Revizuire petition under Article 322(7) C. proc. civ. misdirected to Article 322(3) and appeal by annulation barred for absence of material error

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 9 octombrie 2017 sub nr. x/1/2017 contestatorii A. şi B. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 503 pct. 2 şi 3, art. 505 alin. (1), art. 506 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ., desfiinţarea deciziei nr. 1342 din 26 septembrie 2017 pronunţată de această instanţă în dosar nr. x/2017.

În motivare, contestatorii au arătat că sunt nemulţumiţi de soluţia adoptată prin decizia sus-menţionată în sensul că, deşi Curtea de Apel Oradea a stabilit că judecata cauzei trebuie realizată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, această instanţă, în mod nejustificat, a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată, fără a acorda un nou termen de judecată, la care aceştia să se prezinte cu un avocat care să le reprezinte interesele.

Contestatorii au mai arătat că au solicitat revizuirea şi în baza dispoziţiilor art. 322 pct. 3 C. proc. civ., respectiv pentru motivul că obiectul pricinii, deşi există fizic, şi-a pierdut, pe parcursul proceselor, caracterul de locuinţă ce se putea cumpăra în temeiul Legii nr. 112/1995, devenind monument istoric de arhitectură

În acest sens, contestatorii au arătat ca termenul de revizuire pentru situaţia reglementată de art. 322 pct. 3 C. proc. civ. este de o lună de la cel din urmă act de executare, termen în care aceştia s-au încadrat.

Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., contestatorii arată că instanţa a refuzat soluţionarea cauzei mai înainte de a se putea aduce argumente în sprijinul judecării ei, sens în care hotărârea astfel pronunţată se impune a fi desfiinţată.

Prin precizările formulate la data de 25 octombrie 2017 contestatorii au reiterat faptul că au fost respectate dispoziţiile art. 322 pct. 3 raportat la art. 324 pct. 2 C. proc. civ. şi au arătat că anularea contractului de vânzare-cumparare încheiat de către aceştia, cu S.C. C. S.A., în temeiul Legii nr. 112/1995, este nelegală iar punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti ale Curţii de Apel Oradea a fost făcuta la 3 ani de la pronunţarea lor, executare atacată în termen de către conîestatori.

Împrejurarea că apartamentul ar fi fost revendicat de către foştii proprietari a fost dovedită abia spre finalul judecăţii, iar la nivelul anului 2002, când contestatorii au tăcut demersuri pentru cumpărare, imobilul apartament nu era monument istoric, după cum nici la data de 8 septembrie 2009 nu avea această clasificare, întrucât nu fusese "clasat" în acest sens, condiţie legală obligatorie.

Lista monumentelor istorice din judeţul Bihor, inventariate şi clasate, a fost realizată abia în anul 2010, prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 670 bis din octombrie 2010, la 1 an de la cumpărare.

Apartamentul în cauză, aflat într-un imobil cu 15 apartamente din care 13 cumpărate de foştii chiriaşi, nu poate fi considerat nici în prezent monument istoric în condiţiile Legii nr. 422/2001.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele;

În mod prioritar oricărei analize, întrucât contestatorii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 503 pct. 2 şi 3, art. 505 alin. (1), art. 506 alin. (1) şi (2) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că, având în vedere data declanşării litigiului, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 18 septembrie 2009, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., (respectiv, 15 februarie 2013), în cauză sunt incidente dispoziţiile vechii reglementari procedurale, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 318 din C. proc. civ. de la 1865, care reprezintă sediul materiei.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-i numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Prin decizia nr. 1342 din 26 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă, (contestată în prezenta cauză) s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de contestatori, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 668 din 20 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, reţinându-se că a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Contestatorii sunt nemulţumiţi de faptul că cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost declinată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi reiau critici privind cererea de revizuire întemeiată pe pct. 3 al aceluiaşi articol, aspecte care nu au făcut obiect de analiză pentru Înalta Curte, învestită exclusiv cu soluţionarea cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de către Curtea de Apel Oradea.

De asemenea, contestatorii sunt nemulţumiţi de împrejurarea că excepţia de tardivitate a cererii de revizuire a fost pusă în discuţie fără a li se acorda un termen de judecată pentru a-şi angaja apărător şi reiterează aspecte de fond ale cauzei legate de regimul juridic al imobilului, obiect al acţiunii în revendicare, chestiuni ce nu pot fi însă analizate prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, întrucât, de asemenea, nu se încadrează în motivele expres prevăzute de lege specifice contestaţiei în anulare.

Nu au fost deduse judecăţii, conform motivelor formulate de către contestatori, aspecte care să vizeze greşeli materiale în soluţionarea recursului şi nici omisiunea de cercetare a vreunui motiv de recurs în sensul art. 318 C. proc. civ.

Susţinerile contestatori lor, în legătură cu modalitatea de calcul a termenului de exercitare a revizuirii, nu relevă vreo eroare materială, ci confuzia acestora în legătură cu textul de lege incident cauzei şi reţinut ca atare în decizia supusă contestaţiei în anulare.

Astfel, contestatorii arată că au respectat termenul prevăzut de art. 324 pct. 2 C. proc. civ. în ceea ce priveşte invocarea cazului de revizuire reglementat de art. 322 pct. 3, prin care se reţine că termenul de o lună curge "de la cel din urmă act de executare". însă, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea contestată, înalta Curte nu a fost învestită şi nu a analizat o astfel de situaţie, ci a statuat asupra termenului de declarare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel cum este reglementat de art. 324 pct. I, prin care se reţine că termenul de revizuire curge "în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute Ia punctul 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri".

Prin urmare, verificând condiţiile de admisibilitate a criticilor deduse judecăţii prin prezenta contestaţie în anulare, Înalta Curte reţine că susţinerile contestatori lor nu se circumscriu niciuneia din ipotezele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestaţiei în anulare speciale, obiectul contestaţiei în anulare (hotărârea dată în recurs) neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 1342 din 26 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă,

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2017.