Territorial jurisdiction for delictual claims arising from real estate: application of alternative competence at the place of the illegal act

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 03.11.2015, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. şi S.C. D. S.A., au solicitat obligarea pârâtelor la plata unei chirii în cuantumul ce va fi fixat de expert, raportat la valorile actuale de pe piaţa imobiliara, începând cu luna octombrie 2013 şi pe toata perioada folosinţei de către pârâte a terenului reclamanţilor.

În motivare, reclamanţii au arătat, în esenţă, că sunt proprietarii a două suprafeţe de teren situate în localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş, terenuri pe care sunt montaţi trei stâlpi de înaltă tensiune şi un cablu subteran de peste 2.000 W, care se întinde pe toată lăţimea terenului, la o adâncime de 1 m.

De asemenea, reclamanţii au arătat ca sunt în imposibilitate efectivă de a folosi terenul şi de a-şî exercita netulburaţi dreptul de proprietate, neputând

folosi terenul pentru a construi sau pentru a-l cultiva, cu atât mai mult cu cât sunt emise radiaţii pe întreg terenul.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1164, 1165 C. civ.

Prin sentinţa nr. 5479 din 16 mai 2017, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

La pronunţarea aceste soluţii, instanţa a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii fiind o acţiune personală, norma de competenţă aplicabilă este cea înscrisă în art. 107 C. proc. civ., nefiind incidente dispoziţiile art. 117 C. proc. civ., ce se aplică dosar acţiunilor reale imobiliare, şi nu celor personale, chiar dacă acestea din urmă se referă ia bunuri imobile.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că sediul pârâtelor se află în municipiul Craiova, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Prin sentinţa nr. 9852 din 27 septembrie 2017, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în speţă este vorba despre o competenţă teritorială alternativă, fiind competente şi alte instanţe pe lângă cea de la sediul pârâtelor. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrâmânt fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta. S-a arătat că în acest caz este evident că pârâtele au dezmembrăminte în circumscripţia Judecătoriei Piteşti, eventuala obligaţie de plată a chiriei/despăgubirii solicitate de către reclamanţi urmând a fi executată în acel loc în aceeaşi ordine de idei, tara a antama fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanţii s-au întemeiat în demersul lor judiciar pe fapta angajaţilor pârâtelor, despre care aceştia au pretins că "folosesc terenul liră acordul lor şi vin extrem de des pentru a efectua lucrări de reparaţii sau întreţinere", sens în care instanţa apreciază că acesta este un alt argument în sprijinul tezei că este competentă şi instanţa locului unde pârâtele au un dezmembrâmânt fără personalitate juridică, în cazul în care cauza litigiului este reprezentată de fapta acestuia.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că reclamanţii sunt consumatori în sensul Legii nr. 193/2000 şi a O.G. nr. 21/1992, fiind persoane fizice ce acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, iar pârâtele sunt în mod evident profesionişti, conform aceeaşi legi, fiind persoane juridice autorizate, care acţionează în cadrul activităţii comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Or, având în vedere acest aspect, instanţa a arătat că în cauza sunt incidente şi prevederile art. 113 pct. 8 C. proc. civ.

Au fost avute în vedere şi prevederile art. 116 C. proc. civ., ce consacră dreptul de opţiune al reclamantului între mai multe instanţe competente, sens în care, în condiţiile în care reclamanţii au introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Piteşti, aceasta fiind instanţă competentă alături de judecătoria Craiova, s-a arătat că instanţa învestită cu soluţionarea cauzei trebuie să respecte alegerea de competenţă tăcută de către reclamanţi, neavând posibilitatea de a-şi declina competenţa în favoarea altei instanţe deopotrivă competente.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a căni judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la plata unei chirii în cuantumul ce va fi fixat de expert, raportat la valorile actuale de pe piaţa imobiliară, începând cu luna octombrie 2013 şi pe toata perioada folosinţei de către pârâte a terenului reci amanţi lor.

Reclamanţii au arătat că sunt proprietarii a două suprafeţe de teren situate în localitatea Ştefaneşti, judeţul Argeş, terenuri pe care sunt montaţi trei stâlpi de înaltă tensiune şi un cablu subteran de peste 2.000 W, care se întinde pe toată lăţimea terenului, la o adâncime de 1 m. De asemenea, au învederat că sunt în imposibilitate efectivă de a folosi terenul şi de a-şi exercita netulburaţi dreptul de proprietate, neputând folosi terenul pentru a construi sau pentru a-l cultiva, cu atât mai mult cu cât sunt emise radiaţii pe întreg terenul. Totodată, au înţeles să reclame şi fapta angajaţilor pârâtelor, despre care au pretins că folosesc terenul rară acordul lor şi vin extrem de des pentru a efectua lucrări de reparaţii sau întreţinere. În drept, au fost invocate prevederile art. 1164, 1165 C. civ., ce reglementează obligaţia de dezdăunare.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. consacră o competenţă teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...)instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Faţă de împrejurarea că se învederează că faptele reclamate prin cererea de chemare în judecată au fost săvârşite pe terenurile proprietatea reclamanţilor, situate în localitatea Şteianeşti, judeţul Argeş, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Piteşti, în circumscripţia căreia se arată că s-au săvârşit faptele pentru care se solicită dezdăunarea.

La stabilirea competenţei s-au avut în vedere şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente - Judecătoria Piteşti fiind instanţa sesizată în cauză de către reclamanţi.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2017.