Town's recourse claim against ex-mayor quashed and remanded on appeal

Asupra cererii de faţă,

Din actele şi lucrările dosarului, reţine că:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Oraşul Nehoiu reprezentat prin Instituţia primarului şi Primăria oraşului Nehoiu au solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. - fost primar al oraşului Nehoiu, formulând acţiune în regres, obligarea acestuia la plata sumei de 1.341.254,59 RON reprezentând penalităţi de întârziere, plătite de oraşul Nehoiu din bugetul local către SC B. SRL Nehoiu, în baza Sentinţei nr. 1201 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Buzău precum şi obligarea aceluiaşi pârât la plata sumei reprezentând dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare ce urmează a fi determinată de la data plăţii efective a sumei menţionate şi a sumei reprezentând dobânda pe care Oraşul Nehoiu o achită pentru rambursarea creditului contractat de la Trezoreria Statului pentru plata sumei de 1.341.254,59 RON conform hotărârilor judecătoreşti irevocabile şi a actelor întocmite de executorul judecătoresc.

Prin Sentinţa civilă nr. 979/2015 din 19 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea în regres, aşa cum fost precizată, formulată de reclamanţii Oraşul Nehoiu reprezentat prin Instituţia Primarului şi Primăria Oraşului Nehoiu - în contradictoriu cu pârâţii A., C., Grupul Şcolar Tehnic Nehoiu şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Trezoreria Buzău. Au fost obligaţi în solidar pârâţii A., Grupul Şcolar Tehnic Nehoiu (Liceul Teoretic Nicolae Iorga Nehoiu), C. la plata sumei de 1.341.254,59 RON reprezentând penalităţi achitate de către Oraşul Nehoiu prin Primar către SC B. SRL în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1201 din 20 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, la plata sumei de 97.789,94 RON reprezentând dobânda pe care Oraşul Nehoiu o achită pentru rambursarea creditului contractat de la Trezoreria Statului, credit contractat în scopul achitării penalităţilor la debitul la care a fost obligată reclamanta Oraşul Nehoiu prin Sentinţa civilă nr. 1201 din 20 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău, la plata sumei de 110.280,93 lei reprezentând dobânda legală calculată de la data de 15.03.2013 când Oraşul Nehoiu a achitat întreaga sumă datorată către SC B. SRL şi până la 30.06.2015 precum şi în continuare până la data achitării acestei sume de către pârâţi.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acţiunea în regres aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanţii Oraşul Nehoiu prin primar, Primăria Oraşului Nehoiu în contradictoriu cu pârâta DGRFP Galaţi pentru AJFP Buzău (Trezoreria Buzău). Au fost obligaţi în solidar pârâţii A., Grupul Şcolar Tehnic Nehoiu (Liceul Teoretic Nicolae Iorga Nehoiu), C. să achite reclamantelor Oraşul Nehoiu prin Primar şi Primăria Oraşului Nehoiu suma de 13.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat apel: Oraşul Nehoiu prin Primar, Liceul Teoretic Nicolae Iorga, cunoscută anterior cu denumirea Grupul Şcolar Tehnic Nehoiu şi pârâţii C. şi A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr. 750 din data de 2 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost admise apelurile declarate de reclamanţii Oraşul Nehoiu, pârâţii Liceul Teoretic Nicolae Iorga (fost Grupul Şcolar Tehnic Nehoiu), A. şi C., împotriva Sentinţei nr. 979 din data de 19 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamanta Primăria Oraşului Nehoiu şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Trezoreria Buzău. A fost anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Oraşul Nehoiu prin primar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurentul reclamant este scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.G. nr. 80/2013.

Recursul este formulat în cadrul termenului procedural prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

La 21.02.2017 s-a constatat că intimata pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - prin AJFP Buzău - Serviciu Trezorerie Buzău a depus întâmpinare în termenul prevăzut de lege, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, sens în care a indicat art. 470, art. 474 C. proc. civ. iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

De asemenea, intimaţii pârâţi A. şi C. au depus întâmpinări prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii caii de atac în ceea ce priveşte încheierea din 25 mai 2016, excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii căii de atac susţinând că litigiul a fost soluţionat în contencios administrativ.

Faţă de dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) şi art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a constatat că recurentul Oraşul Nehoiu prin primar a formulat, în termenul legal, răspuns la întâmpinare.

În baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind desemnată persoana în vederea întocmirii raportului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 iunie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi li s-a pus în vedere părţilor să formuleze în scris un punct de vedere. Intimatul C. a depus un punct de vedere referitor la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8 noiembrie 2017 Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 31 ianuarie 2018.

Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Decizia nr. 750 din 2 noiembrie 2016 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti este lovită de nulitate absolută în condiţiile în care, deşi cauza era în faza apelului şi ar fi trebuit să fie aplicate dispoziţiile art. 466 şi următoarele C. proc. civ. instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile prevăzute în materia recursului fiind încălcată dispoziţia prevăzută de art. 22 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia judecătorul trebuie să soluţioneze litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. Nerespectarea regulilor de procedură ale soluţionării căii de atac specifice cauzei atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunţate.

Susţine recurentul că instanţa de apel a încălcat principiul legalităţii potrivit căruia procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii cât şi principiul respectării principiilor fundamentale potrivit căruia judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea şi să respecte el însuşi principiile fundamentale ale procesului civil, ca atare, hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Raportat la aceste dispoziţii, recurentul apreciază că decizia atacată este contradictorie drepturile apelantului fiind încălcate prin aplicarea dispoziţiilor caii de atac a recursului şi totodată motivarea este străină de natura pricinii atâta vreme cât toate considerentele instanţei de apel sunt preluate copy-paste dintr-o altă hotărâre pronunţată într-un recurs formulat în temeiul Legii contenciosului administrativ. Or, potrivit art. 425 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă partea introductivă, considerentele şi dispozitivul, iar în cuprinsul considerentelor se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută.

Arată recurentul că instanţa de apel nu redă în cuprinsul motivării nici ce argumente nu au fost luate în considerare de către instanţa de fond, nici ale cărei părţi şi nici de ce apreciază că nu au fost stabilite împrejurările de fapte esenţiale şi nici normele substanţiale şi procedurale incidente în cauză. Argumentele instanţei de apel sunt străine de natura cauzei atâta vreme cât dispoziţiile recursului nu sunt incidente în speţă şi cu atât mai puţin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ori art. 6 parag. 1 din Constituţia României, deoarece cererea de chemare în judecată are ca obiect pretenţii care nu derivă din dispoziţiile Legii nr. 554/2004, aşadar nu este dedus judecăţii un raport de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea în regres, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ. vechi/art. 1384 - 1386 C. civ. Nou. Este vorba despre răspunderea civilă delictuală ce constă în culpa pârâţilor, culpa exercitată fie prin neglijenţă profesională gravă, fie datorită relei credinţe a acestora în exercitarea atribuţiilor.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Aplicarea greşită a nomelor de drept rezultă din cuprinsul hotărârii recurate, instanţa de apel refuzând practic să aplice dispoziţiile art. 476 C. proc. civ. în sensul provocării unei judecăţi asupra fondului.

Arată recurentul că, prin soluţia de rejudecare dispusă de instanţa de apel, vătămarea este evidentă atâta vreme cât litigiul a pornit în anul 2013 iar obiectul acestui litigiu sunt bani publici de care ar fi trebuit să beneficieze cetăţenii oraşului.

Susţine recurentul că nu este de acord cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel în contextul în care Sentinţa nr. 979 din 19 octombrie 2015 pronunţată de către Tribunalul Buzău nu este nemotivată, astfel cum greşit s-a reţinut de instanţa de apel. Instanţa de fond a arătat în considerentele expuse situaţia de fapt, situaţie care coincide prin probele administrate cu toate susţinerile reclamantei. Au fost prezentate susţinerile părţilor pe care instanţa de fond le-a înlăturat tocmai prin arătarea textelor de lege incidente în cauză, prin urmare dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. au fost respectate de către instanţa de fond iar instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normei procedurale.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 750 din 2 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ce formează obiectul prezentului recurs, au fost admise apelurile declarate de reclamanţii Oraşul Nehoiu, pârâţii Liceul Teoretic Nicolae Iorga, A. şi C. împotriva Sentinţei nr. 979 din data de 19 octombrie 2015, pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu reclamanta Primăria Oraşului Nehoiu şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice - Trezoreria Buzău a fost anulată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Motivul anulării sentinţei instanţei de fond a fost acela că hotărârea apelată nu este motivată conform cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa de apel reţinând în esenţă că motivarea hotărârii atacate constă în reluarea fidelă a unor pasaje din cererile formulate de părţi şi din actele normative, fără o analiză a probelor administrate şi fără să se stabilească împrejurările de fapt esenţiale şi normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă.

Analizând critica prin care recurentul susţine că instanţa de apel a aplicat în mod greşit dispoziţiile prevăzute în materia recursului iar nu cele prevăzute pentru calea de atac a apelului, Înalta Curte o respinge ca nefondată având în vedere motivul pentru care a fost dată soluţia de anulare a sentinţei instanţei de fond şi anume, încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv nemotivarea hotărârii.

Încălcarea acestui principiu echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a se intra în fondul acţiunii, ceea ce atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate.

Or, acest aspect al nemotivării hotărârii nu este reglementat de C. proc. civ. distinct pentru cele două căi de atac: apel şi recurs, prin urmare nu se poate susţine că a fost încălcată dispoziţia prevăzută de art. 22 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căreia judecătorul trebuie să soluţioneze litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile, astfel cum greşit susţine recurentul.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este incident atunci când, prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cauză, hotărârea atacată nu este lovită de nulitate absolută nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. având în vedere, astfel cum s-a reţinut, motivul anulării sentinţei instanţei de fond.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Raportat la aceste dispoziţii, recurentul susţine că decizia atacată este contradictorie, drepturile apelantului fiind încălcate prin aplicarea dispoziţiilor caii de atac a recursului şi totodată motivarea este străină de natura pricinii întrucât considerentele instanţei de apel sunt preluate dintr-o altă hotărâre pronunţată într-un recurs formulat în temeiul Legii contenciosului administrativ.

Nici această critică nu este fondată întrucât, astfel cum s-a precizat anterior, considerentele deciziei atacate sunt clare în ceea ce priveşte motivul anulării sentinţei instanţei de fond iar faptul că instanţa de apel nu a dat indicaţii exprese instanţei de fond nu înseamnă altceva decât că aceasta din urmă trebuie să reanalizeze cauza sub toate aspectele şi să motiveze soluţia cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Este adevărat că instanţa de apel a făcut trimitere la dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ însă trimiterea vizează art. 20 din această lege care reglementează norme procedurale privind calea de atac a recursului în contencios administrativ însă această trimitere este făcută din eroare atâta timp cât raportul dedus judecăţii nu este unul de contencios administrativ, prin urmare instanţa de fond nu va avea în vedere aplicarea acestei legi ci analizarea cererii de chemare în judecată se va face după temeiul legal indicat de reclamant respectiv dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ. vechi/art. 1384 - 1386 C. civ. nou privind răspunderea civilă delictuală.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este incident atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Critica recurentului vizează neaplicarea dispoziţiilor art. 476 C. proc. civ. în sensul provocării unei judecăţi asupra fondului în condiţiile în care art. 425 C. proc. civ. a fost respectat de către instanţa de fond.

Şi această critică este nefondată întrucât art. 476 C. proc. civ. este o normă de procedură iar nu o normă de drept material, prin urmare nu poate fi subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. constatând că motivele de nelegalitate nu sunt fondate, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Oraşul Nehoiu prin primar împotriva Deciziei civile nr. 750 din 2 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL