf RDK 630, exploatată în acel moment de inculpata S.C. C. S.R.L., cu consecinţa producerii unui prejudiciu de 145.966 lei şi 69.798 Euro.

În concret, la data de 18 iunie 2011, în jurul orelor 13:00 - 14:00, pe şantierul Pasaj Rutier Suprateran Mihai Bravu-Splaiul Unirii, inculpatul G. a manevrat macaraua pe şenile Takraf RDK 630, fără a avea cuplat limitatorul de unghi al braţului care permitea braţului să se deplaseze doar sub un unghi considerat de siguranţă. Aceasta în condiţiile în care utilajul avea o durată de viaţă consumată 22 ani faţă de durata normală de 6 - 10 ani şi fusese dat în exploatare fără efectuarea verificărilor tehnice şi fără obţinerea autorizaţiei legale de funcţionare impuse de extinderea braţului la lungimea de 36 metri. Braţul a fost montat de către personal neautorizat din cadrul inculpatei S.C. C. S.R.L. a două tronsoane suplimentare cu o lungime totală de 20 metri şi greutate de aproximativ 2,5 tone. Inculpatul G., pe fondul unei instruiri anterioare neadecvate pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă, a manevrat necorespunzător macaraua, astfel că braţul utilajului, orientat iniţial către Şoseaua Mihai Bravu, intens circulată la ora respectivă, s-a ridicat excesiv şi, depăşind unghiul de siguranţă s-a lovit în tampoanele macaralei, moment în care s-a torsionat şi s-a rupt în zona primului tronson (la baza braţului), prăbuşindu-se în cele din urmă în lateral peste o staţie H. de alimentare cu carburant şi un showroom I.

Totodată, s-a mai reţinut că inculpata S.C. C. S.R.L. a depus şi invocat prin reprezentantul său legal, B. un înscris falsificat de fostul său administrator, inculpatul A., respectiv contractul de prestări lucrări nr. x din 20 ianuarie 2011, despre care ambii inculpaţi au susţinut cu bună-ştiinţă, în scopul inducerii în eroare a organelor judiciare, că a fost încheiat între S.C. K. S.R.L. şi S.C. C. S.A. (pentru a arăta că braţul macaralei a fost montat pentru o altă dimensiune a braţului de o firmă specializată, în realitate acesta fiind montat de muncitorii proprii). Astfel, inculpata a săvârşit mai multe infracţiuni care se află în legătură directă cu activităţile desfăşurate pentru realizarea obiectului principal de activitate al persoanei juridice, respectiv fiind săvârşite deopotrivă în interesul acesteia.

Instanţa a constatat că manifestarea de voinţă a persoanei juridice este echivalentă cu voinţa reprezentanţilor săi (inculpaţii A. şi B.).

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, inculpaţii B., A., D., F., S.C. C. S.R.L. şi partea civilă S.C. I. S.R.L. aceasta din urmă retrăgându-şi, prin reprezentanţi legali, calea de atac.

Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a invocat greşita schimbare a încadrării juridice dată faptei de uz de fals, reţinută în sarcina inculpaţilor B. şi S.C. C. S.R.L., din infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C. pen. în raport de data săvârşirii infracţiunii, respectiv 13 martie 2014, dată la care noul C. pen. deja intrase în vigoare, nefiind necesară vreo analiză a succesiunii de legi în timp care să justifice aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a mai invocat greşita aplicare a pedepsei accesorii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., în raport de combinarea dispoziţiilor legii anterioare-sub aspectul aplicării pedepselor accesorii şi ale legii în vigoare, pedeapsa principală aplicată acestui inculpat realizându-se în baza noului C. pen., încălcându-se art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform căruia, în cazul succesiunii de legi penale intervenită până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii penale identificate ca fiind mai favorabile pentru infracţiunea săvârşită.

Tot sub aspectul nelegalităţii, Parchetul a extins motivele de apel cu privire la inculpata persoană juridică S.C. C. S.R.L., întrucât în privinţa acesteia a fost aplicat tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, având în vedere că una din infracţiunile componente ale pluralităţii de infracţiuni a fost săvârşită ulterior intrării în vigoare a noului C. pen., impunându-se ca în modalitatea de contopire să fie avută în vedere aplicarea art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., pedeapsa rezultantă aplicată de către instanţa de fond fiind nelegală sub acest aspect.

Cel de-al treilea motiv de apel vizează individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, apreciate prea blânde în raport de gravitatea concretă a faptelor săvârşite, de modalitatea de săvârşire, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, făcându-se trimitere la cuantumul daune materiale, respectiv 145.966 lei şi de 69.798 Euro. S-a invocat şi atitudinea inculpaţilor, care au încercat să îngreuneze cercetările.

Inculpaţii A. şi D. au invocat nelegalitatea sentinţei sub aspectul desfăşurării procesului penal faţă de încălcarea dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 CEDO în sensul că nu au fost respectate principiile unei egalităţi de arme şi principiul contradictorialităţii, atât cu privire la judecarea cererilor de probatorii solicitate în faza de urmărire penală precum şi în faţa instanţei de fond, cât şi cu privire la administrarea probelor. Astfel, au arătat că se impunea reţinerea procesului verbal de cercetare a evenimentului nr. x din data de 11 iulie 2011, prin care se stabilise că nu a existat un accident de muncă. Au invocat nelegalitatea celui de-al doilea proces verbal de cercetare, având în vedere că în cauză nu a intervenit vreun deces, nefiind aşadar un accident de muncă, ci un incident prin avarierea macaralei de la şantierul - Pasaj Mihai Bravu care s-a datorat manevrei făcute de macaragiu. S-a solicitat înlăturarea probei referitoare la expertiza tehnică faţă de lipsa de independenţă şi specialitate a expertului, care nu a văzut macaraua, locul producerii acelui accidentului şi nu a discutat cu persoanele care erau prezente la acel moment.

Nelegalitatea a fost invocată şi sub aspectul încadrării juridice prin reţinerea formei agravate a infracţiunii prev. de art. 37 alin. (2) din Legea nr. 319/2006.

Pe de altă parte inculpatul A. a arătat că nu avea obligaţii cu privire la aplicarea normelor de securitate şi sănătate în muncă la şantier, menţionând că persoana desemnată de către angajator cu atribuţii referitoare la aplicarea normelor de securitate şi sănătate în muncă era inculpatul D. Inculpatul a mai arătat că nu a cunoscut că macaraua ar avea probleme faţă de vechimea şi uzura sa şi nici că inculpatul G. efectuează verificări la macara cu limitatorul braţului decuplat, invocând vinovăţia conducătorului macaralei dar şi a specialistului ISCIR, F. A mai arătat inculpatul că măsurile prevăzute la art. 56,57 din prescripţia tehnică ISCIR PT R1-2010, invocate de instanţa de fond în susţinerea soluţiei de condamnare nu fac parte din normele legale cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, ci sunt reglementate de Legea nr. 64/2008, lege cadru în domeniul ISCIR, putând atrage cel mult o răspundere contravenţională.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri, a arătat că acel contract a fost depus împreună cu alte acte la momentul prezentării inculpatului B. la poliţie şi că nu s-a urmărit producerea vreunei consecinţe juridice - în sensul înlăturării răspunderii penale pentru evenimentul ce avusese loc.

Apărarea inculpatului A. a solicitat astfel achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate şi sănătate în munca, prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privata, prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., respingerea acţiunii civile ca neîntemeiată, având în vedere că infracţiunea de neluare a vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 este o infracţiune de pericol şi nu de rezultat.

În subsidiar, a solicitat achitarea pentru că fapta nu este prevăzută de legea penală şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 25 alin. (5) C. proc. pen..

Într un alt subsidiar, a solicitat achitarea pentru cele două infracţiuni, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen..

Inculpatul D. a solicitat achitarea pentru că fapta nu există şi respingerea acţiunii civile şi în subsidiar, achitarea în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. şi lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile, pentru motivele invocate şi de inculpatul A.

Într-un alt subsidiar, ţinând cont de disp. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 255/2013 de aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale rap. la art. 181 vechiul C. pen., a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de neluare a vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, urmând ca acţiunea civilă să fie lăsată nesoluţionată.

S-a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit legea penala mai favorabila, cu reţinerea infracţiunii de neluarea masurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, prev. de art. 349 alin. (1) C. pen., care prevede pedepse cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, în condiţiile în care legea penală mai favorabilă este Legea nr. 319/2006, pentru art. 37 alin. (1) din această lege pedepsele prevăzute fiind închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda, făcând trimitere la criteriile de stabilire a legii penale mai favorabile, cu referire la condiţiile suspendării executării pedepsei sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi la posibilitatea aplicării prevederilor art. 181 din vechiul C. pen.

În susţinerea acestei teze, a invocat că la luarea în primire a şantierului, inculpatul D. a cunoscut oamenii cu care lucra, a verificat documentaţia tehnică a lucrărilor ce trebuiau executate, a verificat documentele şi inventarul utilajelor existente în şantier, precum şi starea tehnică a acestora, a arătat că nu s-a creat un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, întrucât la data producerii evenimentului, în zona macaralei nu se aflau lucrători, fiind o zi nelucrătoare.

În măsura în care se reţine totuşi că inculpatul avea atribuţii cu privire la luarea măsurilor de verificare a instalaţiilor de ridicat, s-a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile legale prevăzute de Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, cu consecinţa atragerii unei răspunderi contravenţionale.

Inculpatul F. a solicitat, în esenţă, achitarea arătând că nu există o legătură de cauzalitate între manevrele macaragiului, care au avut drept consecinţă prăbuşirea braţului şi faptele ce au fost reţinute în sarcina sa.(făcând trimitere şi la data faptei - care s-a petrecut într-o zi nelucrătoare).

A arătat inculpatul că nu a urmărit un scop în sensul producerii acestui eveniment, instruind de fiecare dată personalul care utiliza macaralele respective şi contrar celor reţinute de către instanţa de fond, singura cauză care a determinat căderea braţului macaralei a constituit-o scoaterea limitatorului de unghi din funcţiune.

Ca şi ceilalţi inculpaţi, a invocat lipsa specialităţii expertului care a întocmit raportul de expertiză, solicitând înlăturarea acestuia şi menţionând că nu prezintă relevanţă nici asupra dinamicii producerii accidentului, respectiv că procesul verbal întocmit la locul accidentului de către ITM nu a stabilit existenţa unui accident de muncă şi că s-ar fi impus cel mult sancţionarea contravenţională a inculpatului, (există norme speciale ce reglementează această meserie, respectiv Ordinul nr. 132/2009 şi Ordinul nr. 130/2011, iar în măsura în care anumite obligaţii pe care le avea inculpatul prin prisma acestor norme legale au fost încălcate, acesta trebuia sancţionat contravenţional).

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei principale, în sensul reducerii acesteia spre minimul special, cu luarea în considerare a circumstanţelor atenuante ale inculpatului şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei.

Inculpatul B. a solicitat achitarea, întemeiată pe disp. art. 16 lit. a) C. proc. pen. întrucât infracţiunea de uz de fals nu există, nu este dovedită existenţa falsului, neputându-se reţine că inculpatul ar fi cunoscut că înscrisul este fals şi că a urmărit producerea de consecinţe juridice în legătură cu acesta, atâta timp cât înscrisul depus era doar un draft de contract. Făcând trimitere la probele administrate, a invocat că la momentul depunerii contractului la organul de poliţie, odată cu prima declaraţie dată în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că macaraua a fost montată de muncitorii şi nu de o firmă specializată.

Inculpata S.C. C. S.R.L. a solicitat achitarea cu privire la infracţiunea de uz de fals întrucât fapta nu există, cu referire la aceleaşi apărări invocate de inculpatul B.

În egală măsură, a solicitat achitarea şi pentru infracţiunea prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006, pentru că fapta nu există, cu referire la definiţia infracţiunii şi absenţa elementelor constitutive, a vinovăţiei persoanei juridice, a pericolului grav şi iminent, a legăturii de cauzalitate.

În subsidiar, a solicitat achitarea întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, motivat de faptul că la data producerii incidentului fapta era cel mult o contravenţie, conform art. 25 alin. (1) lit. b) cu aplicarea art. 12 lit. e) din Legea nr. 64/2008 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiilor sub presiune, instalaţiilor de ridicat şi a aparatelor consumatoare de combustibil, lipsa autorizaţiei de funcţionare fiind sancţionată contravenţional la data producerii evenimentului.

A arătat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că societatea folosea un utilaj cu durată de viaţă consumată, aspect contrazis de actele de la dosar. A făcut trimitere la probele administrate, declaraţia martorului L. (care a arătat că macaraua folosită era una dintre cele mai solide existente pe piaţă), arătând că utilajul folosit era valabil, nu s-a constatat vreo defecţiune a macaralei, iar accidentul s-a produs doar urmare a unor manevre defectuoase, aspect confirmat şi de nota informativă din data de 21 iunie 2011, solicitând înlăturarea expertizei tehnice care a concluzionat că macaraua s-a prăbuşit şi din cauza uzurii materialului din care a fost construită.

Referitor la latura civilă, a solicitat lăsarea nesoluţionată a acţiunii S.C. J. S.A. conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 1512 din data de 2 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti şi de inculpaţii A., F., S.C. C. S.R.L. împotriva Sentinţei penale nr. 560 din 25 februarie 2016 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. x/2014.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

1) În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul A., din infracţiunea prev. de art. 37 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 319/2006 şi art. 5 noul C. pen. în infracţiunea prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 şi art. 5 noul C. pen., menţinând încadrarea juridică sub celelalte aspecte.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului.

În baza art. 290 C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 71 vechiul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 71 vechiul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare şi 1 an închisoare aplicate prin prezenta şi s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 vechiul C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86 indice 5 alin. (2) rap. la art. 86 indice 1 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani, care curge de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 86 indice 3 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune Bucureşti;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 indice 4 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere

2) În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul B. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 323 C. pen.

În baza art. 323 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. calculat de la data prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele stabilite de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului sector 3 Bucureşti sau în cadrul Fundaţiei E. pe o perioadă de 90 de zile, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

Un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

3) În baza art. 349 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 C. pen. calculat de la data prezentei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele stabilite de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Pedeapsa accesorie se va executa în măsura anulării/revocării suspendării sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) noul C. pen. pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului sector 1 Bucureşti sau în cadrul Fundaţiei E. pe o perioadă de 90 de zile, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

Un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

4) În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnată inculpata S.C. C. S.R.L. din infracţiunile prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen. şi prev. de art. 37 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 319/2006 şi art. 5 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 323 C. pen. şi prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 şi art. 5 C. pen.,

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatei.

În baza art. 323 C. pen. şi art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 180 de zile amendă, stabilind un cuantum de 200 de lei pe zi amendă, pedeapsa fiind în cuantum de 360.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă a fost condamnată aceiaşi inculpată la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 45.000 de lei amendă.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 şi art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea a amenzii penale de 360.000 lei la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă (adică 15.000 de lei), în final pedeapsa stabilită fiind în cuantum de 375.000 lei.

S-a dispus ca pedeapsa accesorie aplicată inculpatului G. să se execute în măsura anulării/revocării suspendării sub supraveghere.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă S.C. I. S.R.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată partea civilă S.C. I. S.R.L. şi inculpatul D. la plata sumelor de câte 500 de lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare, din apelurile admise rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat cereri de recurs în casaţie, inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L., prin care au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin încheierea din data de 18 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2014 au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L., împotriva Deciziei penale nr. 1512 din 2 noiembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 30 mai 2018, cu citarea părţilor.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 1512/A din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenţia de a răspunde cerinţelor jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a se conforma prevederilor Convenţiei, în privinţa asigurării celerităţii procesului penal prin desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicţie.

În acest context, noua legislaţie procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, şi anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casaţie" exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Aşa cum reiese chiar din Expunerea de motive la proiectul noului C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale. Cu alte cuvinte, scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel legiuitorul prevăzând expres şi limitativ în disp. art. 438 alin. (1) C. proc. pen. cazurile în care poate fi declarat recursul în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 447 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În susţinerea căii extraordinare de atac, inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie anterior menţionat, recurenţi inculpaţi A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. au susţinut că, în cauză, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare.

În motivarea recursului în casaţie, inculpatul A. a susţinut că fapta de efectuare fără autorizaţie a activităţilor de punere în funcţiune, exploatare şi modificare a braţului la macaraua tip Takraf RDK 630 la o lungime de 36 m. nu este prevăzută de legea penală.

De asemenea, fapta de a semna pe draftul de contract şi pe anexa acestuia în locul persoanei autorizate, dar din dispoziţia acesteia, nu este prevăzută de legea penală.

În esenţă, a susţinut că faptele pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate şi art. 290 C. pen. privind falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

Inculpatul D. a arătat că fapta de efectuare fără autorizaţie a activităţilor de punere în funcţiune, exploatare şi modificare a instalaţiilor ori echipamentelor de ridicat, precum şi aceea de neluare a măsurilor legale de securitate şi sănătate nu sunt prevăzute de legea penală.

Inculpatul B. a susţinut că fapta concretă de a depune la organul de urmărire penală contractul de prestări lucrări nr. 45 din 20 ianuarie 2011, în calitate de reprezentant al recurentei S.C. C. S.R.L., fără să cunoască că, contractul este fals şi fără intenţia de a produce consecinţe juridice pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală şi se impune achitarea.

Inculpata S.C. C. S.R.L. a susţinut că fapta concretă de efectuare fără autorizaţie a activităţilor de punere în funcţiune, exploatare sau modificare a instalaţiilor sau echipamentelor de ridicat nu este prevăzută de legea penală, precum şi fapta concretă de a depune la organul de urmărire penală contractul de prestări lucrări nr. 45 din 20 ianuarie 2011, de către reprezentantul recurentei S.C. C. S.R.L., B., fără să cunoască că, contractul este fals şi fără intenţia de a produce consecinţe juridice, nu sunt prevăzute de legea penală şi, de aceea se impune achitarea.

În esenţă, a susţinut că faptele pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor prev. de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 privind neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate şi art. 323 C. pen. privind uzul de fals.

Înalta Curte reţine că, recursul în casaţie este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părţile îşi pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunţate în condiţiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalităţii avute în vedere, recursul în casaţie nu are drept scop soluţionarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor şi stabilirea vinovăţiei, ci doar sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.

Înalta Curte raportat la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocat de inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. constată că recursurile în casaţie sunt nefondate, drept pentru care le va respinge pentru următoarele motive:

Sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina aspecte ce ţin de temeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situaţia de fapt.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În decizia recurată, instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului A. că, în calitate de conducător al departamentului mecanic şi potrivit fişei postului avea obligaţia să urmărească în exploatare mijloacele fixe, să instruiască personalul şi să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent. Deşi declaraţiile sale au fost oscilante pe parcursul procesului în raport de probele administrate pe parcurs, în final acesta a negat că ar fi fost obligaţia sa să cunoască despre starea macaralei dar, iniţial acesta a arătat nu numai că ştia despre macara, dar a menţionat şi că a participat la discuţiile referitoare la extinderea braţului macaralei Takraf RDK 630 când s-a stabilit ca operaţiunea să fie efectuată cu muncitorii proprii, prin nerespectarea parametrilor funcţionali ai utilajului, deşi cunoştea că era necesară intervenţia unei societăţi specializate. Or, prin acceptarea acestei modalităţi de modificare, inculpatul a asumat şi consecinţele unui posibil accident, a unui prejudiciu, a vătămării intereselor legale ale unei persoane fizice sau juridice.

Totodată, s-a mai arătat că nu se pot reţine nici susţinerile relative la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de neluare a vreuneia dintre măsurile de securitate şi sănătate în muncă sub aspectul faptului că prescripţia tehnică a utilajului nu face parte din normele legale cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, întrucât pe de o parte, respectarea normelor sub aspectul exactităţii şi identităţii componentelor şi funcţionării acestora potrivit destinaţiei lor, este parte a atribuţiilor inculpatului în raport de funcţia deţinută şi sarcinile acestuia, iar, pe de altă parte, săvârşirea infracţiunii de către inculpat nu este analizată doar în raport de această prescripţie tehnică, aşa cum s-a arătat anterior. Astfel, nu se poate aprecia că faptei îi lipseşte caracterul penal şi că aceasta este doar o contravenţie sancţionată de Legea nr. 64/2008.

În ceea ce o priveşte pe inculpata S.C. C. S.R.L. de asemenea, instanţa de apel a apreciat că sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 37 alin. (1) din Legea nr. 319 - 2006, forma participaţiei acestei inculpate la săvârşirea faptei este coautoratul, acţiunile sale directe fiind în sensul nerespectării propriilor sarcini, ceea ce a contribuit la producerea evenimentului.

Cu privire la inculpatul D., s-a reţinut că nu a respectat propriile sarcini la producerea rezultatului. Astfel, declaraţiile muncitorilor, procesul-verbal de cercetare al Inspectoratului Teritorial de Muncă atestă că acesta nu a realizat decât formal instruirea personalului, astfel că, manevrele necorespunzătoare ale macaragiului sunt urmarea instruirii sale defectuoase.

Totodată, s-a apreciat că nu se impune analiza solicitării vizând inexistenţa faptei iar cererea privind aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de lipsa de pericol social al unei infracţiuni este neîntemeiată. Contextul săvârşirii faptei, consecinţele produse dar mai ales cele care s-ar fi putut produce dovedesc existenţa pericolului social caracteristică unei infracţiuni.

Referitor la inculpatul B., în susţinerea tezei achitării sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals s-a arătat că acesta a invocat împrejurarea că înscrisul depus la momentul audierii la organele de urmărire penală -respectiv copia contractului nr. x din 20 ianuarie 2011 era doar un draft, nu un contract propriu zis, nefiind semnat şi nepurtând vreo ştampilă, curtea de apel reţinând că la data la care acesta a fost chemat la poliţie pentru a fi audiat în legătură cu accidentul, reţinând calitatea sa de administrator în cadrul societăţii, a depus contractul nr. x din 20 ianuarie 2011 despre care cunoştea faptul că nu a fost încheiat între S.C. C. S.A. şi S.C. K. S.R.L., cu scopul dovedirii că între cele două societăţi a existat o înţelegere în sensul că montarea braţului macaralei urma să se realizeze de către această din urmă societate. Astfel, atât S.C. C. S.R.L. cât şi inculpatul B. urmăreau înlăturarea răspunderii pe care o anticipau a fi angajată faţă de absenţa montării braţului la utilaj de către o firmă specializată şi toate consecinţele rezultate de aici. Or, prin depunerea contractului la data declaraţiei date organelor de urmărire penală, apare evidentă încercarea de înlăturare a vinovăţiei asumate deja în raport de urmările produse. Inculpaţii au înţeles că evenimentul s-a produs urmare a nerespectării obligaţiilor referitoare la montarea braţului, la instruirea muncitorilor privind modul de utilizare şi anunţarea defectelor macaralei. Dacă nu ar fi avut vreo vină, nu ar fi încercat să contrafacă în mod fraudulos un contract care să ateste - în mod mincinos - că există o înţelegere cu o firmă specializată pentru montarea braţului utilajului corespunzător. În contextul în care contractul a fost depus cu scopul producerii consecinţelor arătate, întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de uz de fals este dovedită în toate coordonatele sale. Adresele S.C. K. S.R.L. dovedesc inexistenţa vreunui contract cu nr. 45/2011 încheiat între această societate şi S.C. C. S.R.L. cu privire la utilajul Takraf RDK 630, după cum şi a oricărui contract care să fi fost încheiat în anul 2011 între cele două societăţi.

De aceea, prin hotărârea atacată se reţine că acel contract a fost semnat, cunoscând că este mincinos, din partea S.C. C. S.R.L., de către inculpatul A., apoi a fost predat inculpatului B. pentru a fi folosit în prezenta cauză în apărarea inculpatei S.C. C. S.R.L. şi depus în final, de acesta, organelor de urmărire penală.

Având în vedere situaţia de fapt stabilită definitiv de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile recurenţilor inculpaţi în sensul că faptele săvârşite nu sunt prevăzute de legea penală, în decizia recurată reţinându-se că, inculpaţii A. şi B. au acţionat în cadrul şi contextul funcţiilor deţinute la S.C. C. S.R.L., fiind astfel angajată şi răspunderea penală a persoanei juridice, faptele inculpaţilor fiind în legătură directă cu activităţile desfăşurate pentru realizarea obiectului principal de activitate al S.C. C. S.R.L., aceasta neefectuând demersuri pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare, ignorând astfel dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 319/2006, care impun angajatorului obligaţia ca la introducerea unui nou echipament de muncă sau la modificarea echipamentului existent, să asigure condiţiile necesare pentru o instruire eficientă şi adecvată a fiecărui lucrător, sub aspectul securităţii şi sănătăţii în muncă. Deopotrivă, ţinând cont de împrejurarea că a avut loc. o modificare a echipamentului existent, respectiv extensia braţului macaralei, s-ar fi impus ca în raport de noile specificaţii tehnice, să existe instrucţiuni de lucru clar trasate, în care să fie evidenţiate şi riscurile generate de utilizarea inadecvată. Totodată, inculpata S.C. C. S.R.L. a încălcat şi dispoziţii legale prev. de art. 6 şi art. 7 alin. (1) lit. b) şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 319/2006, care impun obligativitatea luării măsurilor anterior menţionate, dar şi implementarea lor în mod real, astfel încât orice risc e producere a unui accident de muncă să fie eliminat.

Drept urmare, Înalta Curte reţine că acţiunile imputate inculpaţilor A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. au încălcat dispoziţiile legale la care s-a făcut referire anterior, astfel că faptele acestora sunt prevăzute de legea penală, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi.

Înalta Curte constată în raport de argumentele ce susţin cererile de recurs în casaţie invocate că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare. Or, potrivit C. proc. pen. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanţelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt şi în drept, respectiv, instanţa de fond şi instanţa de apel.

În consecinţă, solicitarea inculpaţilor A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. de a se dispune achitarea sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de cele două instanţe inferioare are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurenţii urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casaţie ca al treilea grad de jurisdicţie.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influenţe asupra situaţiilor faptice constatate şi reţinute de cele două instanţe inferioare, analiză ce excede unor verificări de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casaţie.

Or, scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de control judiciar, iar argumentele invocate de inculpaţi nu susţin niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind formal circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Având în vedere limitele prevăzute de dispoziţiile art. 447 C. proc. pen. prin raportare la art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. invocat de inculpaţi şi pentru care a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că recurenţii inculpaţi au invocat, formal, nelegalitatea hotărârii atacate, criticile formulate, vizând, în realitate, netemeinicia hotărârii de condamnare pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, urmărind, în esenţă, reevaluarea stării de fapt, reţinută de ambele instanţe, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal.

De altfel, instanţa de apel a apreciat că probele administrate dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptei, în raport de sarcinile pe care fiecare dintre aceştia le aveau în cadrul S.C. C. S.R.L.

În consecinţă, apreciind că starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme şi, constatând că, din situaţia de fapt reţinută de cele două instanţe în hotărârile pronunţate rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, acestea făcând referiri concrete cu privire la realizarea elementelor constitutive ale acestor infracţiuni, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. sunt neîntemeiate şi, pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. vor fi respinse, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 1512/A din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F. în sumă de 260 lei, precum şi onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. şi pentru intimatul inculpat G. în sumă de câte 65 lei, vor rămâne în sarcina statului.

În ceea ce priveşte solicitarea intimaţilor inculpaţi F. şi G. dat fiind respingerea recursurilor formulate de inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. nu se mai impune examinarea cererii de recurs în casaţie prin prisma dispoziţiilor art. 443 C. proc. pen. în ceea ce priveşte efectul extensiv al recursului în casaţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei penale nr. 1512/A din 2 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F. în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi A., B., D. şi S.C. C. S.R.L. şi pentru intimatul inculpat G. în sumă de câte 65 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 mai 2018.

Procesat de GGC MM