Labor dispute revision barred by expired deadline and failure to establish contradictory judgments among identical parties

Asupra cererii de faţă, constată următoarele

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, la data de 22 iunie 2017, revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 81/CM din 8 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

În motivarea cererii, revizuenţii susţin că în speţe similare, respectiv prin sentinţele civile nr. 1855 din 10 aprilie 2013, 1856 din 10 aprilie 2013 şi 2777 din 10 iunie 2013 s-au pronunţat soluţii diferite faţă de cea din prezenta cauză.

Prin precizări ulterioare, revizuenţii au arătat că au în vedere sentinţa civilă nr. 952 din 25 aprilie 2016 a Tribunalului Constanţa.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 295/CM din 29 septembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând în motivarea acestei sosluţii dispoziţiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se soluţionează de instanţa mai mare în grad faţă de cea care a dat prima hotărâre.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 31 octombrie 2017 şi repartizat aleatoriu completului 4.

Prin rezoluţia din 1 noiembrie 2017, s-a fixat termen pentru soluţionarea cererii de revizuire la 23 noiembrie 2017, când instanţa a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de revizuire.

La termenul din 23 noiembrie 2017, intimaţii M., N., O. au formulat cerere în care au arătat că îşi însuşesc cererea de revizuire.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă şi tardivă, pentru considerentele ce succed.

Cererea de revizuire este tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 81/CM din 8 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speţă, hotărârea supusă revizuirii, respectiv decizia civilă nr. 81/CM din 8 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunţată în apel, într-un litigiu de muncă, care are caracter definitiv, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ.

Aşa fiind, termenul de exercitare a căii de atac se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate, respectiv de la data pronunţării.

În raport de data pronunţării hotărârii supusă revizuirii - 8 februarie 2016, termenul legal de pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise pentru termenele statornicite pe luni de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 8 martie 2016.

Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la data de 22 iunie 2017.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a se face aplicarea sancţiunii decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac.

Cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere următoarele considerente:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune, pe de o parte, o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, iar pe de altă parte, hotărârea care se solicită a fi anulată, este evident că trebuie să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

În speţă, revizuenţii au invocat, iniţial, obţinerea unor soluţii favorabile de către alte persoane care s-ar afla în situaţii similare cu a lor.

Soluţiile obţinute de alte părţi în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanţe asemănătoare cu cele din procesul de faţă, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinţei identităţii de părţi, enunţată mai sus.

Ulterior, în faţa instanţei iniţial învestite - Curtea de Apel Constanţa, revizuenţii au precizat că hotărârea atacată este potrivnică sentinţei civile nr. 952 din 25 aprilie 2016 a Tribunalului Constanţa, situaţie în care, cererea de revizuire este, de asemenea inadmisibilă, având în vedere că hotărârea pretins potrivnică deciziei atacate a fost pronunţată ulterior acesteia, astfel neputând fi îndeplinită condiţia încălcării puterii de lucru judecat.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse, cererea de revizuire este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 81/CM din 8 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosar nr. x/2014, formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. şi O.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2017.