Conflict of jurisdiction over social security pension claim: jurisdiction assigned to claimant’s domicile court over union’s headquarters.

Prin cererea înregistrată pe roiul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 27.04.2017, reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat pronunţarea unei hotărâri privind:

- anularea Hotărârii nr. 32579 din 22 martie 2017, emisă de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale;

- anularea Deciziei de respingere nr. 142622 din 5.09.2016, precum şi anexei emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale;

- emiterea unei decizii de pensie militară, în baza documentelor existente în dosarul de pensie al Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naţionale.

Prin sentinţa nr. 5243/2017 din 12.07.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut că cererea se soluţionează potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale, fiind incidente prevederile art. 154 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Faptul că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului sau de sindicat nu prezintă relevanţă în speţa de faţă, pentru că această legitimare procesuală activă este restrânsă doar la categoriile de litigii ce derivă din atribuţiile enunţate la art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 62/2015 ce nu se regăsesc în cauză. Aceasta face ca statutul de reclamant sa aparţină membrilor în numele cărora a fost formulată acţiunea şi, prin urmare, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a litigiului sa prezinte relevanţă domiciliul acestora.

Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este aplicabilă în cauză, deoarece litigiul dedus judecăţii este un litigiu în materie de asigurări sociale, iar nu de dreptul muncii.

Prin sentinţa nr. 1500/2017 din 17.10.2017, Tribunalul Alba, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, organizaţiile sindicale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuala activă.

Astfel, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) Codul Muncii prin Decizia în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul că: "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În speţă, acţiunea a fost promovată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cu sediul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a litigiului aparţinând Tribunalului Bucureşti.

Titularul acestei acţiunii este reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D.) - Bucureşti, iar dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, trebuie interpretate, atunci când este vorba de apărarea unor "drepturi colective de asigurări sociale", aşa cum este cazul în speţa, prin analogie cu prevederile legale care sunt aplicabile în materie de "conflicte colective de munca".

Legiuitorul a înţeles să atribuie ambele categorii de litigii (de muncă şi de asigurări sociale) în competenţa unor complete de judecată specializate în ambele domenii, tocmai pentru că între aceste categorii de drepturi litigioase există similitudine, iar dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin recursul în interesul legii nr. 1/2013 trebuie aplicată extensiv şi nu restrictiv.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea dedusă judecăţii, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în numele şi pentru membrul său de sindicat A., în contradictoriu cu o casă sectorială de pensii şi anume, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat anularea deciziei emise de Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi a deciziei de respingere emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, precum şi emiterea unei decizii de pensie militară, în baza documentelor existente în dosarul de pensie al Casei de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

Ca urmare, prezentul litigiu este unul de asigurări sociale, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte potrivit prevederilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care dispun că "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul". Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."

Potrivit acţiunii introductive, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate are calitatea de mandatar al reclamantului A., întrucât nu acţionează în nume propriu, ci îl reprezintă pe membrul său, acesta fiind titularul drepturilor şi obligaţiilor care formează obiectul acţiunii deduse judecăţii

Organizaţiile sindicale, în temeiul prevederilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor, alin. (3) din textul de lege indicat statuând expres că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul Legii nr. 1/2013, reţinându-se că "legitimarea procesuală activă a fost recunoscută organizaţiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că erau interese de grup, fie individuale.

Această concluzie se desprinde atât din formularea dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, care se referă expres inclusiv Ia apărarea drepturilor ce decurg din contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, situaţie în care interesele sunt cu precădere individuale, cât şi din dispoziţiile fostului art. 282 din Codul muncii (actual art. 267 din C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare), care acordă posibilitatea de a fi părţi în conflicte de muncă în mod expres sindicatelor, pe lângă salariaţi, angajatori, patronate, aite persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale ori al C. proc. civ."

Având în vedere considerentele reţinute, Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză, dat fiind că pricina de faţă se încadrează în sfera litigiilor de asigurări sociale şi nu în cea a conflictelor de muncă.

Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa, competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului A., respectiv Tribunalul Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, având ca obiect "asigurări sociale", în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2017.