Vindication of forest land and annulment of exchange contract: public domain status, administrator's capacity, and fraud in foreclosure of forestry ordinance

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, la data de 24 septembrie 2013 sub nr. x/121/2013 reclamanţii A. şi C. au solicitat, în temeiul art. 563 şi urm. C. civ., în contradictoriu cu pârâta UAT Municipiul Galaţi, să se constate calitatea lor de proprietari asupra imobilului teren situat în Galaţi, zona Siret, Tarlaua T-230, parcela P-1522 şi pe cale de consecinţă să fie obligată pârâta la a lăsa în deplină proprietate şi posesie respectivul imobil. În subsidiar, reclamanţii au solicitat ca, după recunoaşterea dreptului de proprietate, în cazul în care lăsarea în proprietate a terenului nu este posibilă, pârâta să fie obligată la plata unor daune interese în valoare de 543.099,69 euro reprezentând 2.428.307,33 RON.

Prin cererea conexă formulată la data de 28 noiembrie 2013 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. x/121/2013, reclamanta UAT Municipiul Galaţi a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 1310 C. civ., art. 11 din Legea nr. 213/1998, art. 136 alin. (4) din Constituţie, Legea nr. 26/1996 şi O.G. nr. 96/1998, în contradictoriu cu pârâţii A., C., Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi Statul Român prin Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb autentificat din 30 martie 2006 de BNP D. şi E., încheiat între soţii B. şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva S.A. - Direcţia Silvică Galaţi, solicitând şi restabilirea situaţiei anterioare schimbului, cu rectificarea corespunzătoare a cărţilor funciare.

Prin încheierea de şedinţă din 16.04.2015 s-a admis excepţia de conexitate invocată în dosar nr. x/2013 şi s-a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul acestui dosar la cauza ce formează obiectul dosar nr. x/2013.

Prin încheierea de şedinţă din 21.01.2015 a fost anulată, ca netimbrată, cererea modificatoare formulată de reclamanţi.

Prin încheierea de şedinţă din 05.05.2015, a fost respinsă excepţia lipsei de interes a cererii conexe, invocată de reclamanţii A. şi C., iar prin încheierea din 11.06.2015, a fost respinsă, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Romsilva pentru Statul Român.

Prin sentinţa nr. 829 din 22 iulie 2015 Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, atât cererea principală formulată de reclamanţii A. şi C., în contradictoriu cu pârâta UAT Municipiul Galaţi, având ca obiect "revendicare imobiliară" cât şi cererea conexă, având ca obiect "acţiunea în constatare a nulităţii absolute a contractului de schimb" autentificat sub nr. 1546 din 30 martie 2006 de BNP D. şi E., încheiat între reclamanţii B. şi Regia Naţională Silvică Galaţi.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi C. şi pârâta UAT a Municipiului Galaţi.

Reclamanţii A. şi C. au înţeles să atace şi încheierea din şedinţă din 05.05.2015 prin care s-a respins, ca nefondată, excepţia lipsei de interes, vizând cererea conexă.

Prin decizia nr. 118/A din 3 mai 2017 Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanţii, cât şi pârâta UAT a Municipiului Galaţi.

Recurenţii-reclamanţi au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

I. Hotărârea pronunţată este nemotivată (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) întrucât nu cuprinde situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel pe baza probelor administrate şi nici argumentele pentru care au fost înlăturate apărările părţilor. În considerentele hotărârii judecătoreşti atacate se regăsesc doar obiectul cererilor, susţinerile pe scurt ale părţilor şi cele două idei reţinute de instanţa de apel în fundamentarea soluţiei recurate care nu pot avea semnificaţia juridică a veritabilelor motive de fapt şi de drept la care face referire legiuitorul în art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Referitor la excepţia lipsei de interes a pârâtei UAT Galaţi, în motivarea soluţiei aferente excepţiei în discuţie a fost reluat argumentul instanţei de fond pe care instanţa de apel 1-a redat în considerentele deciziei atacate, fără alte precizări suplimentare, iar pe fondul cauzei, instanţa de apel s-a rezumat la a susţine că nu poate reţine concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, despre care a arătat că nu delimitează şi identifică terenurile părţilor, dar a omis să analizeze celelalte probe ce ar fi demonstrat contrariul acestei concluzii.

Susţin recurenţii că, atât timp cât în considerentele hotărârii nu sunt analizate coroborat probele administrate în cauză, nu sunt stabilite împrejurările de fapt esenţiale, nu sunt evocate normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată în dispozitiv rămâne nesusţinută. O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, impunând soluţia casării cu trimitere, chiar dacă, strict teoretic, instanţa s-a pronunţat pe fond, respingând acţiunea ca "neîntemeiată/nefondată".

II. Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

a) Aşa cum s-a arătat anterior, situaţia de fapt ce ar fi trebuit să fie reţinută de către instanţa de apel lipseşte cu desăvârşire, în considerentele hotărârii recurate fiind prezentate doar susţinerile părţilor cu privire la situaţia de fapt, din perspectiva exclusivă a acestora.

Determinarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material presupun, cu necesitate, premisa stabilirii, de către instanţă, a unei situaţii de fapt, calificată corect juridic, la care să se raporteze în procesul de aplicare a dispoziţiilor de drept substanţial aferente calificării juridice a situaţiei de fapt.

b) Raportat la soluţia pronunţată în privinţa fondului cauzei, învederează faptul că principalul capăt de cerere al acţiunii formulate de reclamanţi a fost calificat juridic drept o acţiune în revendicare, împrejurare care atrage incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor 1169 C. civ. anterior, faţă de momentul dobândirii dreptului de proprietate (anul 2006). Aceeaşi concluzie rezultă şi din prevederile art. 565 din Noul C. civ., conform cărora proba dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în cartea funciară în cadrul unei acţiuni în revendicare se face cu extrasul de carte funciară numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea cărţii funciare pentru imobilul respectiv.

În cauza dedusă judecaţii, nefiind finalizate lucrările de cadastru, efectul/scopul înscrierii în cartea funciară a imobilului consta doar în opozabilitatea dreptului de proprietate faţă de terţi, regulile consacrate de C. civ. anterior şi de doctrină rămânând, în continuare, aplicabile.

Aşadar, întrucât dreptul de proprietate a fost dobândit în temeiul unui act juridic având o valoarea mai mare de 250 RON, reclamanţii au probat dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren în litigiu, în principal, cu înscrisuri şi cu expertiza de specialitate.

Deoarece concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză nu au fost reţinute de instanţa de apel (motivat de lipsa avizării OCPI), în această ipoteză se impunea ca, în vederea determinării dreptului de proprietate al reclamanţilor şi a suprafeţei în litigiu, instanţa de apel să aibă în vedere înscrisurile depuse de părţile litigante.

Reclamanţii susţin că, potrivit titlului de proprietate, deţin o suprafaţă totală de 77.585,67 mp, teren situat în mun. Galaţi, tarlaua 230, Parcela 1522, pe care l-au dobândit ca urmare a parcurgerii şi finalizării procedurii speciale a ocupării definitive reglementată de O.G. nr. 96/1998, procedură concretizată în încheierea contractului de schimb autentificat sub nr. 1546 din 30 martie 2006. Identificarea/delimitarea imobilului a fost făcută prin planul topografic/schiţa cadastrală aferentă terenului, întocmită odată cu intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, moment începând cu care atât dreptul de proprietate al reclamanţilor, cât şi localizarea exactă a terenului au devenit opozabile U.A.T. Galaţi.

Intimata-pârâta U.A.T. Galaţi a dobândit în proprietate (în domeniul public), în vederea "realizării obiectivului de investiţii - reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare şi realizarea staţiei de epurare a apelor uzate în municipiul Galaţi", conform înscrisurilor pe care le-a depus la dosarul cauzei (H.G. nr. 1009 din 01.09.2005), o suprafaţă de 24 ha teren situată în Tarlaua 1231/1 Parcela 1531/1. Ulterior, în temeiul unui schimb (aprobat prin HCL) realizat cu F., U.A.T. Galaţi a dobândit în proprietate suprafaţa totală de 36.9201 mp amplasată în Tarlalele 230, 233, 225 şi 226, din care suprafaţa de 7.332 mp este situată în Tarlaua 230, altă parcelă.

Din analiza schiţelor cadastrale ale celor două terenuri alăturate, astfel cum a rezultat şi din expertiza de specialitate efectuată în cauză, doar o suprafaţă de 43 mp din terenul dobândit ulterior de U.A.T. Galaţi se suprapune cu terenul reclamanţilor, suprapunerea fiind cauzată de greşita încadrare în planul cadastral a suprafeţei aparţinând U.A.T. Galaţi.

Prin urmare, motivul "lipsei unei identificări şi delimitări corecte a suprafeţei de teren deţinute de fiecare parte", care a fost reţinut de Curtea de Apel Galaţi, în justificarea soluţiei de respingere a acţiunii principale, nu este valabil pentru întreaga suprafaţă de teren revendicată, ci doar exclusiv în privinţa suprafeţei de 43 mp pe care exista suprapunerea terenurilor celor două părţi în discuţie, astfel cum rezultă din suprapunerea schiţelor cadastrale ale celor două terenuri relevată în anexa la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză.

Aşa fiind, instanţa de apel putea, cel mult, respinge în parte acţiunea în revendicare, respectiv în limita suprafeţei de 43 mp.

În orice caz, nici în privinţa suprafeţei de 43 mp teren instanţa de apel nu a aplicat regulile care guvernează compararea titlurilor de proprietate ale pârtilor litigante, analiză în urma căreia să determine dreptul de proprietate al cărei părţi litigante are prioritate în speţă.

În concluzie, consideră că instanţa de apel nu a făcut aplicarea prevederilor legale ce reglementează acţiunea în revendicare (respectiv aspectul privind proba dreptului de proprietate pretins de reclamanţi - dispoziţii de drept material), în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate neexistând o analiză a titlurilor de proprietate.

c) În mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei de interes a UAT Galaţi prin încheierea de şedinţă din 05.05.2015, întrucât această parte nu a dovedit că are un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în prezenta cauză, iar din formularea cererii de chemare în judecată nu rezultă că UAT Galaţi ar urmări prevenirea încălcării vreunui drept sau evitarea unei pagube iminente, ce altfel nu ar putea fi reparată.

Dacă s-ar admite cererea de chemare în judecată, ar fi anulat contractul de schimb din 30 martie 2006 iar părţile ar fi repuse în situaţia anterioară, terenul în litigiu ar reintra în fondul forestier naţional şi nicidecum în domeniul public sau privat al UAT Galaţi care ar continua să deţină, tot cu încălcarea dreptului de proprietate, de această dată al statului, staţia de pompare edificată pe terenul altuia.

Astfel fiind, prin promovarea demersului juridic constând în acţiunea în nulitatea contractului de schimb, reclamanta-pârâtă-intimată Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Galaţi nu va dobândi niciun folos material, personal întrucât această parte nu a făcut dovada deţinerii vreunui drept de proprietate, concesiune, administrare, folosinţa gratuită având ca obiect terenul în discuţie.

Recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiului Galaţi a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând următoarele critici în ceea ce priveşte cererea conexă:

I. În mod greşit instanţa de apel a reţinut că prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 107 din 24 februarie 2006 terenul ar fi fost scos din domeniul public al statului, astfel încât putea face obiectul unei tranzacţii, fiind în circuitul civil. Motivul de nulitate absolută vizează nevalabilitatea contractului de schimb datorită caracterului inalienabil al terenului care avea destinaţia de fond forestier, categoria de folosinţă pădure, se afla în domeniul public al statului şi era administrat de Romsilva.

Prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 107 din 24.02.2006, la art. 1 alin. (2) se menţionează că "Terenul (din cauză) face parte din fondul forestier proprietate publică a statului şi este administrat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvica Galaţi, Ocolul Silvic Hanu Conachi". Rezultă că, la data emiterii Ordinului anterior menţionat (24.02.2006), se atestă de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale că terenul vizat aparţine Statului Român, făcând parte din domeniul public. Prin ordinul anterior menţionat a fost aprobată, de principiu, scoaterea din circuitul forestier a terenului prin ocupare definitivă pentru realizarea scopului: dezvoltare «Complex social-sportiv G., Jud. Galaţi».

Prin acest Ordin s-a iniţiat procedura pentru scoatere din fondul forestier naţional prin ocupare definitivă cu compensare echivalentă a terenului vizat. Pentru a fi finalizată procedura, trebuia urmate etapele prevăzute de H.G. nr. 796/2002 pentru aprobarea Metodologiei de achiziţionare, prin cumpărare, schimb sau donaţie, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia Naţională a Pădurilor, a terenurilor ce pot fi incluse în fondul forestier proprietate publică a statului.

Procedura legală ce trebuie urmată pentru realizarea de schimburi de terenuri este reglementată în Capitolul IV - art. 25-35 din H.G. nr. 796/2002 (art. 25 prevede ca "Terenurile forestiere proprietate publică a statului, administrate de Regia Naţională a Pădurilor, pot face obiectul schimbului, cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, numai în situaţia în care lipsesc din fondurile prevăzute la art. 5 sumele disponibile necesare cumpărării terenurilor"). Mai mult, art. 26 alin. (3) din H.G. nr. 796/2002: "Pentru efectuarea schimbului, terenurile pentru care există aprobare în vederea schimbului se trec din domeniul public al statului în domeniul privat al statului prin hotărâre a Guvernului, la iniţiativa Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. În aceeaşi hotărâre a Guvernului va fi menţionată şi suprafaţa de teren ce urmează să fie achiziţionată de Regia Naţională a Pădurilor prin schimb cu terenul trecut în domeniul privat al statului."

Prin urmare, susţine recurenta, prin ordinul mai sus arătat s-a schimbat doar destinaţia terenului, iar nu apartenenţa la domeniul public. Întrucât procedura prealabilă nu este constitutivă de drepturi, în cauză nu există o hotărâre de guvern prin care să se realizeze trecerea din domeniul public în cel privat.

În cuprinsul acestui ordin sunt menţionate etapele ulterioare necesare şi obligatorii a fi parcurse anterior încheierii contractului de schimb. Nu există identitate între destinaţia terenurilor şi regimul juridic propriu al terenurilor.

II. Instanţa de apel nu a analizat motivul de nulitate privind vânzarea lucrului altuia.

Instanţa de fond a reţinut dispoziţiile legale ce reglementează calitatea de administrator a pârâtei Romsilva, respectiv art. 5 alin. (1) lit. a) şi art. 6 lit. a) din H.G. nr. 1105/2005 şi dispoziţiile art. 38 din Hg nr. 798/2002.

Prin încheierea de rectificare prezentată de intimaţii-pârâţi, prin care se menţionează că "Statul Român-prin Romsilva are calitatea de copermutant şi nu pârâta Romsilva S.A., în nume propriu", cum era menţionat în contract, considerându-se de către părţile semnatare că simpla modificare ulterioară prin menţionarea proprietarului real (Statul Român), dar fără participarea acestuia, ar fi de natură să acopere şi această nulitate generată de noţiunea de vânzare a lucrului altuia (art. 1409 C. civ. în "toate celelalte reguli prescrise pentru vânzare, se aplica şi în contractul de schimb"). Instanţele de fond nu au analizat efectele juridice produse de încheierea de rectificare înregistrată în cauză de către reclamanţii B., încheiere a cărei legalitate este mai mult decât îndoielnică.

Condiţia esenţială şi necesară pentru validitatea contractului de schimb este ca cei doi copermutanţi să fie proprietarii bunurilor ce fac obiectul contractului, or, în speţă, Romsilva este administrator al bunurilor proprietate publică ale Statului Român, lucru ce rezultă din însuşi contractul de schimb.

Temeiurile de drept reţinute doar de către instanţa de fond reglementează calitatea Romsilva de administrator al terenurilor forestiere aflate în domeniul public al Statului Român, având aptitudinea concretă de a încheia acte de administrare, nu şi acte de dispoziţie, situaţie faţă de care parte în contract este proprietarul terenului, nu administratorul acestuia în nume propriu.

III. Instanţa de apel nu a analizat motivul de nulitate privind fraudarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 96/1998.

Prin întâmpinare, reclamanţii B. şi pârâta Romsilva au formulat o apărare comună, dar neprobată, conform căreia ar fi realizat procedura de scoatere definitivă din circuitul forestier, prin echivalent, în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 96/1998.

Chiar dacă, teoretic, s-ar fi realizat această procedură, recurenta susţine că este evidentă fraudarea legii la momentul încheierii contractului de schimb, având în vedere că pârâţii B. au iniţiat procedura de scoatere definitivă din fondul forestier a terenului de 7 ha cu motivarea că scopul urmărit este construirea unui "Complex social-sportiv G., judeţul Galaţi", deşi, în realitate, intenţia lor a fost de a construi un centru comercial, un mall, obiectiv de interes privat.

Acest lucru este confirmat chiar de faptele pârâţilor care, împreună cu proprietarii loturilor învecinate au solicitat Primăriei municipiului Galaţi eliberarea unui certificat de urbanism pentru obţinerea autorizaţiei de construire centru comercial.

Aceasta în condiţiile în care art. 24 lit. d) din O.U.G. nr. 96/1998, de care se prevalează pârâţii, reglementează realizarea de investiţii cu caracter social, cultural, sportiv, medical şi de cult, iar teza principală a art. 24 prevede, cu valoare de principiu, că reducerea suprafeţei pădurilor din fondul forestier naţional este interzisă, cu excepţia anumitor situaţii. De asemenea, art. 54 din Legea nr. 26/1996 privind Codul silvic (în vigoare la data încheierii contractului de schimb) prevede că "Reducerea suprafeţei fondului forestier proprietate publică este interzisă."

Intenţia de fraudare rezultă din certificatul de urbanism emis ca urmare a solicitării formulate de către intimaţii-pârâţi, neavând relevanţă că mall-ul nu a mai fost construit sau că certificatul de urbanism nu mai este valabil, atâta vreme cât acesta face dovada poziţiei subiective a pârâţilor, şi anume aceea de a dezvolta un mall, iar nu un centru sportiv.

Având în vedere faptul că instanţa de apel nu a analizat decât un singur motiv de nulitate, din cele trei invocate, având în vedere că, la analiza acelui motiv de nulitate, nu au fost indicate normele de drept material aferente, solicită casarea în parte a deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei în rejudecare la Curtea de Apel Galaţi, în privinţa cererii conexe având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb.

La data de 17 august 2017, în termen legal, intimata-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Direcţia Silvică Galaţi, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Galaţi pentru neîncadrarea în motivele expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ. iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a arătat că toate etapele procedurale specifice schimbului de terenuri din cauză au fost respectate şi că susţinerea privind vânzarea lucrului altuia este infirmată de faptul că prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 107 din 24 februarie 2006 Regia Naţională a Pădurilor Romsilva a fost împuternicită cu ducerea la îndeplinire a procedurilor privind scoaterea din fondul forestier naţional prin ocupare definitivă cu compensare echivalentă finalizate prin contractul de schimb.

Recurenta UAT Galaţi nu a făcut dovada că părţile semnatare ale contractului de schimb au acţionat cu intenţia de a frauda legea şi nici nu a arătat procedeul fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii.

Dovada respectării dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii contractului de schimb o constituie şi Rezoluţia din 30.09.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mai mulţi funcţionari publici şi faţă de reclamantul-pârât A.

La data de 22 august 2017, în termen legal, recurenţii-reclamanţi A., C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Galaţi şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Susţin reclamanţii că H.G. nr. 796/2002 nu este aplicabilă în cauză, terenul în discuţie intrând în patrimoniul reclamanţilor B. urmare a aprobării solicitării de iniţiere a procedurii de scoatere definitivă a terenurilor din fondul forestier naţional cu compensare terenuri echivalente, procedură reglementată de O.G. nr. 96/1998 şi de Codul silvic anterior.

Cele două proceduri au finalităţi şi condiţii diferite, sens în care nu pot fi confundate.

Referitor la pretinsa lipsă a calităţii de proprietar a RNP Romsilva, care, potrivit legislaţiei în vigoare, avea doar calitatea de administrator al terenurilor ce fac parte din fondul forestier naţional, recurenţii-reclamanţi arată că Regia Naţională a Pădurilor Romsilva reprezintă o unitate aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, prin intermediul căreia sunt exercitate atribuţii specifice domeniului silviculturii, iar menţionarea, de către notarul public, în cuprinsul contractului de schimb, a cuvântului "proprietar" în loc de "administrator" a fost rezultatul unei simple erori materiale, rectificată în prezent.

Referitor la pretinsa fraudă la lege, recurenţii-reclamanţi arată că recurenta UAT Galaţi este în eroare cu privire la intenţia reclamanţilor B. de a edifica un mall pe terenul în discuţie, nicăieri în certificatul de urbanism din 24 aprilie 2007, nefiind menţionată o asemenea situaţie. Reclamanţii au intenţionat realizarea unui obiectiv denumit Complex social sportiv G., aşa cum de altfel rezultă şi din actele dosarului.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 18 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.10.2017, au fost admise, în principiu, recursurile.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

În esenţă, recursul reclamanţilor A. şi C. vizează nemotivarea hotărârii de respingere a acţiunii principale, faptul că instanţa de apel nu a aplicat regulile de analiză comparativă a titlurilor de proprietate specifice acţiunii în revendicare, precum şi greşita respingere a excepţiei lipsei de interes a pârâtei UAT Galaţi, motivele fiind încadrabile în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul pârâtei UAT Galaţi priveşte greşita calificare a regimului juridic al terenului care nu ar fi fost scos din domeniul public al statului prin Ordinul MAPDR nr. 107 din 24 februarie 2006, neanalizarea motivelor de nulitate absolută privind vânzarea lucrului altuia şi fraudarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 96/1998, aspecte care, contrar susţinerilor intimatei Romsilva, pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile referitoare la neanalizarea tuturor aspectelor ce ţin de legalitatea şi temeinicia sentinţei şi nemotivarea soluţiei de menţinere a acestei hotărâri, într-o manieră care să permită efectuarea controlului judiciar în recurs, învederate de fiecare parte, pot fi încadrate în motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Se mai reproşează instanţei de apel că a efectuat o verificare incompletă a situaţiei litigioase, ceea ce a determinat o incorectă aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

1. În ceea ce priveşte recursul reclamanţilor, aceştia au susţinut că instanţa de apel nu a analizat excepţia lipsei de interes a Unităţii administrativ teritoriale în a formula cererea conexă, preluând de la instanţa de fond o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) rap. la art. 33 C. proc. civ., iar în privinţa acţiunii principale, că a încălcat normele de drept material referitoare la analiza comparativă a drepturilor de proprietate.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel a validat concluzia primei instanţe în sensul că interesul pârâtei de a învesti instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de schimb, faţă de care este terţ, este justificat "prin prisma prefigurării soluţiei de admitere a acţiunii principale", adică a acţiunii în revendicare promovată de reclamanţi împotriva sa. Aserţiunea este corectă câtă vreme sensul acestei statuări a instanţei este acela că pârâta, prefigurând o eventuală soluţie de admitere a acţiunii în revendicare, nu s-a limitat la formularea unei simple apărări în acţiunea principală, ci a adoptat cea mai energică poziţie procesuală, prin formularea acţiunii conexe, prin care tinde la a lipsi de eficienţă juridică titlul de care se prevalează reclamanţii în acţiunea în revendicare, ceea ce-i justifică, deci, interesul în formularea acţiunii în nulitate.

În ceea ce priveşte împrejurarea că, în apel, nu s-a procedat la o comparare de titluri pentru terenul în litigiu, într-adevăr, se constată că, menţinând soluţia de respingere a acţiunii în revendicare, instanţa a notat, în considerentele deciziei atacate, că a administrat la cererea părţilor probe suplimentare despre care a afirmat că sunt nerelevante sub aspectul pretins de reclamanţi, acela că pe terenul lor s-ar fi edificat staţia de epurare, înlăturând concluziile raportului de expertiză pentru lipsa avizului OCPI şi pentru incertitudinea exprimată, în concluzii, de către expert.

Instanţa de apel nu a răspuns criticilor reclamanţilor cu privire la prezumţia dreptului de proprietate întemeiată pe titlul exhibat şi nici a lămurit deplin situaţia de fapt. Or, în condiţiile în care situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, nu se poate determina dacă norma juridică a fost corect aplicată.

În cauză, soluţionarea unei acţiuni în revendicare presupunea, în baza principiului rolului activ al instanţei, principiu ce guvernează procesul civil, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ., a se verifica titlurile părţilor cu privire la suprafaţa terenului în litigiu, să se stabilească, administrând tot probatoriul necesar, dacă există o suprapunere faptică sau scriptică, rezultată din actele de proprietate sau o simplă ocupare a acestui teren şi să se verifice din punct de vedere juridic ce titlu este mai caracterizat. A concluziona că acţiunea este neîntemeiată doar pentru că expertiza care, deşi constată că terenul reclamanţilor este ocupat în parte de construcţia edificată de pârâtă, nu primeşte, din partea instanţei, valoare probatorie pentru că nu a fost avizată de OCPI, nu reprezintă o dezlegare judicioasă a problemei litigioase pentru că nu elucidează situaţia de fapt căreia să-i aplice norma de drept incidentă.

Din acest punct de vedere sunt incidente dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., dispoziţiile art. 565 C. civ. nefiind corect aplicate.

2. În ceea ce priveşte recursul declarat de UAT Galaţi, şi această parte susţine că instanţa de apel nu a răspuns tuturor criticilor, neanalizând toate motivele de nulitate a contractului de schimb cu care a fost învestită şi a interpretat greşit dispoziţiile legale atunci când a apreciat că terenul a fost scos din domeniul public anterior încheierii contractului de schimb.

Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt întemeiate.

Astfel, se constată că în cererea conexă au fost indicate drept cauze de nulitate a contractului de schimb apartenenţa terenului la domeniul public al statului, ceea ce atrage caracterul inalienabil al acestuia, înstrăinarea în nume propriu de către Romsilva a unui bun aflat în proprietatea statului şi nu a sa (deci, a bunului altuia), precum şi fraudarea dispoziţiilor O.G. nr. 96/1998 care reglementează, în mod restrictiv, situaţiile în care poate fi schimbată categoria de folosinţă a terenurilor forestiere. De asemenea, în acest context, a fost invocată incidenţa H.G. nr. 796/2002 pentru aprobarea Metodologiei de achiziţionare, prin cumpărare, schimb sau donaţie, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia Naţională a Pădurilor, a terenurilor ce pot fi incluse în fondul forestier proprietate publică a statului.

Analizând prima cauză de nulitate a contractului de schimb, instanţa de apel a apreciat doar că Ordinul MAPDR nr. 107/2006 prin care terenul ieşea din domeniul public al statului nu a fost contestat. În baza acestui raţionament, instanţa de apel nu a mai analizat celelalte argumente ale reclamantei din cererea conexă, considerând că sunt aspecte ce ţin de legalitatea emiterii respectivului act administrativ.

Este greşită această premisă, în condiţiile în care UAT Galaţi nu a invocat aspecte de nelegalitate a ordinului emis, ci interpretarea eronată a efectelor pe care acesta le-a produs în raporturile juridice dintre părţi, ce au afectat valabilitatea contractului de schimb încheiat ulterior.

Instanţa de apel a preluat considerentele hotărârii de fond referitoare la necontestarea ordinului, fără a răspunde susţinerilor pârâtei reclamante în sensul că, în ordin, nu este indicat actul juridic în baza căruia terenul a fost scos din domeniul public, motiv pentru care acest ordin a avut doar rolul de a aproba schimbarea destinaţiei terenului şi a iniţia procedura de scoatere a acestuia din domeniul public al statului, procedură ce se impunea a fi continuată cu derularea etapelor administrative reglementate de H.G. nr. 796/2002, având ca finalitate emiterea unei hotărâri de guvern care să aprobe schimbarea regimului juridic al terenului. Pârâţii din cererea conexă au combătut această afirmaţie, susţinând că ordinul a fost emis cu respectarea O.G. nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional şi a avut ca efect direct şi imediat scoaterea terenului din domeniul public. Au arătat că cele două acte normative conţin proceduri aplicabile în situaţii diferite, astfel că H.G. 796/2002 nu este incidentă în cauză.

Deşi instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (28) din H.G. nr. 796/2002, atunci când a analizat regimul juridic dobândit de terenurile schimbate, instanţa de apel nu a validat, dar nici nu a infirmat acest raţionament şi nu a răspuns argumentelor părţilor cu privire la aplicabilitatea, în cauză, a respectivei hotărâri de guvern. În acest sens, trebuia lămurit raportul dintre cele două reglementări şi, prin prisma textului de lege identificat ca fiind aplicabil, care a fost efectul produs de Ordinul MAPDR asupra regimului juridic al terenului în litigiu la data încheierii contractului de schimb.

În condiţiile în care aceste dezlegări, ce ţin de aplicarea corectă şi coroborată a normelor juridice invocate de părţi, erau esenţiale pentru a se stabili dacă terenul, mai era, la momentul schimbului, în domeniul public al statului, instanţa de apel s-a rezumat la a aprecia că ordinul, necontestat fiind, nu mai poate fi cenzurat într-un litigiu de drept comun, deşi, astfel cum s-a arătat, aspectele deduse judecăţii nu vizau legalitatea acestuia, ci erau menite a lămuri efectele pe care emiterea sa le-a produs asupra regimului juridic al terenului. Aspectele de nelegalitate invocate de către recurentă în motivele de apel nu puteau fi înlăturate fără o examinare efectivă, necesară pentru ca raţionamentul judiciar al instanţei de apel să poată constitui obiect al controlului de legalitate.

În plus, instanţa de apel nu a analizat celelalte două motive de nulitate ale contractului de schimb, invocate în mod distinct de pârâta reclamantă.

Unul dintre motive se referă la vânzarea lucrului altuia, dispoziţie aplicabilă şi contractului de schimb, pârâta reclamantă apreciind că, în cauză, nu s-a lămurit dacă Romsilva avea calitatea de proprietar asupra terenului ce a constituit obiect al contractului de schimb sau de administrator, terenul rămânând în proprietatea statului, cu atât mai mult cu cât instanţelor de fond li s-a adus la cunoştinţă existenţa unei încheieri de rectificare a contractului de schimb din 18.02.2014 în privinţa calităţii acestui copermutant, în care se prevede că titularul terenului dobândit în urma schimbului este Statul Român şi nu Regia Naţională a Pădurilor care are doar calitatea de administrator al fondului forestier proprietate publică a statului din care provine imobilul dobândit de soţii B.

Instanţa de fond a apreciat că, odată scos din domeniul public, terenul a fost atribuit Romsilva cu destinaţie specială în vederea încheierii contractului de schimb, aserţiune combătută în calea de atac, însă instanţa nu a înţeles să răspundă acestei critici.

Prin urmare, se impunea a fi analizat dacă o astfel de împrejurare are consecinţe juridice cu privire la proprietarul bunului înstrăinat şi să se stabilească în ce calitate Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Galaţi a semnat contractul de schimb şi dacă textele de lege aplicabile la acea dată îi permiteau efectuarea acestui act de dispoziţie în condiţiile în care s-a încheiat actul juridic dedus judecăţii.

Referitor la fraudarea dispoziţiilor O.G. nr. 96/1998, de asemenea nu s-a analizat în ce modalitate acest text de lege este aplicabil, dacă au fost încălcate norme juridice imperative cuprinse în acest act normativ ce condiţionează încheierea valabilă a actului sau dacă acestea ţin de executarea lui. Deşi aceste critici au fost formulate în apel, cu argumente neechivoce de nelegalitate şi netemeinicie referitoare la soluţia de fond în care s-a apreciat că nu există dovada intenţiei de fraudă, instanţa de apel nu a răspuns acestora, neputându-se efectua, astfel, în recurs, un control judiciar asupra raţionamentului care a condus la menţinerea soluţiei cu privire la cauzele de nulitate ale contractului de schimb.

În consecinţă, reţinând incidenţa atât a dispoziţiilor art. 488 pct. 6 cât şi a art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia recurată în conformitate cu dispoziţiile art. 497 C. proc. civ. şi va trimite cauza, spre rejudecarea cererilor, aceleiaşi instanţe de apel, în vederea unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt şi a raporturilor juridice între părţile din acţiunea principală prin aplicarea dispoziţiilor art. 563 C. civ., precum şi a verificării legalităţii contractului de schimb ce constituie titlul reclamanţilor, în acţiunea conexă.

Faţă de soluţia de casare pronunţată, instanţa de apel va aprecia şi asupra relevanţei în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei a împrejurărilor noi, survenite în timpul derulării litigiului, ce au fost învederate în faza dezbaterilor recursului, referitoare la adjudecarea imobilului, obiect al litigiului, în procesul de executare silită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii A. şi C., ambii cu domiciliul în Galaţi, jud. Galaţi, precum şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Galaţi, cu sediul în Galaţi, jud. Galaţi împotriva deciziei nr. 118/A din 3 mai 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Direcţia Silvică Galaţi, cu sediul în Galaţi, jud. Galaţi şi Statul Român, prin Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, cu sediul în Bucureşti, str. Petricani, sector 2.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2017.