Cassation inadmissibility of civil damages claims under 1,000,000 RON per transitional exclusion regime

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 martie 2016 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/318/2016 reclamanţii A., C. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2), art. 431 alin. (2), art. 555 alin. (1) C. proc. civ., art. 1 din Primul Protocol Adiţional al Convenţiei Europene a Drepturiior Omuiui, art. 1349 alin. (1) şi (3) C. civ., art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturiior Omului, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 418.754 RON către A., reprezentând despăgubiri pentru case de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent, situate în comuna Bustuchin, sat Poiana Seciuri, jud. Gorj; obligarea pârâtei la plata sumei de 199.913,20 RON, către C., reprezentând despăgubiri în cotă de 3/8 (trei optimi) pentru case de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent, situate în comuna Bustuchin, sat Poiana-Seciuri, jud. Gorj ee-au aparţinut autorului D.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 4272 din 26 mai 2016 pronunţată în dosar nr. x/2016 Judecătoria Tărgu-Jiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, unde cauza a fost înregistrată la data de 9 iunie 2016 sub nr. x/95/2016.

Prin sentinţa nr. 77 din 22 septembrie 2016 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosar nr. x/2016 s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul S.C. B. S.A., s-a respins excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă a Tribunalului Gorj, invocată de reclamanţii A., C. şi s-a respins acţiunea în pretenţii formulată de aceştia.

împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A. şi C.

Prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a respins excepţia de necompetenţă specializată formulată de către reclamanţi la data de 14 februarie 2017, reţinând că întrucât în primă instanţă cauza a fost înregistrată ca litigiu civil iar pe parcursul judecăţii nu s-a invocat excepţia de necompetenţă specializată a secţiei a îl a civile a acestei instanţe, cu luarea în considerare şi a faptului că în prezent legea procesuală civilă nu face nicio distincţie privind litigiile intervenite între persoanele fizice şi cele în care ambele părţi au calitatea de profesionist, excepţia de necompetenţă nu mai poate fi invocată în acest stadiu procesual, deoarece nu reprezintă o chestiune de ordine publică, ci privată.

Prin decizia nr. 264 din 29 martie 2017 Curtea de Apel Craiova, secţia a fi a civilă, a respins apelul, ca nefondat.

împotriva acestei decizii şi a încheierii de şedinţă din 21 februarie 2017 ale Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, reclamanţii A. şi C. au declarat recursuri întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 3, 5, 6 C. proc. civ.

Recursul împotriva încheierii de şedinţă din 21 februarie 2017 şi a deciziei nr. 264 din 29 martie 2016 ale Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a vizat următoarele critici:

I. Instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale (art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.).

În acest sens, recurenţii arată că Ia data pronunţării deciziei, problema incompatibilităţii d-nei judecător F., împotriva căreia aceştia formulaseră cerere de recuzare, nu fusese rezolvată, deoarece pe roiul instanţei se afla promovat recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare.

II. Hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a aitei instanţe (art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.). Sub acest aspect, recurenţii arată că, contrar susţinerii din motivarea soluţiei de respingere a excepţiei de necompetenţa specializată a secţiei a ii a civile a Curţii de Apel Craiova, aceştia au invocat încă de la primul termen de judecată de la Tribunalul Gorj, respectiv în şedinţa publică dîn 13.09.2016, necompetenţa funcţională a acelei instanţe,

În opinia recurenţilor, instanţa competentă a judeca litigiul era secţia I civilă a Tribunalului Gorj, respectiv secţia I civilă a Curţii de Apel Craiova, întrucât instanţa a fost învestită cu o acţiune în plată despăgubiri al cărui fapt juridic îl constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, iar împrejurarea că pricina se poartă între o persoană fizică şi o societate comercială nu are relevanţă, câtă vreme între părţi nu există vreo convenţie de natură comercială.

În acest sens, recurenţii au depus la dosar practică judiciară în materie, conform căreia litigiile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, pentru prejudiciile cauzate de societăţile miniere sunt de natură civilă iar nu comercială.

III. Prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Recurentii-reclamanţi arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale de reglementare a efectelor lucrului judecat şi ale excepţiei autorităţii de lucru judecat prevăzute de art. 433-432 C. proc. civ., confundând autoritatea pozitivă de lucru judecat cu excepţia autorităţii de lucru judecat.

În mod greşit instanţa de apel apreciază că soluţia tribunalului, de admitere a excepţiei de lucru judecat, este legală şi temeinica, procedând la aceeaşi confuzie mai sus arătată, printr-o motivare contradictorie, netegală şi bizară, lipsită de logică juridică.

Cum prin hotărârea instanţei de fond s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, însă din motivare rezultă că se invocă puterea de lucru judecat, încălcarea regulilor procedurale este evidentă şi impune anularea hotărârii astfel pronunţate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

IV. În lumina argumentelor anterior menţionate, hotărârea instanţei de apel apare ca fiind şi contradictorie, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor iniţiale ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind, repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015 precum şi prin art, 1 alin, 1 din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Deşi textul legai menţionat a fost declarat neconstituţional prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial ai României, Parte I, nr. 582 din 20 iulie 2017, aceasta nu este incidenţă în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, astfel încât regimul juridic al căilor de atac este cel existent anterior deciziei de neconstituţionalitate.

Se reţine, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 418.754 RON către A., reprezentând despăgubiri pentru case de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent, situate în comuna Bustuchin, sat Poiana Seciuri, jud. Gorj; obligarea pârâtei la plata sumei de 199.913,20 RON, către C., reprezentând despăgubiri în cotă de 3/8 (trei optimi) pentru case de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent, situate în comuna Bustuchin, sat Poiana-Seciuri, jud. Gorj ce-au aparţinut autorului D.; obligarea pârâtei la piaţa cheltuielilor de judecată. La data de 31 ianuarie 2017, în apel, reclamantul C. şi-a majorat câtimea pretenţiilor la suma de 533.102 RON reprezentând despăgubiri în cotă de 100% pentru imobil, conform art. 643 C. civ.

Cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care decizia nr. 264 din 29 martie 2016 şi încheierea din 21.02.2017 (faţă de care legea prevede posibilitatea atacării odată cu fondul) nu pot fi supuse căii extraordinare de atac a recursului.

Întrucât cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2), art. 431 alin, 2, art. 555 alin. (1) C. proc. civ., art. 1 din Primul Protocol Adiţional ai Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, art. 1349 alin. (1) şi (3) C. civ., art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depăşeşte pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că recursul declarat împotriva deciziei nr. 264 din 29 martie 2016 şi a încheierii din 21.02.2017 ale Curţii de Apel Craiova este inadmisibil, situaţie faţă de care criticile deduse judecăţii prin intermediul unei căi de atac care nu este prevăzută de lege nu pot fi avute în vedere.

Împrejurarea că în dispozitivul deciziei se regăseşte menţiunea "cu recurs" nu are relevanţă, întrucât devin aplicabile dispoziţiile art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., text legai conform căruia "1) Hotărârea judecătorească este supusă numai eăiior de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. 2) Menţiunea inexacta din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", ce urmează a se corobora cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind competenţa materială a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aceeaşi soiuţîe urmează a fi reţinută şi în privinţa recursului declarat împotriva încheierii din data de 21 februarie 2017, dat fiind caracterul acesteia de încheiere premergătoare interiocutorie, potrivit art. 235 C. proc. civ., pentru care nu este reglementată posibilitatea atacării pe cale separată. Având în vedere dispoziţiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., aplicabile şi în faza procesuală a recursului, potrivit art. 494 C. proc. civ., conform cărora caiea de atac împotriva încheierii se declară odată cu fondul, aceasta urmează regimul juridic al hotărârii ce se pronunţă asupra fondului, prin urmare şi recursul declarat împotriva încheierii apare ca inadmisibil.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de reclamanţii A. şi C. împotriva deciziei civile nr. 264 din 29 martie 2017 şi a încheierii de şedinţă din 21 februarie 2017 ale Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, va fi respins, ca inadmisibil, iar recursul împotriva încheierii de şedinţă nr. 15 din 14 martie 2017 a aceleiaşi instanţe va fi admis în principiu, având în vedere că vizează o încheiere de respingere a cererii de recuzare, supusă recursului în mod separat, conform art. 53 C. proc. civ. şi ale cărui critici de nelegalitate sunt încadrabile în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., urmând a fi analizat la data de 17 ianuarie 2018, în şedinţă publică, cu citare părţi.<BR><BR>

PENTRU ACESTE MOTIVE<BR>

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi C., ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet de avocat E., cu sediul în Târgu-Jiu, judeţ Gorj împotriva deciziei civile nr. 264 din 29 martie 2017 şi a încheierii de şedinţă din 21 februarie 2017 ale Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., cu sediul în Târgu-Jiu, judeţ Gorj.

Admite în principiu recursul declarat împotriva încheierii nr. 15 din 14 martie 2017 a aceleiaşi instanţe.

Fixează termen de judecată a recursului declarat împotriva încheierii nr. 15 din 14 martie 2017 la data de 17 ianuarie 2018, în şedinţă publică, completul nr. 3 noul C. proc. civ., cu citare părţi.

Fără cale de atac în ceea ce priveşte respingerea recursului împotriva deciziei nr. 264 din 29 martie 2017 şi a încheierii de şedinţă din 21 februarie 2017 ale Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2017.