Labor conflict jurisdiction: individual claims represented by union subject to plaintiff's choice of forum rather than union's seat

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, la data de 24 februarie 2017 sub nr. x/86/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., reprezentaţi de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Rişca, obligarea acesteia Ia recalcularea salariului cuvenit fiecăruia dintre membrii de sindica, să se acorde salariului corespunzător funcţiei îndeplinită la data de 31.12.2009 şi să se acorde pe ultimii 3 ani, diferenţele salariate dintre salariul cuvenit la daîa de 31.12.2009 şi salariul efectiv încasat în perioada ultimilor 3 ani

Prin sentinţa nr. 541 din 8 mai 2017 Tribunalul Suceava, secţia I civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, reţinând că, în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 coroborate cu cele ale art. 28 alin. (2), care stabilesc calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care sunt părţi membrii acestora, precum şi faţă de decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor promovate de către sindicat competenţa aparţine instanţei de la sediul sindicatului reclamant, în prezenta cauză instanţa competentă în soluţionarea cauzei este cea de la sediul organizaţiei sindicale care a introdus acţiunea, respectiv, Tribunalul Galaţi.

Prin sentinţa nr. 1080 din 20 octombrie 2017 Tribunalul Galaţi, secţia I civila, a declinat competenţa cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării regulatorului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel. Tribunalul Galaţi a reţinut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România cu sediul în Galaţi are doar calitatea de reprezentant al reclamanţilor cu domiciliul pe raza judeţului Vrancea, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare se stabileşte în funcţie de domiciliul acestora, iar nu de sediul sindicatului, conform art. 269 alin. (2) din Legea nr. 62/2011.

Pe de altă parte, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., în sensul că reclamanţii au ales să se judece la Tribunalul Suceava, iar decizia în interesul legii nr. 1/2013 a stabilit că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă doar în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, ceea ce nu este cazul în prezenta cerere de chemare în judecată, care este formulată de reclamanţii persoane fizice, ce au ales să fie reprezentate de sindicat.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 269 alin. (1) din C. muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti stabilite potrivit legii", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa".

Pe de altă parte, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul." Art. 216 din aceiaşi acî normativ stipulează că "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ."

Astfel, potrivit art. 116 C. proc. civ., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Din coroborarea acestor texte legale, rezultă ca în materia conflictelor de muncă competenţa teritorială este una alternativă, fie cea de ia locul unde acesta îşi are domiciliul, fie cea de la locul său de muncă, reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Este adevărat că art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reglementează calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că această decizie a stabilit că instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte constată însă că atare situaţie nu se regăseşte în cauză întrucât, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, demersul judiciar a fost iniţiat de către reclamanţi, în timp ce sindicatul acţionează doar în reprezentarea acestora, situaţie care este diferită de aceea în care sindicatul introduce acţiunea în calitate de reclamant, pentru membrii săi, când este atrasă competenţa descrisă mai sus.

Împrejurarea ca reclamanţii au indicat drept domiciliu procesual ales sediul sindicatului ai cărui membri sunt, nu are nicio relevanţă în stabilirea competenţei, câtă vreme titularii cererii introductive de instanţă sunt aceştia, în calitate de persoane fizice.

Calitatea de mandatar a sindicatului şi instituţia reprezentării nu au efecte juridice în pianul competenţei şi nu atrag o anume competenţă, ci reprezintă mijloace procedurale prin care părţile înţeleg să figureze în proces.

Astfel, întrucât cererea de chemare în judecată este formulată de către reclamanţi, iar aceştia şi-au manifestat voinţa procesuală potrivit art. 116 C. proc. civ. prin învestirea Tribunalului Suceava, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din C. muncii, raportat la art. 210 şi 216 din Legea nr. 62/2011, situaţie faţă de care competenţa de soluţionare aparţine acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2017.