Mootness of insurance liability appeal due to pre-supreme court fulfillment of damages award

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 621/A din 6 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţi şi pârâtă împotriva sentinţei nr. 836 din data de 10 noiembrie 2016 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Instanţa a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de câte 500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată parţiale în apel.

În motivare, instanţa a reţinut că la data de 2 decembrie 2013 a avut loc accidentul auto, în urma căruia reclamanţii au suferit multiple leziuni corporale.

Reclamantul A. a avut nevoie de 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar reclamantul B. de 80-85 zile îngrijiri medicale.

Instanţa a reţinut că, din suma de 24.369 RON, solicitată cu titlu de daune materiale, reclamantul A. a făcut dovada doar a sumei de 3.923 RON, pentru diferenţa de sumă neexistând înscrisuri doveditoare la dosar.

La fel, pentru reclamantul B., instanţa a reţinut că, din suma de 22.906 RON, solicitată cu titlu de daune materiale, acesta a tăcut dovada doar a sumei de 7.710 RON, celelalte sume nu au fost dovedite că au legătură cu accidentul sau că au fost achitate de reclamant.

Referitor la diferenţa de salariu, pe care reclamantul B. pretinde că urma a o obţine, printr-o avansare de care nu a mai beneficiat din cauza accidentului, instanţa a reţinut salariul de care beneficia reclamantul în calitate de agent de vânzări.

Instanţa nu a acordat şi diferenţa pe care reclamantul a solicitat-o, întrucât a apreciat că aspectele legate de eventuală promovare a reclamantului nu sunt certe.

Instanţa a apreciat cuantumul daunelor morale la suma de 5.000 euro pentru reclamantul A. şi la suma de 15.000 euro pentru reclamantul B.

Împotriva acestei decizii pârâta S.C. C. S.A. a formulat recurs principal.

Pârâta a criticat cuantumul daunelor materiale acordate reclamantului A., apreciind că se impune cenzurarea cheltuielilor efectuate cu medicamentele şi cu transportul, pe motiv ca nu sunt dovedite.

A apreciat că nici reclamantului B. nu a tăcut dovada cheltuielilor materiale primite, atât cele medicale, cât şi cele cu transportul.

A susţinut şi că daunele materiale acordate reclamanţilor nu sunt justificate de art. 49 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, existând o strânsă legătură între cheltuielile pretinse şi evenimentul rutier.

A doua critică s-a referit la cuantumul daunelor morale acordate în cauză, care este nejustifîcat de mare, în raport de jurisprudenţa din România.

A treia critică a vizat acordarea cheltuielilor de judecată în întregime pe fondul cauzei, menţinute de instanţa de apel.

A solicitat reducerea cuantumului acestora, pe motiv că este vădit disproporţionat faţă de natura, valoarea şi dificultatea litigiului.

Ulterior, prin întâmpinarea depusă, reclamanţii A. şi B. au formulat recurs incident

Reclamanţii au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru majorarea daunelor morale.

Au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., cu privire la greşita aplicare a principiului proporţionalităţii şi a reparării integrale a prejudiciului.

Analizând recursurile formulate în cauza, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect cererea reclamanţilor A. şi B., prin care au solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 17.035 RON reprezentând daune materiale şi 300.000 euro daune morale - pentru reclamantul A. şi a sumelor de 20.525 RON daune materiale şi 300.000 euro daune morale - pentru reclamantul B., cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 836 din data de 10 noiembrie 2016, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta S.C. C. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 3.923 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale, iar reclamantului B. suma de 7.710 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 15.000 euro cu titlu de daune morale. A obligat pârâta S.C. C. S.A. să plătească cheltuieli de judecată reclamantului A. în sumă de 4.284 RON, iar reclamantului B. în sumă de 4.403,4 RON.

Apelul declarat de pârâtă şi reclamanţi a fost respinse prin decizia nr. 621/A din 6 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Recursul formulat de pârâta S.C. C. S.A. la data de 22 mai 2017, împotriva deciziei pronunţate în apel, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2017, avocatul recurenţilor reclamanţi a depus la dosar extrase ale conturilor bancare ale reclamanţilor, prin care se face dovada că recurenta pârâta a achitat sumele de bani la care a fost obligată prin hotărârea judecătorească pronunţată în faza procesuală a fondului şi menţinută în calea de atac a apelului.

Astfel, în extrasul de cont al reclamantului A., emis îa data de 30 octombrie 2017 de D., se evidenţiază suma de 31.459,50 RON, plătită de S.C. C. S.A. pentru dosar nr. x/2016.

În extrasul de cont al reclamantului B., emis la data de 16 mai 2017 de E., se evidenţiază suma de 86.402,12 RON, plătită de S.C. C. S.A. pentru dosar nr. x/2016.

Înalta Curte constată că respectivele extrase fac dovada plăţii către reclamanţi a sumelor de bani la care a fost obligat pârâta prin hotărârea judecătorească pronunţată în faza procesuală a fondului şi menţinută în calea de atac a apelului.

Ca urmare, având în vedere că la dosar a fost depusă dovada plăţii pretenţiilor reclamanţilor, nu se mai justifică analiza criticilor formulate de pârâtă şi de reclamanţi prin memoriile de recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă recursurile, ca nefondate.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 453 "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată".

Înalta Curte are în vedere că, prin respingerea căilor de atac declarate în cauză, se reţine o culpă procesuală comună a părţilor care au declarat recurs.

Aşadar, în aplicarea textului legal mai sus citat, faţă de soluţia pronunţată în cauză, prin care au fost respinse atât recursul declarat de reclamanţi, cât şi cel formulat de pârâtă, înalta Curte urmează să oblige pârâta la plata sumei de 500 de RON, onorariu de avocat compensat, către reclamanţii A. şi B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta S.C. C. S.A. şi de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 621/A din 6 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă pârâta S.C. C. S.A. la plata sumei de 500 de RON către reclamanţii A. şi B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2017.