Labor litigation: inadmissibility of extraordinary appeal for substantive errors not falling within statutory procedural grounds

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2038 din 26 octombrie 2016 pronunţată în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Înalta Curte a reţinut că, prin decizia menţionată, a fost soluţionată o altă contestaţia în anulare, care, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., este irevocabilă şi care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silita, deoarece nu cuprinde vreo dispoziţie de stabilire a unei obligaţii, în sarcina vreuneia dintre părţi» susceptibilă de executare silită, în sensul dispoziţiilor art. 3712 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

S-a reţinut că decizia atacată a fost pronunţată la data de 13.11.2014, iar contestatorul a formulat contestaţie în anulare la data de 28.07.2016, aşa cum reiese din ştampila aplicată de instanţă la momentul înregistrării cererii şi aflată la fila nr. 5 a dosar nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu depăşirea termenului legal de un an de la data rămânerii irevocabile a deciziei contestate.

La data de 10 octombrie 2017 (data poştei), A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2038 din 26 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/1/2016.

În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată în drept pe art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susţinut, în esenţă, că decizia este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu ignorarea dispoziţiilor legale şi situaţiei care reiese din cauză, cu încălcarea drepturilor sale legale şi procedurale şi cu aplicarea greşita a art. 101 C. proc. civ. Invocând în drept şi dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, contestatorul a mai susţinut următoarele:

Contestaţia în anulare este admisibilă ca drept legal permisiv conform dispoziţiilor art. 319 alin. (3) şi art. 321 C. proc. civ., de la data luării la cunoştinţă a conţinutului hotărârii contestate, fiind permisă legal contestarea oricărei hotărâri anterior datei luării la cunoştinţă a conţinutului acesteia şi în acest sens a invocat considerentele deciziei nr. 2832 din 27.09.2011 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conform cărora "în cazul contestaţiei in anulare legea nu prevede, spre deosebire de reglementarea recursului, un termen pentru motivarea acesteia, a cărui nerespectare sa atragă sancţiunea tardivităţii motivării iar în lipsă de stipulaţie contrară, contestaţia în anulare poate fi motivată până la momentul soluţionării ei. Contestaţia în anulare este admisibilă atunci când, declarată fiind anterior redactării deciziei atacate, nu cuprinde motivele şi nici temeiul de drept pe care se sprijină. Soluţia se impune întrucât prin declararea contestaţiei în anulare, contestatorul, luând act de soluţia pronunţată asupra propriului său recurs, îşi prezervă un drept în valorificarea efectivă a acestei căi de atac a cărei indicare şi motivare a temeiului de drept pot fi modificate sau completate după luarea la cunoştinţă a considerentelor deciziei atacate."

Contestatorul a mai formulat ample critici referitoare la soluţiile pronunţate în celelalte contestaţii în anulare precum şi la soluţia de respingere a recursului, ca tardiv, în acţiunea formulată în contradictoriu cu intimata-pârâtă, având ca obiect litigiu de muncă.

Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare pentru considerentele care succed.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 din C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 din C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numaî în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative îa dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii

În speţă, prin decizia nr. 2038 din 26 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3131 din Î3 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Susţinerile contestatorului privesc pretinse greşeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziţii legale în soluţionarea: contestaţiei în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a recursului, prin respingerea, ca tardiv, de către instanţa Curţii de Apel Bacău, în procesul ce a avut ca obiect litigiul de muncă purtat cu mtimata-pârâtă, precum şî a celorlalte contestaţii în anulare formulate în legătură cu acest proces, însă aceste greşeli de judecată nu pot fi remediate pe calea contestaţiei în anulare, cale de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute şi care nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situaţii decât cele vizate în mod expres de textele de lege de strictă interpretare.

Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 din C. proc. civ., nefimd invocate critici în sensul ipotezelor expres determinate prin dispoziţiile textului de lege menţionat (procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinita potrivit cu cerinţele legii sau hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare ia competenţă).

Înalta Curte reţine, totodată, ca în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. întrucât în cadrul procesual configurat de acest text de lege pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai hotărârile instanţei de recurs când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală sa cerceteze vreunul din motivele de casare, în speţă hotărârea atacată de contestator fiind pronunţată în soluţionarea unei alte contestaţii în anulare.

Deşi contestatorul şi-a întemeiat în drept contestaţia în anulare şi pe art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acest text de lege este incident numai în situaţia vătămării unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim, printr-im act administrativ unilateral, când persoana astfel vătămată, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale, instanţei de contencios administrativ putându-i-se adresa şi cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţiortarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, or nu aceasta este situaţia în speţă.

Având în vedere temeiurile expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contesîatorul Vârgolici Aiexa loan împotriva deciziei nr. 2038 din 26 octombrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2016, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi, 06 decembrie 2017.