Land restitution finality under Law 247/2005: inadmissibility of cassation against appellate decision in first-instance land litigation

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată pe roiul Judecătoriei Motru sub nr. 1234/263/2013 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Comisia locală de fond funciar Giogova şi Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea HCJ nr. 4333 din 29.09.2006 şi să fie obligată comisia locală la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile din pct. "Bratea Dos" - 0,75 ha, "pct. Bratea Scăuniş" - 0,10 ha, pct. "Ionaneşti" - 0,08 ha, pct. "Ortea de la deal" - 0,29 ha, pct. "Casa Rurală" - 0,84 ha, pct. "în Vărzăria Mare" - trei suprafeţe: via - 0,54 ha, dos - 0,26 ha» dos-0,72 ha.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin sentinţa civilă nr. 200 din 6 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. x/2013 a fost admisă în parte acţiunea civilă în fond funciar formulată de reciamantui A., domiciliat în comuna Giogova, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de fond funciar Giogova, Comisia Judeţeană de fond funciar Gorj şi Direcţia Silvică Gorj.

A fost obligată intimata Comisia Locală Fond Funciar Giogova să întocmească şi să înainteze Comisiei Judeţene de Fond Funciar Gorj documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafaţa totală de 33.349 mp, din care 31.917 cu vegetaţie forestieră şi 1432 mp curţi construcţii, aşa cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert B.

A fost respins capătul de cerere privind daunele cominatorii şi a fost obligată intimata Comisia Locală de Fond Funciar Giogova să plătească reclamantului 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelanta pârâtă RNP Romsilva - Direcţia Silvică Gorj.

Prin decizia nr. 501 din data de 21 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta RNP Romsilva - Direcţia Silvică Gorj împotriva sentinţei civile nr. 200 din 6 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Motru, a fost schimbată sentinţa, în sensul că a fost respinsă acţiunea cu privire la terenurile cu vegetaţie forestieră, a fost respinsă excepţia tardivităţii şi au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Această hotărâre a fost pronunţată cu menţiunea definitivă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulai recurs.

Prin decizia nr. 196 din data de 17.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosar nr. x/2013, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 501 din 21 mai 2014 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă, instanţa reţinând, în esenţă, că împotriva sentinţei civile nr. 200 din 06.02.2014 a Judecătoriei Motru putea fi exercitată doar calea de atac a apelului.

Această hotărâre a fost pronunţată cu menţiunea definitivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 24 iulie 2017, sub nr. x/263/2013.

Prin rezoluţia din 04.09.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru nr. 7, la data de 22 septembrie 2017, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 58-61 dosar recurs, însă doar recurentul-reciamant a depus note scrise prin care a dezvoltat istoricul cauzei.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 24 noiembrie 2017, fără citarea părţilor.

Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de in admisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile dîn dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusa numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

De asemenea, dispoziţiile Titlului XIII al Legii nr. 247/2005 - Accelerarea judecăţii in materia restituirii proprietăţilor - prin art. 1 instituie o serie de reguli procedurale în scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi aie Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin voinţa legiuitorului, în categoria proceselor funciare sunt cuprinse categoriile de litigii proprii Legii nr. 18/1991, precum plângeri şi contestaţii, dar şi alte litigii apărute în procesul de aplicare a legislaţiei funciare specifice.

În speţă, decizia recurată a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluţionată o cerere de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 4333 din 29.09.2006 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000, întregul raport fiind analizat prin prisma acestor reglementări, împrejurare de natură a cuprinde litigiul în categoria proceselor funciare, supuse procedurii instituite prin Legea nr. 247/2005.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Titlul XIII - Legea nr. 247/2005, "hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului".

Totodată, alin. (1) şi (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, prevăd că:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului ia instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă, instanţă este "supusa recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Prin urmare, în prezenta cauză se formulează recurs împotriva unei hotărâri care soluţionează un alt recurs declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluţionat un proces funciar.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 şi art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. rezultă că decizia civilă 196 din data de 17.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosar nr. x/2013, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui recurs declarat declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluţionat un proces funciar.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 196 din 17 mai 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2017.