Conflict of jurisdiction in forced execution: whether a "contact address" in a credit card contract constitutes a chosen domicile under Civil Code Article 97.

Asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 22 august 2017, petentui BEJ A. a solicitat, ia cererea creditoarei S.C. B. S.A., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de emitere a cardului x din 27 decembrie 2013.

Prin sentinţa civilă nr. 5818 din II septembrie 2017, Judecătoria Sectondui 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. În motivarea soluţiei, s-a reţinut că instanţa de executare este, potrivit art. 651 C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a reţinut că, întrucât domiciliul debitoarei la data începerii executării silite era, potrivit bazei de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, în oraşul Mangalia, instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite formulate în cauză este Judecătoria Mangalia.

Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Mangalia, prin decizia nr. 2513 din 17 octombrie 2017, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul, debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Judecătoria Mangalia a reţinut că deşi în urma demersurilor efectuate, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a constatat că debitoarea C. are domiciliul în Mangalia, jud. Constanţa, având în vedere că în cuprinsul contractului a cărui executare silită se solicită, debitoarea a indicat şi o adresă de contact în Bucureşti, str. Tutunari, competentă să judece cauza este judecătoria de la domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în haza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 22 august 2017, BEJ A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitoarei C., la cererea creditoarei S.C. B. S.A., în toate formele admise de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de emitere card încheiat la data de 21 decembrie 2013 cu S.C. B. S.A.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Potrivit alin. (1) al aceluiaşi art. 651, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită Înalta Curte nu a fost generat de raportarea la norme de competenţă diferite, întrucât ambele instanţe care s-au dezînvestit reciproc au considerat că sunt aplicabile prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ci a fost determinat de interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu în soluţionarea unei cereri de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de un contract de emitere a cârdului de credit.

Aşadar, chestiunea juridică care interesează în cauză este aceea de interpretare a noţiunii de domiciliu, pentru a se stabili dacă adresa de contact pe care debitoarea a indicat-o în cuprinsul contractului a cărui executare silită se solicită poate determina instanţa competentă teritorial să judece cauza.

Noţiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este în locul unde îşi are principala aşezare".

Totodată, art. 91 prevede, la alin. (1), că "Dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

În cauză, nu s-a contestat că debitoarea C. are domiciliul în Mangalia, fapt ce rezultă din fişa de evidenţă a Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei şi Administrarea Bazelor de Date .

În cuprinsul contractului de emitere a cârdului de credit, debitoarea a indicat, însă, pe lângă domiciliul din cartea de identitate, şi o adresă unde poate fi contactată, situată în Bucureşti, sector 5.

Această împrejurare pune în discuţie incidenţa art. 97 C. civ., cu denumirea marginală "Domiciliul ales", potrivit căruia "(1) Părţile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligaţiilor născute din acel act (2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris".

Intenţia legiuitorului la emiterea normei citate anterior a fost aceea ca un alt loc decât acela în care o persoană fizică "îşi are principala aşezare, conform menţiunilor din cartea de identitate, să fie asimilat domiciliului în sensul art. 87 şi 91 C. civ. şi să producă toate efectele juridice pe care legea !e recunoaşte acestuia din urmă, ca element de identificare a persoanei fizice, în ipoteza descrisă de legiuitor şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a normei.

Pentru ca norma să fie aplicabilă, nu este suficientă menţionarea în actul juridic a unui alt loc decât locuinţa relevată de cartea de identitate, ci este necesar să rezulte în mod neechivoc intenţia părţilor de a desemna locul menţionat drept domiciliu, în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligaţiilor născute din acel act.

Or, în caiiză, completarea de către debitoare în contractul tip atât a rubricii referitoare la "domiciliu", corespunzător căiţii de identitate, dar şi a rubricii intitulate "adresă de contact", relevă scopul indicării unei simple adrese poştale unde debitoarea putea fi contactată, tară intenţia certă ca exercitarea drepturilor sau executarea obligaţiilor născute din contract să fie legate de acei loc, şi nu de domiciliul reflectat de cartea de identitate, menţionat ca atare.

În acest context, art. 97 C. civ. nu este aplicabil, astfel încât domiciliul vizat de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. coincide în speţă cu domiciliul menţionat în cartea de identitate, situat în municipiul Mangalia, iar competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Mangalia.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi art. 648 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2017.