Adverse possession claim over 600 sqm plot fails; appeal inadmissible under temporal rule, leaving prior rejection in force.

Asupra cauzei de faţă, reţine urmăătoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 24.04.2015 sub nr. x/299/2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate îndeplinite condiţiile legii privind prescripţia achizitivă de 30 de ani prin joncţiunea posesiilor şi în consecinţă să constate că sunt proprietarii suprafeţei de 600 m.p., teren deţinută în plus la adresa din Bucureşti, str. Automatizării, suprafaţa învecinată pe o latură cu bd. Oaspeţilor, iar pe cealaltă cu str. Automatizării.

Reclamanţii au arătat în motivarea cererii că imobilul indicat a fost dobândit de la E., aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 10 decembrie 1997. Suprafaţa terenului cuprinsă în acte este de 654 mp., deşi li s-a transmis posesia întregii suprafeţe. A mai precizat că autoarea lor a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 654 m.p. prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare cu C. în anul 1962. Suprafaţa ce face obiectul prezentei cauze şi care se află în curtea casei a fost îngrădită cu gard şi folosită ca gradină de fosta proprietară şi de reclamanţi, astfel că a posedat imobilul, împreună cu autoarea sa, timp de mai mult de 30 de ani.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1049 şi urm. C. proc. civ., art. 477 C. civ., art. 645 C. civ., art. 1837 C. civ., art. 1846 şi urm. C. civ., art. 1890 C. civ.

2. Judecata în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 16325 din 18 septembrie 2015 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 664 din 01 iunie 2016 Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, privind pe reclamanţii A. şi B. şi pe pârâtul Municipiul General prin Primarul General, acţiune ce are ca obiect suprafaţa de teren de 556 mp amplasată la intersecţia dintre bd. Oaspeţilor şi str. Automatizării.

3. Judecata în apel.

Prin decizia civilă nr. 344 din 11.04.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanţii - reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 664 din 01 iunie 2016pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât Municipiul General prin Primarul General.

4. Judecata în recurs. Completul de filtru.

Împotriva deciziei curţii de apel au formulat recurs reclamanţii A. şi B.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 27.06.2017 şi repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).

Prin rezoluţia completului din 28.06.2017, a fost dispusă comunicarea cererii de recurs formulată de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 344 din 11.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, intimatului în vederea formulării întâmpinării în termen de 30 zile de la primire.

Conform dovezii aflate la fila 27, cererea de recurs a fost comunicată intimatului Municipiul Bucureşti prin Primar General la data de 04 iulie 2017, care nu a depus întâmpinare.

Constatând finalizată procedura de comunicare, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. XV coroborate cu dispoziţiile art. XVII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 89 din 12.02.2013, magistratul asistent raportor a trecut la întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat paliilor la data de 16.10.2017, care nu au depus punct de vedere la raport, iar la data de 27.10.2017, recurenţii reclamanţi au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2198,18 RON.

La termenul stabilit în complet de filtru, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra admisibilităţii în principiu a recursului din perspectiva legalităţii căii de atac, cu privire la care reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 212013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., ale cărei prevederi legale au fost prorogate a fi aplicate până la data de 01 ianuarie 2019, potrivit O.U.G. nr. 95/2016, " în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. " Textul legal trebuie interpretat şi prin prisma Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20.07.2017, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 194 alin. lit. c) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104.

Art. 104 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale.

În cauza de faţă, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au apreciat valoarea obiectului dedus judecăţii la valoarea de 70.000 RON, iar conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul D., valoarea imobilului în litigiu a fost stabilită la 154.568 RON . De asemenea, se constată că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut că valoarea obiectului dedus judecăţii este de 525.360 RON (conform ghidului privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare pentru Municipiul Bucureşti comunicat de Camera Notarilor Publici).

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017, a constatat neconstituţionalitatea sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele deciziei amintite, instanţa de control constituţional a reţinut că efectul constatării neconstituţionalităţii sintagmei "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condiţiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 la data de 20 iulie 2017.

Prin urmare, în aplicarea deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, sunt suspuse recursului numai hotărârile judecătoreşti având ca obiect cereri evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, pronunţate ulterior publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei, respectiv 20 iulie 2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţională se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Pe de altă parte, prevederile art. 27 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilesc că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Potrivit evidenţelor programului naţional de gestiune a activităţii instanţelor, Ecris, cererea de chemare în judecată pendinte a fost înregistrată pe rolul instanţelor la data de 24.04.2015, iar decizia ce face obiectul prezentei căi de atac a fost pronunţată la data de 11 aprilie 2017, la o dată anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, 20 iulie 2017.

Având în vedere că atât cererea de sesizare a instanţei de judecată cât şi hotărârea judecătorească recurată au fost înregistrate, respectiv pronunţate anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, iar potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, împotriva deciziei civile nr. 344 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu poate fi exercitat recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Văzând conţinutul dispoziţiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.", având în vedere că inadmisibilitatea căii de atac reprezintă o excepţie procesuală de procedură, absolută şi peremptorie care împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepţii, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de către instanţa de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 344 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III- a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE<BR>ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 344 din 11 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac şi se va comunica părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2017.