Nullity of cassation for failure to articulate specific grounds of illegality in a civil liability claim for security surveillance damages

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată la data de 16.12.2014 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, B., N., C., D., E., F. şi G., L., H., I., J. şi K., despăgubiri materiale în cuantum de 200.000 euro pentru fiecare dintre pârâţii indicaţi în acţiune şi daune morale în cuantum de câte 300.000 euro pentru fiecare dintre pârâţi, pentru prejudiciile suferite înainte de 22.12.1989 prin activităţile desfăşurate de foştii agenţi ai securităţii statului, susţinând că a fost victima unui complex de măsuri administrative constând în activităţi de intimidare, hărţuire şi supraveghere.

Conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de fond a apreciat că se impune soluţionarea cu prioritate a excepţiilor de procedură, precum şi a ceior de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea pe fond a cauzei.

în temeiul rolului activ, la termenul de judecată din data de 11.03.2016 instanţa a pus în vedere reclamantului să precizeze temeiul juridic al acţiunii sale, iar reclamantul a învederat instanţei că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 1349, 1357, 1371 din C. civ. privind răspunderea civila delictuală.

Prin sentinţa nr. 1198 din 20 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului A. faţă. de pârâţii L., H., I., J. şi K.

A fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport cu ceilalţi pârâţi, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului faţă de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, B., N., C., D., E., F. şi G.

Reclamantul a fost obligat la plata, către pârâtul G., a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. către pârâtul D. a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. către pârâtul E. la 250 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Conform art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 390 Iei reprezentând onorariu curator special, în conturile Baroului Constanţa în favoarea curatorului special - avocat M.

Reclamantul a fost în final obligat la plata către stat a sumei de 390 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 156/C din data de 12 decembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1398 din 20 mai 2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Împotriva deciziei nr. 156/C din data de 12 decembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A.

În motivarea recursului, reclamantul face o expunere succintă a situaţiei de fapt şi îşi exprimă nemulţumirile în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, fără a indica, în concret, motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant arată faptul că, prin decizia instanţei de a i se respinge apelul, cât şi acţiunea, i se încalcă flagrant dreptul de a promova o acţiune în concordanţă deplină cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru care a militat în anul 1977, suferind privarea de libertate şi încălcarea drepturilor elementare ale omului în fostul regim dictatorial comunist.

Susţine, de asemenea, că este de-a dreptul "diabolic şi absurd" ca victima, cum este cazul său, să plătească cheltuieli de judecată celor care l-au torturat, anchetat şî au ignorat cu desăvârşire drepturile sale fundamentale, conform Cartei Universale a Drepturilor Omului la care România aderase chiar in regimul comunist.

Recurentul mai arată faptul că prezentarea în instanţă a probelor incontestabile puse ia dispoziţie de către CNSAS trebuiau să producă, în primul rând, efecte morale şi nu "de schilodire" a unei acţiuni şi a persoanei care a fost maltratată, urmărită şi sancţionată 12 ani de fosta securitate.

În concluzie, recurentul solicită anularea deciziei instanţei de apel, rejudecarea cauzei şi acordarea dreptului la o judecată dreaptă, tară a indica, în concret, critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin rezoluţia din data de 03.05.2017, comunicarea cererii de recurs formulate de reclamantul A. către intimaţi, cu menţiunea de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, precum şi întocmirea raportului prevăzut de dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., după efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate de art. XV din Legea nr. 2/2010.

Prin raportul întocmit la data de 21 septembrie 2017, s-a reţinut faptul că fiind vorba despre un litigiu având un obiect evaluabil în bani, cu o valoare mai mare de 1.000.000 RON într-unui dintre capetele de cerere, început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. XVIII alin. (2) din actul normativ amintit, decizia nr. 156/C din data de 12 decembrie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, este supusă recursului.

Sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, s-a constatat că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 25.09.2017, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Conform dovezilor aflate la filele 207-217, raportul a fost comunicat părţilor.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

De asemenea, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 24 octombrie 2017, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 21.11.2017, în camera de consiliu, complet de filtru - CF 2, fără citarea părţilor, în temeiul art. 493 din C. proc. civ.

Înalta Curte, fiind învestită cu soluţionarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant face o expunere succinta a situaţiei de fapt şi îşi exprima nemulţumirile în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, formulând o serie de critici, Iară ca acestea sa fie încadrate în vreunul din motivele de nelegaiitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în esenţă, recurentul-reclamant arată faptul că, prin decizia instanţei de a i se respinge apelul, cât şi acţiunea, i se încalcă flagrant dreptul de a promova o acţiune în concordanţă deplină cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru care a militat în anul 1977, suferind privarea de libertate şi încălcarea drepturilor elementare ale omului în fostul regim dictatorial comunist.

Recurentul solicită anularea deciziei instanţei de apel, rejudecarea cauzei şi acordarea dreptului la o judecată dreaptă, fără a indica, în concret, critici de nelegaiitate care sa vizeze hotărârea atacată.

Prin urmare, sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de nelegaiitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegaiitate care sa vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegaiitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt şi a nemulţumirilor părţilor cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegaiitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunţată în apel, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegaî raţionamentul instanţei de apel, în soluţionarea acestei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Se mai reţine faptul că, la data de 17.05.2017, recurentul-recîamant a depus precizări la cererea de recurs, însă acestea nu pot fi analizate ca motive de recurs, fiind formulate cu depăşirea termenului prevăzut de art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că:

"recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

În concluzie, cum aspectele invocate de recurentul-recîamant A. nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conţinutul hotărârii atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 156/C din 12 decembrie 2016 a Curţii de Apei Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2017.