Time-barred extraordinary appeal: forfeiture for exceeding the 15-day deadline to challenge non-executable final judgments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appellant's extraordinary appeal as time-barred, upholding the lower court's decision that had previously dismissed the original complaint for being filed late. The dispute concerned the procedural admissibility of an *contestație în anulare* (extraordinary appeal) against a prior civil judgment; the appellant challenged a decision that had itself dismissed their appeal against a 2013 judgment for tardiness. The court determined that the 2016 decision was not subject to forced execution, triggering the statutory limitation that such appeals must be filed within 15 days of the appellant's knowledge of the judgment, calculated under the Civil Procedure Code. Finding that the appellant became aware of the judgment in December 2016 but did not file the current appeal until October 2017, the court ruled that the strict deadline was exceeded, applying the doctrine of *decădere* (forfeiture of rights) for failure to perform procedural acts within legal time limits, without finding any force majeure to excuse the delay.
Legislator headnote
AI generatedart. 319 alin. (2) C. proc. civ, art. 862 C. proc. civ, art. 101 alin. (1) C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; Time-barred extraordinary appeal: forfeiture for exceeding the 15-day deadline to challenge non-executable final judgments: The dispute concerned the procedural admissibility of an *contestație în anulare* (extraordinary appeal) against a prior civil judgment; the appellant challenged a decision that had itself dismissed their appeal against a 2013 judgment for tardiness. The court determined that the 2016 decision was not subject to forced execution, triggering the statutory limitation that such appeals must be filed within 15 days of the appellant's knowledge of the judgment, calculated under the Civil Procedure Code. Finding that the appellant became aware of the judgment in December 2016 but did not file the current appeal until October 2017, the court ruled that the strict deadline was exceeded, applying the doctrine of *decădere* (forfeiture of rights) for failure to perform procedural acts within legal time limits, without finding any force majeure to excuse the delay.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain legal basis cited to reject the appeal as time-barred, establishing the deadline for appeals against non-executable judgments and the sanction of forfeiture for missing the deadline.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 11.05.2016, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare în dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, iar prin încheierea de şedinţă din data de 8 iunie 2016 i s-a pus în vedere contestatoruluî să-şi precizeze calea de atac, formulată într-o manieră echivocă.
Aşa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 389 din 6 iulie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, la data de 24.06.2016, contestatorul a precizat contestaţia în anulare şi a arătat că a promovat contestaţie în anulare împotriva deciziilor nr. 534 din 16 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi nr. 1165/2015, 3471/2012, 3131/2014, 4388/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Curtea de Apel Bacău, la data de 6 iulie 2016 a dispus formarea de dosare distincte, pentru hotărârile ce privesc deciziile înaltei Curţi, şi înaintarea acestora instanţei supreme, spre competentă soluţionare.
Astfel, prin adresa de înaintare din 25.07.2016 a Curţii de Apel Bacău, a fost trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Cererea a fost înregistrată în data de 28 iulie 2016 în dosar nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă.
Prin decizia nr. 1974 din 20 octombrie 2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respinsă ca tardivă contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul A.
împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare contestatorul A.
Cererea a fost înregistrată în data de 11 octombrie 2017 în dosar nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost repartizată aleatoriu şi a primit termen de judecată la data de 24 noiembrie 2017.
Înalta Curte, la termenii! de judecată din data de 24 noiembrie 2017, a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii căii de atac, pe care o găseşte incidenţă speţei pentru următoarele considerente:
Prin decizia contestată nr. 1974 din 20 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă, a fost ca tardivă contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de contestatorul A.
Această decizie nu cuprinde dispoziţii care pot fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel că nu este susceptibilă de executare silită.
Conform art. 319 alin. (2) C. proc. civ., "contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabiiit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Textul citat face distincţie între hotărârile judecătoreşti după modul în care sunt supuse sau nu executării silite, în raport de această distincţie fiind stabilite termene diferite de formulare a contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti irevocabile care ou se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele hotărâri judecătoreşti care nu cuprind în dispozitivul lor dispoziţii susceptibile a fi puse în executare, cum este cazul în speţă, legiuitorul stabileşte un termen subiectiv de formulare a contestaţiei în anulare şi altul limită, până ia care se poate introduce contestaţia în anulare.
Termenul subiectiv este cel de 15 zile şi curge de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre.
În prezenta speţă, se constată, ca urmare a verificării în sistemul Ecris efectuate în baza art. 862 C. proc. civ., că, la data de 5 decembrie 2016, contestatorul A. a solicitat comunicarea unei copii de pe hotărârea contestată, fiindu-i comunicat un exemplar al acesteia la data de 6 decembrie 2016.
Prin urmare, există dovada că, în speţă, contestatorul a luat cunoştinţă de decizia contestată cel mai târziu la data de 6 decembrie 2016, aspect care determină incidenţa termenului de 15 zile pentru formularea contestaţiei în anulare, termen care s-a împlinit cei mai târziu la data de 22 decembrie 2016, fiind calculat pe zile libere în temeiul art. 101 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât contestaţia în anulare de faţă a fost formulată la data de 6 octombrie 2017 (data de pe plicul poştal cu care a fost trimisă prezenta contestaţie în anulare, aflată la fila 44 din dosar), a fost depăşit cu mult termenul de formulare a contestaţiei în anulare, ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care "Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndepîinirea oricărui alt acî de procedură în termenul legai atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiţie, consacrat în art. 6 paragraful I din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale iar contestatomi nu a invocat existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa lui, în accepţiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să-l fi împiedicat să exercite contestaţia în anulare în termenul legal.
Deoarece nu a fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentra declararea căii de atac extraordinare de retractare a contestaţiei în anulare a fost depăşit, în temeiul art. 319 alin. (2) teza finală coroborat cu art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de eontestatorul A. împotriva deciziei nr. 1974 din 20 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2017.