Nullity of cassation appeal for failure to articulate legal defects in revision of conflicting judgments over expropriated land ownership

Prin decizia nr. 679 din data de 9 martie 2017, pronunţată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1179 din data de 1 noiembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi în dosar nr. x/2016, presupus potrivnică deciziei civile nr. 66 din data de 27 ianuarie 2015, a Tribunalului Mehedinţi, pronunţate în dosar nr. x/2013, şi deciziei civile nr. 335 din data de 20 mai 2015, a Curţii de Apel Craiova, pronunţate în dosar nr. x/2013, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentul A. şi de intimata P., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17 mai 2017 şi repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 9.

În dezvoltarea cererii de recurs formulate de revizuenta-intimată P., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta a susţinut că pretenţiile reclamanţilor sunt nelegale, aspect care este demonstrat şi de decizia nr. 101 din data de 6 martie 2008, pronunţată în dosar nr. x/2006 de Curtea de Apel Craiova.

A învederat că certificatele de moştenitor ale reclamanţilor, care au ca obiect terenurile expropriate, scoase din circuitul agricol prin DCS nr. 428/1970 şi inundate, au fost eliberate după aplicarea decretului de expropriere. Trenurile expropriate au intrat în posesia Statului român, au ieşit din circuitul civil şi nu ar fi trebuit să fie incluse în actele de succesiune şi nici în alte tranzacţii între persoane fizice după anul 1970.

Recurenta-intimată a considerat că instanţa, cu rea-credinţă şi vădită intenţie, a refuzat să facă o interpretare sistematică, nu a ţinut cont de istoricul terenului şi nu a luat în considerare aspectele ce ţin de denumirea terenului, precum şi că terenurile părţilor adverse se află sub apă deoarece se aflau sub cota 50, iar terenurile sale nu au fost expropriate întrucât se aflau peste cota 70.

Totodată, a susţinut că, obţinând dreptul de proprietate asupra terenului de la un neproprietar tabular şi prin nechemarea în judecată a moştenitorilor adevăratului proprietar tabular al imobilului, reclamanţii nu îi pot opune dreptul de proprietate, iar solicitarea lor nu a fost una valabilă, prin prisma art. 22 lit. a) din Legea nr. 7/1996 republicată, pentru faptul că nu s-au judecat în contradictoriu cu adevăratul proprietar.

A apreciat că intimaţii-reclamanţi nu pot dobândi valabil dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu şi a subliniat că are calitatea de adevărat proprietar, urmare a uzucapiunii de peste 30 de ani, a testamentului şi a contractului de vânzare-cumpărare.

Prin cererea ulterioară de recurs, depusă de către recurentul-revizuent A. şi de recurenta-intimată P., în esenţă, aceştia au formulat susţineri privind situaţia unor terenuri şi au solicitat să le fie lăsate cadastrele 190-191-192.

Ca urmare a învestirii Înaltei Curţi cu soluţionarea căii de atac, s-a procedat, la data de 25 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia reţinându-se că motivele invocate de către recurenţi nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 9, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, comunicarea acestuia către părţi, pentru a putea formula puncte de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimaţii nu au formulat puncte de vedere la raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului.

La data de 30 octombrie 2017, recurenţii au depus precizări cu privire la situaţia terenurilor, susţinând neconcordanţa înscrierilor din cartea funciară cu situaţia juridică reală.

Analizând recurile declarate în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nule pentru considerentele ce succed:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faţă de motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate de către recurenţi, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raţionamentul expus de curtea de apel în cuprinsul deciziei care a respins o cerere de revizuire prin care s-a invocat existenţa de hotărâri potrivnice.

Cum obiectul recursului îl constituie decizia de respingere a cererii de revizuire pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., invocate de către recurenţi, ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea soluţiei pronunţate prin hotărârea atacată.

Susţinerile recurenţilor referitoare la terenurile expropriate, la înscrierile în cartea funciară şi nemulţumirea acestora faţă de soluţiile pronunţate în cauză nu pot determina incidenţa vreunuia dintre cazurile exprese şi limitativ prevăzute ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nefiind redate astfel de argumentări juridice.

Aşa fiind, cum aspectele susţinute de recurentul-revizuent şi de către recurenta-intimată nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nu vizează conţinutul deciziei atacate şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursurilor, sancţiune care înlătură analiza celorlalte chestiuni invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de revizuentul A. şi de intimata P. împotriva deciziei civile nr. 679 din data de 9 martie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosar nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2017.