Judicial partition appeal barred: recurs inadmissible absent express statutory provision for estate partition cases

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 11 februarie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., E. şi F., solicitând anularea unei sentinţe de partaj anterioare şi partajarea din nou a averii succesorale rămase după deschiderea succesiunii autoarei G.

Prin sentinţa civilă nr. 1528 din 10 septembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., D., E. şi F.

Prin decizia definitivă nr. 1087 din 8 aprilie 2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul promovat împotriva sentinţei primei instanţe, confirmând soluţia judecătoriei, în sensul că există autoritate de lucru judecat, cu motivarea că nu se mai poate formula nicio obiecţie privind legalitatea şi temeinicia sentinţei civile nr. 537 din 13 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, intrată în puterea lucrului judecat.

Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 1087 din 8 aprilie 2015 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, a fost respins de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, ca inadmisibil, prin decizia nr. 315 din 15 octombrie 2015.

La data de 17 iunie 2016, reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Prin decizia nr. 2130 din 9 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Ulterior, la data de 18 iulie 2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost înregistrată o nouă cerere de recurs formulată de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, ce face obiectul prezentului dosar.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 02.10.2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a constatat faptul că hotărârea ce face obiectul căii de atac nu poate fi atacată cu recurs, fiind pronunţată în materia împărţelii judiciare în care nu este reglementată expres calea de atac a recursului.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 02.10.2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 31-37, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial din data de 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 95/2016:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel in cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Trebuie menţionat faptul că art. 94 pct. 1 lit. i) din C. proc. civ., republicat, a devenit art. 94 pct. 1 lit. j) prin renumerotare (articol ce reglementează competenţa judecătoriei după materie şi valoare, una dintre categoriile litigiilor care intră în competenţa acestei instanţe fiind şi aceea având ca obiect împărţeala judiciară indiferent de valoarea bunurilor supuse partajului).

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 şi 6 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, în materia împărţelii judiciare nefiind reglementată expres calea de atac a recursului, hotărârea pronunţată în soluţionarea unei astfel de cereri nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă.

Totodată, se constată că decizia nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs (inadmisibil, de asemenea), este o decizie definitivă, hotărâre ce nu mai este supusă căii de atac a recursului.

De altfel, se reţine, aşa cum s-a menţionat anterior, în istoricul cauzei, faptul că hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză a mai făcut obiectul unei cereri de recurs, respinse ca inadmisibilă, prin decizia nr. 2130 din 9 noiembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Pentru argumentele expuse, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 315 din 15 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2017.